Biserica fortificată din Batoș

Ansamblul bisericii evanghelice
Poziționare
Localitate	sat Batoș; comuna Batoș
Comună	Batoș
Țara	România
Adresa	325
Edificare
Data finalizării	sec. XVI - XVIII
Clasificare
Cod LMI	MS-II-a-A-15600

Biserica evanghelică din Batoș este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Batoș, comuna Batoș.

Biserica-sală de mari dimensiuni

Turnul de 40.7 metri înălţime

Placă comemorativă de marmură pe turnul bisericii: : „În amintirea cetățenilor sași care înainte de anul 1228 au întemeiat această localitate și au întemeiat biserica. De la refugierea lor, în septembrie 1944, ei trăiesc în comunități risipite în România, Germania, Austria, Canada și SUA. Ne rugăm ca Domnul să ocrotească toată comunitatea celor din Batoș, care au fost, care sunt și care vor fi”

Altarul neogotic din 1867

Orga bisericii construită în 1902 de Carl Einschenk, restaurată de firma Sauer din Frankfurt/Oder în 1919

Ansamblul este format din două monumente:

• Biserica evanghelică (cod LMI MS-II-m-A-15600.01)
• Incinta, cu turn-clopotniță (cod LMI MS-II-m-A-15600.02)

Localitatea

Batoș, colocvial Batăș, (în maghiară Bátos, în germană Botsch, în dialectul săsesc Biutš) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Satul Batoș este atestat documentar din anul 1319. Localitatea a fost întemeiată de sași, care au constituit până în 1944 majoritatea covârșitoare a populației așezării. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.420 de locuitori, dintre care 1.276 evanghelici (luterani), reprezentând 89,85% din total. După cel de-al doilea război mondial sașii au fost deportați în Uniunea Sovietică, iar o parte s-au refugiat în Germania și Austria.

Biserica

Biserica evanghelică din Batoș a fost clădită între anii 1380 și 1450 și a fost construită în stil gotic. Zidul de fortificație are 1.70 m, fiind construit în 1636.

După un incendiu devastator în 1728, biserica a fost refăcută abia în 1781-1782. Galeriile s-au înălțat, iar bolta s-a construit în stil rococo. Orga datează din 1902 și altarul neogotic din 1867. Cele 3 statui de pe altar îi reprezintă pe Isus Cristos, și pe apostolii Ioan și Matei. Altarul este împodobit și cu un tablou după Leonardo da Vinci din 1868. Ceasul ce înfrumusețează turnul de 40.7m a fost construit în 1888.

Bibliografie

• Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
  • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
  • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
• Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
• Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
• Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
• Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
• Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
• Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
• Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
• George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
• Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Imagini din exterior

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Imagini din interior

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•