Deschide meniul principal
Wikipedia

Benedict de Nursia

Benedict de Nursia
Frari (Venice) - Sacristy - triptych by Giovanni Bellini - Saint Benedict of Nursia and Saint Mark.jpg
Date personale
Născut480
Nursia (Norcia, în Umbria)
Decedat21 martie 543
Monte Cassino, lângă Napoli
ÎnmormântatFleury Abbey[*]​ Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiecălugăr creștin[*]​ Modificați la Wikidata
Venerație
Venerat înBiserica Catolică, Biserica Ortodoxă, Biserica Anglicană, Biserica Luterană
Sărbătoare14 martie, în Biserica Ortodoxă și în Biserica Română Unită cu Roma;
11 iulie, în Biserica Romano-Catolică
PatronajeSfânt patron al Europei, al tinerilor studioși, al învățătorilor, al minerilor, al fierarilor, al muribunzilor
Gloriole.svg Sfinți
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Sfântul Benedict (ital. San Benedetto di Norcia, n. 480, în Nursia - d. 543, la Monte Cassino) este întemeietorul ordinului creștin al călugărilor benedictini, sfânt patron al Europei și al tinerilor studioși. Este venerat de toate bisericile creștine care recunosc cultul sfinților.

Este considerat de către catolici și de către ortodocși drept patriarh al călugărilor din Occident, din cauza regulei care a avut un impact major asupra monahismului occidental și chiar asupra civilizației europene medievale. Deseori este reprezentat în îmbrăcăminte de benedictin, cu o crosă de abate, precum și cu o carte.

Cuprins

BiografieModificare

 
Sfântul Benedict, Școala de la Beuron, Beuron, Germania

Benedict s-a născut în anul 480, în Nursia (Norcia, în Umbria), ca fiu al unor nobili romani bogați și buni creștini.[1][2] Numele său, Benedict (în latină Benedictus), se traduce în limba română prin „binecuvântatul”. Tradiția, acceptată de Sfântul Beda, spune că Scholastica era sora geamănă a lui Benedict.

Copilăria și-a petrecut-o la Roma, unde trăia împreună cu părinții săi și unde a făcut studiile. La Roma, s-a îngrozit de starea moravurilor de acolo.[1]Pentru a scăpa de exemplele rele ale moravurilor din Roma, s-a retras într-o peșteră, în apropiere de oraș, lângă Subiaco. Acolo a stat trei ani și i s-au alăturat și alți călugări, unde a fondat mai multe mănăstiri.[1][3]

În 529 s-a stabilit la Monte Cassino, unde a înființat cea mai cunoscută mănăstire din Apusul Europei, considerată ca fiind mama mănăstirilor benedictine.[1][3]

În aceeași regiune, sora sa, Scholastica, conducea o mănăstire de maici.[3]

Pornind de la regulile monastice scrise de Sfântul Pahomie, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Augustin, Sfântul Casian, Sfântul Honorat de Lerins, Sfântul Cezar de Arles, Sfântul Benedict a redactat noi reguli.[3] În aceste reguli erau prevăzute, în mod exigent, obligațiile zilnice ale călugărilor.[3]

Viața călugărilor se baza pe trei principii: fecioria, sărăcia, ascultarea.[1] Benedict a introdus modul de viață modest și cumpătat al călugărilor în mănăstire ca:

  • o viață celibatară
  • o hrănire frugală, unde carnea patrupedelor era interzisă
  • mâncare gătită se consuma o dată pe zi
  • limitarea consumului de vin
  • a stabilit timpul pentru rugăciune, meditație, muncă și dormit
  • relațiile din mănăstire fiind stabilite ca într-o familie, astfel starețul fiind tratat ca un părinte (tată), iar călugării ca frați

Primirea în ordinul călugăresc era foarte strict verificată și se realiza după trecerea unor probe, prin care se constata seriozitatea și sinceritatea candidatului.[1]

Benedict a decedat la data de 21 martie 543, iar sora sa geamănă, Scholastica, care înființase o mănăstire pentru maici, urmând aceleași reguli ale benedictinilor, a decedat la 10 februarie din același an.[1][2]

După moarteModificare

Benedict din Nursia este venerat ca sfânt de bisericile catolică, ortodoxe și anglicană, fiind considerat patronul protector al școlarilor, al învățătorilor, minerilor, fierarilor și al muribunzilor, fiind chemat ca ajutor în boli dureroase.

Unul din papii care au urmat stilul său de viață modestă a fost papa Grigore I cel Mare.

În Biserica Romano-Catolică Sfântul Benedict este sărbătorit la 11 iulie, data mutării moaștelor sale la Abația Saint-Benoît-sur-Loire din Franța, iar în bisericile de rit bizantin, la 14 martie.

A fost numit sfânt patron al Europei de papa Paul al VI-lea, în 1964[4]. În anul 1980 papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat co-patron al Europei, alături de sfinții Chiril și Metodiu.[5]

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, p. 45.
  2. ^ a b Ioan M. Bota, Patrologia, p. 323.
  3. ^ a b c d e Ioan M. Bota, Patrologia, p.323.
  4. ^ „St. Bendict of Nursia”. Catholic Online. Accesat în . 
  5. ^ la „Egregiae Virtutis”. Accesat în .  Scrisoare Apostolică a papei Ioan Paul al II-lea, 31 decembrie 1980

BibliografieModificare

  • Ioan M. Bota, Patrologia, Viața Creștină, Cluj-Napoca, 2002. ISBN 973-9288-75-8
  • it Tancredi Grossi, San Benedetto e la sua opera verso la Chiesa e la Società, Torino, Società Subalpina Editrice, 1943.
  • it Adalbert de Vogüé O.S.B., San Benedetto - Uomo di Dio, Ed. San Paolo, 1999, ISBN 88-215-3870-2
  • it Gregorio Magno, Vita di san Benedetto e la Regola, ed. Città nuova, 2001, ISBN 88-311-1403-4
  • de Anselm Grün, Benedikt von Nursia, Freiburg in Breisgau 2006
  • de Adalbert de Vogüé, Art. Benedikt von Nursia. în: Theologische Realenzyklopädie 5 (1980), p. 538-549
  • de Benedikt von Nursia (Benedict de Nursia), Die Regel des heiligen Benedikt. Beuroner Kunstverlag, Beuron 1990. ISBN 3-87071-060-8

Legături externeModificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Benedict_de_Nursia&oldid=12515702