Brexit (/ˈbrɛksɪt, ˈbrɛɡzɪt/ ;[1]; cuvânt telescopat din „British” și „exit”) este retragerea programată a Regatului Unit (UK) din Uniunea Europeană (UE). În urma unui referendum din iunie 2016, în care 51,9% dintre alegătorii participanți au votat retragerea, guvernul britanic a anunțat în mod oficial retragerea țării în martie 2017, începând un proces de doi ani care urma să se încheie cu retragerea Regatului Unit la 29 martie 2019[2]. Parlamentul Marii Britanii a votat de trei ori împotriva acordului de retragere negociat, termenul respectiv a fost prelungit de trei ori și este în prezent 31 ianuarie 2020, ora 23:00 (GMT). „Legea Benn” adoptată în Parlament a impus guvernului să solicite o a treia prelungire pentru că nici nu a fost votat în parlament ieșirea fără acord nici nu a fost votat acordul negociat cu Uniunea Europeană.

Retragerea este susținută de eurosceptici și respinsă de proeuropeni, ambele categorii provenind din aproape tot spectrul politic. Marea Britanie s-a alăturat Comunităților Europene (CE) în 1973, calitatea de membru în continuare fiind aprobată printr-un referendum din 1975. În anii 1970–1980, retragerea din UE a fost pledată în principal de stânga politică, de exemplu în manifestul electoral al Partidului Laburist din 1983. Începând cu anii 1990, aripa eurosceptică a Partidului Conservator a crescut și a condus o rebeliune asupra ratificării Tratatului de la Maastricht din 1992 care a instituit UE. În paralel cu Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP) și campania alianței politice „Promisiunea poporului” a făcut presiuni pe premierul conservator David Cameron să organizeze un referendum pentru aderarea la UE. Cameron, care a făcut campanie pentru a rămâne. După rezultatul referendumului și-a dat demisia și a fost succedat de Theresa May.

La 29 martie 2017, guvernul Regatului Unit a invocat articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, începând oficial retragerea. May a convocat alegeri generale în iunie 2017, care au avut ca rezultat un guvern minoritar conservator susținut de Partidul Democrat Unionist. Apoi, negocierile de retragere Marea Britanie–UE au început în acea lună. UK a negociat să părăsească uniunea vamală și piața unică din UE. Acest lucru a dus la un acord de retragere din noiembrie 2018, dar parlamentul Regatului Unit a votat împotriva ratificării acestuia de trei ori. Partidul Laburist dorea orice acord de menținere a unei uniuni vamale, în timp ce mulți conservatori s-au opus acordului financiar cu privire la cota britanică a obligațiilor financiare față de UE, precum și instaurării controalelor de frontieră spre Irlanda. Liberalii democrați, Partidul Național Scoțian și alții încearcă să oprească Brexit-ul printr-un al doilea referendum. UE a refuzat o renegociere care omite problema frontierei cu Irlanda. În martie 2019, parlamentul Regatului Unit a votat ca May să ceară UE să amâne Brexit-ul până în octombrie. După ce nu a reușit să obțină votarea acordului său May a demisionat din funcția de prim-ministru în iulie și a fost succedată de Boris Johnson. El a încercat să înlocuiască părți ale acordului și a promis să părăsească UE până la noul termen, cu sau fără un acord. La 17 octombrie 2019, un acord de retragere revizuit, cu alte prevederi privind frontiera cu Irlanda, a fost acceptat de UE și de guvernul Regatului Unit.

Multe efecte ale Brexitului depind de cât de strânsă va fi apropierea dintre Marea Britanie și UE, sau dacă se retrage înainte de a fi conveniți termenii - denumit Brexit fără acord. Consensul larg dintre economiști este că Brexitul va reduce probabil venitul real pe cap de locuitor al Regatului Unit pe termen mediu și lung și că referendumul în sine a afectat economia. Brexit ar putea reduce imigrația din țările Spațiului Economic European spre Marea Britanie și prezintă provocări pentru învățământul superior din Marea Britanie, cercetarea academică și securitatea. În urma Brexit-ului, legislația UE și Curtea de Justiție a UE nu vor mai avea prioritate față de legile britanice sau Curtea Supremă a UK decât în ​​măsura convenită într-un acord de retragere. Legea Uniunii Europene (Retragere) din 2018 păstrează legislația comunitară relevantă drept drept intern, pe care Marea Britanie ar putea apoi să o modifice sau să o abroge.

CronologieModificare

Evenimente majore:

2016Modificare

23 iunie[3]: are loc referendumul în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

2017Modificare

29 martie[2]: Theresa May activează Articolul 50 al Tratatului privind Uniunea Europeană și demarează procesul de ieșire din UE

2019Modificare

15 ianuarie: Camera Comunelor a Parlamentului Regatului Unit respinge prin vot acordul negociat de Theresa May[4]

12 martie: Camera Comunelor respinge pentru a doua oară acordul de retragere[5]

29 martie: este respins prin vot acordul de retragere[6]

20 decembrie: acordul de retragere negociat de Boris Johnson a fost adoptat de Parlamentul britanic[7][8]

2020Modificare

31 ianuarie[9]: data la care este programată ieșirea din Uniunea Europeană

NoteModificare

  1. ^ Hall, Damien (). 'Breksit' or 'bregzit'? The question that divides a nation”. The Conversation (în engleză). 
  2. ^ a b „Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI de modificare a Deciziei (UE) 2019/274 privind semnarea, în numele Uniunii Europene și al Comunității Europene a Energiei Atomice, a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice”. 
  3. ^ „Referendumul privind ieșirea Regatului Unit din UE”. 
  4. ^ Stewart, Heather (). „May suffers heaviest parliamentary defeat of a British PM in the democratic era” (în engleză). Accesat în . 
  5. ^ „Brexit: MPs reject Theresa May's deal for a second time” (în engleză). Accesat în . 
  6. ^ „Commons votes to reject Government's EU Withdrawal Agreement” (în engleză). Accesat în . 
  7. ^ „Parlamentul britanic a votat acordul privind Brexit, ce stabileste retragerea din UE pe 31 ianuarie”. Ziare.com. . Accesat în . 
  8. ^ Stewart, Heather (). „Brexit: MPs pass withdrawal agreement bill by 124 majority”. The Guardian (în engleză). Accesat în . 
  9. ^ „Oficial britanic: Acordul pentru Brexit ar trebui votat în Parlament înainte de Crăciun”. 

Legături externeModificare