Beta Comae Berenices
[[Fişier:|286px|Localizarea stelei β Coma Bernices (sus stânga)]]
Localizarea stelei β Coma Bernices (sus stânga)
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Coma Berenices
Magnitudine aparentă 4.26[1]
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv)
Clasificare spectrală
Tipul de variabilă stea variabilă după rotație[*][2]  Modificați la Wikidata
Declinație +27° 52′ 41.4535″[3]
Ascensie dreaptă 13h 11m 52.39379s[3]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD: -803.372 ± 1.370[4] msa/an
Dec.: +882.512 ± 0.526[4] msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 9,1975 parseci[5]  Modificați la Wikidata
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 1.15[6] M
Rază 1.106 ± 0.011[7] R
Luminozitate 1.357 ± 0.014[7] L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă 1.5–2.5[8]
Temperatură 5,936 ± 33[7]
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Alte denumiri
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Beta Comae Berenices (β Comae Berenices, β Com) este o stea pitică din secvența principală din constelația nordică Coma Berenices. Este situată la o distanță de aproximativ 29,95 de ani-lumină (9,18 parseci) de Pământ. Litera greacă beta (β) indică de obicei faptul că steaua are a doua cea mai mare magnitudine vizuală din constelație. Cu toate acestea, cu o magnitudine vizuală aparentă de 4,3,[1] această stea este de fapt puțin mai strălucitoare decât α Comae Berenices. Ea poate fi observată cu ochiul liber, dar poate fi prea slabă pentru a fi văzută dintr-o zonă urbană aglomerată.

β Comae Berenices în lumină optică

Steaua este asemănătoare cu Soarele, fiind doar puțin mai mare și mai strălucitoare în magnitudine absolută. Are o clasificare stelară de G0 V,[9] în comparație cu G2 V pentru Soare. Temperatura efectivă a învelișului exterior este de 5.936 K,[7] ceea ce îi conferă nuanța galbenă a unei stele de tip G. [10] În ceea ce privește vârsta, este mai tânără decât Soarele, având o vechime de aproximativ 3 miliarde de ani.[8]

Observațiile privind variațiile pe termen scurt ale activității cromatice sugerează că steaua suferă o rotație diferențială,[11] cu o perioadă de rotație de aproximativ 11–13 zile.[12] Suprafața sa are un ciclu de activitate măsurat de 16,6 ani, comparativ cu 11 ani pe Soare. De asemenea, poate avea un ciclu de activitate secundară de 9,6 ani.[13] La un moment dat s-a crezut că această stea ar putea avea un însoțitor spectroscopic. Cu toate acestea, acest lucru a fost exclus prin intermediul unor măsurători mai precise ale vitezei radiale. Nicio planetă nu a fost încă detectată în jurul său și nu există nicio dovadă a unui disc circumstelar.

Zona locuibilă pentru această stea, definită ca locurile în care apa lichidă ar putea fi prezentă pe o planetă asemănătoare Pământului, este de 0,918–1,96 ua, unde 1 ua este distanța medie de la Pământ la Soare.[14]

  1. ^ a b Johnson, H. L.; et al. (), „UBVRIJKL photometry of the bright stars”, Communications of the Lunar and Planetary Laboratory, 4 (99): 99, Bibcode:1966CoLPL...4...99J 
  2. ^ Magnetic Field and Rotation in Lower Main-Sequence Stars: An Empirical Time-Dependent Magnetic Bode's Relation? 
  3. ^ a b van Leeuwen, Floor (noiembrie 2007), „Validation of the new Hipparcos reduction”, Astronomy and Astrophysics, 474 (2): 653–664, arXiv:0708.1752v1 , Bibcode:2007A&A...474..653V, doi:10.1051/0004-6361:20078357  Note: see VizieR catalogue I/311.
  4. ^ a b Format:Cite DR2
  5. ^ Gaia Early Data Release 3 
  6. ^ Takeda, G.; et al. (). „Stellar parameters of nearby cool stars. II. Physical properties of ~1000 cool stars from the SPOCS catalog”. Astrophysical Journal Supplement Series. 168 (2): 297–318. arXiv:astro-ph/0607235 . Bibcode:2007ApJS..168..297T. doi:10.1086/509763.  Note: see VizieR catalogue J/ApJS/168/297.
  7. ^ a b c d Boyajian, Tabetha S.; et al. (februarie 2012), „Stellar Diameters and Temperatures. I. Main-sequence A, F, and G Stars”, The Astrophysical Journal, 746 (1): 101, arXiv:1112.3316 , Bibcode:2012ApJ...746..101B, doi:10.1088/0004-637X/746/1/101 . See Table 10.
  8. ^ a b Mamajek, Eric E.; Hillenbrand, Lynne A. (noiembrie 2008). „Improved Age Estimation for Solar-Type Dwarfs Using Activity-Rotation Diagnostics”. The Astrophysical Journal. 687 (2): 1264–1293. arXiv:0807.1686 . Bibcode:2008ApJ...687.1264M. doi:10.1086/591785. 
  9. ^ Gray, R. O.; Napier, M. G.; Winkler, L. I. (aprilie 2001), „The Physical Basis of Luminosity Classification in the Late A-, F-, and Early G-Type Stars. I. Precise Spectral Types for 372 Stars”, The Astronomical Journal, 121 (4): 2148–2158, Bibcode:2001AJ....121.2148G, doi:10.1086/319956  
  10. ^ „The Colour of Stars”, Australia Telescope, Outreach and Education, Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation, , arhivat din original la , accesat în  
  11. ^ Donahue, Robert A.; Baliunas, Sallie L. (iulie 1992), „Evidence of differential surface rotation in the solar-type star HD 114710”, Astrophysical Journal Letters, 393 (2): L63–L66, Bibcode:1992ApJ...393L..63D, doi:10.1086/186452  
  12. ^ Gray, David F.; Baliunas, Sallie L. (ianuarie 1997), „The Rotation of the G0 Dwarf beta Comae”, Astrophysical Journal, 475 (1): 303–312, Bibcode:1997ApJ...475..303G, doi:10.1086/303522  
  13. ^ Baliunas, S. L.; et al. (ianuarie 1995), „Chromospheric variations in main-sequence stars”, Astrophysical Journal, Part 1, 438 (1): 269–287, Bibcode:1995ApJ...438..269B, doi:10.1086/175072   See appendix A.
  14. ^ Cantrell, Justin R.; et al. (octombrie 2013), „The Solar Neighborhood XXIX: The Habitable Real Estate of Our Nearest Stellar Neighbors”, The Astronomical Journal, 146 (4): 99, arXiv:1307.7038 , Bibcode:2013AJ....146...99C, doi:10.1088/0004-6256/146/4/99