Biserica ortodoxă română „Sfântul Teodor Tiron” din Coștei
| Biserica „Sfântul Teodor Tiron” din Coștei | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Confesiune | Biserica Ortodoxă Română  |
| Jurisdicție religioasă | Episcopia Daciei Felix |
| Țara |  Serbia |
| Localitate | Coștei |
| comună[*] | Comuna Vârșeț[*] |
| Coordonate | 45°02′05″N 21°22′46″E / 45.03486°N 21.37931°E |
| Date despre construcție | |
| Stil arhitectonic | Arhitectura neobizantină |
| Istoric | |
| Data începerii | |
| Localizare | |
  Biserica „Sfântul Teodor Tiron” din Coștei | |
Modifică date / text  | |
Biserica „Sfântul Teodor Tiron” din Coștei (în sârbă Румунска православна црква Светог Теодора Тирона у Куштиљу, cu alfabetul latin: Rumunska pravoslavna crkva Svetog Teodora Tirona u Kuštilju) este o biserică ortodoxă românească situată în satul Kuštilj din comuna Vârșeț (Serbia), în districtul Banatul de Sud din provincia autonomă Voivodina. Ea aparține canonic Episcopiei Daciei Felix a Bisericii Ortodoxe Române și se află pe lista monumentelor culturale de importanță mare ale Republicii Serbia (ID nr. SK 1435).[2]
Istoric modificare
Satul Coștei este situat aproximativ 20 km sud-est de Vârșeț, de-a lungul graniței dintre Serbia și România.[2] În cursul timpului aici au existat mai multe lăcașuri de cult ortodoxe: mai întâi o biserică din lemn, construită în 1735, care a fost donată în 1778 comunei Petrila,[3] o biserică de piatră, înălțată în 1767 în centrul satului și sfințită în 1779,[3][4] și a treia biserică, cea actuală.[3]
Actuala biserică românească din satul Coștei a fost construită între anii 1928-1940[3][4] cu banii donați de credincioșii ortodocși români și cu fondurile obținute prin vânzarea a 40 de iugăre de pământ arabil.[3] În baza aprobării Consistoriului Eparhial din Caransebeș nr. 5276 E din 29 decembrie 1927, Comitetul parohial din Coștei a publicat la 14 ianuarie 1928 un anunț pentru organizarea la 18 februarie 1928 a licitației pentru construirea unei noi biserici, având ca preț de strigare suma de 989.590,55 dinari.[5] În ciuda faptului că localnicii erau etnici români, a fost ales în mod neașteptat un proiect arhitectural în stil sârbo-bizantin.[2] După adjudecarea licitației, biserica veche a fost demolată, iar în timpul zidirii noului lăcaș de cult slujbele religioase au fost oficiate în Casa de Cultură a localității.[6] Construcția bisericii a durat 12 ani și a fost finalizată prin eforturile tinerilor preoți Octavian Trailovici și Ioan Jumanca,[7] care, împreună cu preoții Octavian Păuța și Liviu Dee din Voivodinț, au oficiat la 12 iulie 1939 o slujbă de sfințire a celor două cruci de pe turlele bisericii.[8] În cele din urmă, noul lăcaș de cult a fost sfințit la 14 ianuarie 1940 de preotul Cuzman Lăpădat, protopopul Vârșețului, în prezența unui număr mare de credincioși din satul Coștei și din împrejurimi.[7]
Statul român a finanțat până la cel de-al Doilea Război Mondial atât școala românească mixtă cu 8 clase (până în 1941), cât și biserica românească din Coștei (până în 1945), în calitate de obiective culturale ale comunității românești din Serbia.[4][9]
Biserica românească din Coștei a fost considerată monument cultural prin decizia nr. 01-533/1-70 din 23 iulie 1970 a Institutului Provincial pentru Protecția Monumentelor Culturale din Novi Sad.[2] În baza acestor decizii, a fost inclusă la 30 decembrie 1997 pe lista monumentelor culturale de importanță excepțională ale Republicii Serbia (ID nr. SK 1435).[2]
Lăcașul de cult nu a fost pictat în interior o lungă perioadă de timp, din motive de ordin financiar, pereții fiind zugrăviți în alb.[3] În perioada 1974-1984 au fost efectuate o serie de lucrări de renovare interioară, iar, după încheierea lor, biserica din Coștei a fost sfințită la 21 octombrie 1984 de Timotei Lugojanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei și Caransebeșului, care fusese recent ales episcop al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului.[3]
Arhitectură modificare
Edificiul este o construcție monumentală în stil tradițional sârbesc, cu o singură navă prelungită spre est cu o absidă semicirculară a altarului, cu două transepturi laterale și cu o fațadă vestică dominată de două turnuri clopotniță.[2] O cupolă masivă se înalță deasupra naosului.[2] Policromia zidăriei din piatră și cărămidă amintește de stilul arhitecturii bizantine.[2]
Pictura bisericii modificare
Iconostasul bisericii datează din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea - începutul sec. al XIX-lea și provine probabil de la un lăcaș de cult mai vechi,[2][3][4] deoarece nu corespunde mărimii spațiului interior al bisericii din Coștei.[3] El este creația unui artist anonim[3] și a fost conservat și restaurat în perioada 1978-1979.[2]
Icoanele de pe iconostas au fost pictate în stil baroc timpuriu de un pictor bănățean.[2][4] În baza analizei stilistice și a documentelor din arhiva bisericii specialiștii au presupus că autorul icoanelor este Gheorghe Diaconovici, fiul diaconului Vasile Alexievici și tatăl cărturarului bănățean Constantin Diaconovici Loga (1770-1850) și fondatorul școlii de pictură de la Srediștea Mare, una dintre cele mai vechi școli de pictură din Banat.[3] Cele patru icoane ale tronurilor au un fundal pictat în albastru profund și conțin inscripții în limba română cu alfabet latin.[2] În timpul demontării și montării iconostasului icoanele praznicelor împărătești s-au amestecat cu icoanele apostolilor.[2] Pe tronul Maicii Domnului se află o icoană a Vizitei Sf. Fecioare Maria la Elisabeta, iar pe tronul episcopal este o icoană a Sf. Vasile cel Mare.[2]
Obiecte de patrimoniu modificare
În patrimoniul bisericii se află obiecte de mobilier bisericesc și câteva documente vechi:
- un iconostas care datează din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea - începutul sec. al XIX-lea și a fost pictat de zugravi bănățeni
- rapoarte școlare, circulare și corespondență din perioada 1891–1909, care conțin informații despre funcționarea școlilor românești din Vârșeț și Coștei, despre activitatea învățătorilor români (inclusiv a preotului Avram Corcea din Coștei), despre corul „Reuniunii de cetire și cântare” etc. (Arhiva parohială, doc. 52/1892, 68 și 463/1894, 1452/1896, 52/1898, 117/1899, 39/1900, 62 și 417/1901, 27/1902, 589/1903, 30/1906, 412/1909).
- o circulară din 22 mai 1896 a episcopului Nicolae Popea al Caransebeșului, care conține dispoziții privind funcționarea școlilor românești, inclusiv a celor de pe teritoriul protopopiatului Vârșeț (Arhiva parohială, doc. 73/1896).[4]
Note modificare
- ^ a b https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e f g h i j k l m n „Румунска Православна црква Св. Теодора Тирона Куштиљ (Rumunska Pravoslavna crkva Sv. Teodora Tirona, Kuštilj)”. spomenicikulture.mi.sanu.ac.rs (în sârbă). Academia Sârbă de Științe și Arte. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j k „Biserica Ortodoxă Română din Coștei „Sf. Teodor Tiron"”, Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina, accesat în
- ^ a b c d e f Virgil Cândea, Mărturii românești peste hotare : creații românești și izvoare despre români în colecții din străinătate, vol. 5 : Serbia – Turcia, Editura Academiei Române, București, Editura Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2014, pp. 52-53.
- ^ Comitetul parohial Coștei, „Licitațiune minuendă”, în Foaia Diecezană, Caransebeș, organul Eparhiei ortodoxe române a Caransebeșului, anul XLIII, nr. 5, 29 ianuarie 1928, p. 5.
- ^ Mariana Stratulat, „Centenarul fanfarei din Coștei (1910-2010)”, în Orizonturi Coșteiene, anul I, nr. 1, august 2010, p. 5.
- ^ a b ***, „O biruință românească în Coșteiu”, în Foaia Diecezană, Caransebeș, organul Eparhiei ortodoxe române a Caransebeșului, anul LV, nr. 12, 24 martie 1940, p. 1 (cu foto).
- ^ ***, „Sfințire de cruci[nefuncțională]”, în Foaia Diecezană, Caransebeș, organul Eparhiei ortodoxe române a Caransebeșului, anul LIV, nr. 31, 30 iulie 1939, pp. 5-6.
- ^ Arhiva MAE, adresa 150025/1945.
Legături externe modificare
- „Румунска Православна црква Св. Теодора Тирона Куштиљ (Rumunska Pravoslavna crkva Sv. Teodora Tirona, Kuštilj)”. spomenicikulture.mi.sanu.ac.rs (în sârbă). Academia Sârbă de Științe și Arte. Accesat în .