Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Corvinești

Poziționare
Biserica din Corvinești
Biserica din Corvinești
Biserica din Corvinești
Coordonate	47°1′1″N 24°15′36″E ({{PAGENAME}}) / 47.01694°N 24.26000°E
Localitate	Corvinești
Comună	Matei
Țara	România
Edificare
basilică romană modificată	fortificată
Tip	defensivă
Data începerii construcției	secolul al XV-lea
Materiale	Construcție de piatră
Clasificare
LMI	BN-II-a-B-01638
Modifică date / text

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Corvinești (fosta biserică evanghelică) a fost construită cel mai devreme în ultimul sfert al secolului al XV-lea și cel mai târziu la începutul veacului următor.^[1] Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: BN-II-a-B-01638.

Istoric

Localitatea este menționată documentar în anul 1305, într-un document care prevedea trecerea domeniului Újfalu (Uifalău, azi Corvinești) în posesia lui Grigore Apafi. Familia Apafi a deținut acest domeniu până la sfârșitul secolului al XVII-lea. În perioada următoare localitatea a fost stăpânită de membri ai familiilor nobiliare Bánffy și Bethlen.

Biserica este construită în stil gotic. Construirea ei a început, cel mai probabil, după 1473 sub patronajul familiei Apafi. În 1532 a fost turnat, de către meșterul Grigore din Bistrița, un clopot decorat cu relieful unor insigne de pelerinaj (Sf. Gheorghe cu balaurul, o cruce străpunsă de cuie). Acesta se află în prezent în noua biserică ortodoxă din sat.

În urma răspândirii protestantismului, biserica din Corvinești a aderat la luteranism, aflându-se în slujba comunității evanghelice din sat până la începutul secolului al XX-lea. Orga care se aflase în biserică începând cu anul 1799 fusese confecționată în atelierul meșterului Samuel Mätz. În 1930 cea mai mare parte a sașilor din sat s-au mutat la Lechința, iar în doar câțiva ani comunitatea evanghelică din Uifalău (în germană Niederneudorf) s-a destrămat complet. Patrimoniul bisericii (altarul, orga, băncile) a fost mutat la biserica din Moruț. În 1937 biserica a fost cumpărată de parohia română unită, care a oficiat slujbe în acest lăcaș de cult până la construcția noii biserici din sat, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, sfințită în 1958. În prezent monumentul este gol și nefolosit și în stare avansată de degradare. Demersurile repetate ale preotului Ioan Peștina adresate Ministerului Culturii, de a asigura fondurile necesare salvării acestui monument au rămas, până acum, fără un răspuns favorabil.

Trăsături

Biserica este construită din piatră și este așezată pe un deal din partea de nord a satului. Biserica de tip sală este compusă dintr-o navă acoperită de un planșeu de lemn și un cor scund, decroșat, cu închidere poligonală. În partea de nord a corului mai sunt vizibile urmele sacristiei demolate. Corul este luminat de două ferestre bifore, cu ancadramentul din piatră, încheiat în arc frânt, decorat cu muluri. Pe fațada de vest a lăcașului se află portalul cu ancadrament de piatră, încheiat în arc frânt, cu muchiile teșite. Tot în fața frontului vestic al clădirii se află turnul-clopotniță, din lemn, și el într-o stare avansată de degradare, care se pare că provine de la vechea biserică greco-catolică de lemn din sat, în prezent demolată. Cel de-al doilea portal, de pe latura sudică, cu deschiderea în arc frânt este profilat prin muchia teșită, în mod asemănător portalului vestic.

Note

^ Popa, Corina, Biserici sală gotice din nordul Transilvaniei, pag.18

Bibliografie

Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, vol. I, Heidelberg – Hermannstadt, 1999, pp. 531–533.
Corina Popa, Biserici sală gotice din nordul Transilvaniei, în: Pagini de veche artă românească, vol. IV, București, 1981.