Calea ferată forestieră Dărmănești–Valea Uzului

Calea ferată forestieră Dărmănești–Valea Uzului a fost o cale ferată forestieră cu ecartament îngust construită în bazinul râului Uz pentru deservirea fabricii de cherestea din satul Valea Uzului, aflat pe atunci în comitatul Ciuc al Regatului Maghiar din cadrul Monarhiei Austro-Ungare. După Unirea Transilvaniei cu România, calea ferată s-a extins până în comuna Dărmănești.

Calea ferată forestieră Dărmănești–Poiana Uzului

Transportarea buștenilor pe calea ferată forestieră de pe Valea Uzului,
într-o carte poștală circulată în 1928.

Magistrala:

CFR: 501

Ecartament:

• ecartament îngust (cale ferată forestieră): 760 mm,
• ecartament normal (cale ferată uzinală): 1435 mm

spre Adjud

Dărmănești (B. Steinherz Budapest)

Rafinăria Dărmănești (gară CFU)

(capăt segment adaptat ca CFU 1435 mm)

Sălătruc – Izvorul Negru

Poiana Uzului

Bărzăuța – Lóbercz (post 1920)

fosta graniță România–Austro-Ungaria

Vama HU–RO

Valea Uzului

(C.E.B./Úzvölgye Faipar Rt.)

Aspecte ale industriei forestiere și transportului feroviar pe Valea Uzului

Fierăstrău cu aburi în satul Valea Uzului, în 1915. Satul se află în apropierea graniței cu România.

Fabrica de cherestea în preajma anului 1904, cu vedere spre amonte.

Pod de cale ferată îngustă peste râul Uz, pe partea românească.

Context

În contextul folosirii motoarelor cu aburi pentru a produce mari cantități cherestea pentru export, în special de rășinoase (brad și molid), în epoca interbelică^[1] în arealul Comănești-Dărmănești s-au grupat fabrici din domeniu, cu o putere instalată de 2.530 și respectiv 4.630 de cai putere.^[2]

În acest context, inclusiv în arealul satului Valea Uzului s-a construit o fabrică de cherestea^[3] de către Siegfried și Arthur Rosenberg, unchi ai Verei Atkins, care își aveau și reședința în sat alături de fiii lor.^[4] În 1939 fabrica era deținută de Compagnie Européenne des Bois,^[5] iar în 1940, în urma revenirii satului la Regatul Ungariei, compania familiei a fost confiscată și trecută în proprietatea statului ungar ca Úzvölgye Faipar Rt.^[4]

Construcție

Echipe ale Serviciului Muncii din Ungaria pe CFF valea Uzului, în 1941.

În apropierea graniței ungaro-române

Prima cale ferată pe vale a fost construită de frații Rosenberg,^[4] și a devenit funcțională cu începere din anul 1900.^[6] Rețeaua din 1900 a inclus și o derivație pe valea Izvorului Negru,^[7] pe care se afla Lacul Bălătău^[8] (terasamentul acesteia a fost folosit ulterior drept drum forestier).^[7]

Aceeiași investitori au construit și segmentul de la Dărmănești la Valea Uzului, destinat să folosească tot fabricii de cherestea.^[4]

Exploatare

În 25 august 1937, după o ploaie torențială ce a ținut 24 de ore, apele râului Uz s-au revărsat și au inundat o suprafață considerabilă. Liniile de cale ferată forestieră din zonele Stirbey și Peste Vale–Brătulești au fost stricate pe o lungime de câțiva zeci de kilometri, inundația aducând pagube societăților forestiere din zonă.^[9]

Desființare și schimbarea scopului de folosire

În anul 1966 a început desființarea liniei ferate înguste, odată cu începerea construcției barajului de la Poiana Uzului.^[10] A rămas funcțional doar segmentul dintre gara CFR a localității și Rafinăria Dărmănești,^[11] construită în anul 1949.^[12] Acesta a fost refăcut în întregime cu ecartament normal^{[necesită citare]}, astfel încât să poată asigura descărcarea simultană a 28 de vagoane cisternă pe cele două linii de cale ferată^[11] uzinală (CFU)^[13] care, deserveau rafinăria.^[11]

Și această porțiune de cale ferată a fost ulterior, desființată, terenul fiind eliberat.^[14]

Referințe

^ en The Economy of East Central Europe, ..., Turnock, 2006, p. 200
^ en The Economy of East Central Europe, ..., Turnock, 2006, p. 201
^ Analele științifice. Serie nouă. Științe naturale-geografie, Secțiunea II, Volumele 10 – 12, Partea 2, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, 1964, p. 167
^ ^a ^b ^c ^d Helm, Sarah; Secretele Verei Atkins. Povestea unei românce spion în al Doilea Război Mondial; Ed. Litera; 2014; ISBN 978-606-741-176-8; accesat la 15 decembrie 2018
^ „The Timber Trades Directory”, Timber Trades Journal Office, London, 1939, p. 590
^ Ministerul Mediului, România; Planul de management al sitului Natura 2000 ROSCI0230 Slănic; p. 20; accesat la 16 iulie 2019
^ ^a ^b Mihail Albotă (ing.); Munții Nemira, ghid turistic; Colecția Munții Noștri nr. 29, Editura Sport-Turism, București, 1983, p. 16
^ Gheorghe I. Năstase; Un lac necunoscut: Lacul Bălătău din com. Darmănești, jud. Bacău, în Revista Științifică „V. Adamachi”, Vol. XXXV, nr. 1-2, Iași, 1949, p. 23
^ Pe valea Trotușului Valea Uzului complet distrusă. Pagube enorme, Universul, Nr. 240, 1 septembrie 1937, p. 1
^ Pospichal, Josef; Uzvölgy faipari r.t. > CFF Darmanești/Valea Uzului Arhivat în 16 decembrie 2018, la Wayback Machine.; Lokstatistik, pospichal.net; accesat la 16 decembrie 2018
^ ^a ^b ^c ziare.com, 29 noiembrie 2006. „Sperante pentru repornirea Rafinariei Darmanesti”. Accesat în 16 decembrie 2018.
^ Arkadiusz Walinski, Irvin H. Lutz; Characterization report: Romanian petroleum refining sector – a sector overview of: capability, energy consumption, environmental impact, Davy McKee Corporation, Chicago, USA, mai 1992, pag. 86
^ ziaruldeiasi.ro, Mirela Romaneț, 31 iulie 2004. „O firma din Darmanesti cere inapoi zeci de tone de motorina de la fosta rafinarie”. Accesat în 16 decembrie 2016.
^ sales.citr.ro, CITR Group. „Licitație publică competitivă cu strigare cu preț în urcare pentru valorificarea activelor Petrochemical Trading S.R.L., din rafinăria Dărmănești” (PDF). Accesat în 16 decembrie 2018.

Bibliografie

en Turnock, David; The Economy of East Central Europe, 1815-1989: Stages of Transformation in a Peripheral Region; Routlege Taylor & Francis Group; London UK & New York USA; 2006; ISBN 9781138878280

Legături externe

Materiale media legate de Calea ferată forestieră Dărmănești–Poiana Uzului la Wikimedia Commons

[1] The Economy of East Central Europe, ..., Turnock, 2006, p. 200

[2] The Economy of East Central Europe, ..., Turnock, 2006, p. 201

[3] Analele științifice. Serie nouă. Științe naturale-geografie, Secțiunea II, Volumele 10 – 12, Partea 2, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, 1964, p. 167

[:2-4] Helm, Sarah; Secretele Verei Atkins. Povestea unei românce spion în al Doilea Război Mondial; Ed. Litera; 2014; ISBN 978-606-741-176-8; accesat la 15 decembrie 2018

[5] „The Timber Trades Directory”, Timber Trades Journal Office, London, 1939, p. 590

[6] Ministerul Mediului, România; Planul de management al sitului Natura 2000 ROSCI0230 Slănic; p. 20; accesat la 16 iulie 2019

[:1-7] Mihail Albotă (ing.); Munții Nemira, ghid turistic; Colecția Munții Noștri nr. 29, Editura Sport-Turism, București, 1983, p. 16

[8] Gheorghe I. Năstase; Un lac necunoscut: Lacul Bălătău din com. Darmănești, jud. Bacău, în Revista Științifică „V. Adamachi”, Vol. XXXV, nr. 1-2, Iași, 1949, p. 23

[9] Pe valea Trotușului Valea Uzului complet distrusă. Pagube enorme, Universul, Nr. 240, 1 septembrie 1937, p. 1

[10] Pospichal, Josef; Uzvölgy faipari r.t. > CFF Darmanești/Valea Uzului Arhivat în 16 decembrie 2018, la Wayback Machine.; Lokstatistik, pospichal.net; accesat la 16 decembrie 2018

[:0-11] ziare.com, 29 noiembrie 2006. „Sperante pentru repornirea Rafinariei Darmanesti”. Accesat în 16 decembrie 2018.

[12] Arkadiusz Walinski, Irvin H. Lutz; Characterization report: Romanian petroleum refining sector – a sector overview of: capability, energy consumption, environmental impact, Davy McKee Corporation, Chicago, USA, mai 1992, pag. 86

[13] ziaruldeiasi.ro, Mirela Romaneț, 31 iulie 2004. „O firma din Darmanesti cere inapoi zeci de tone de motorina de la fosta rafinarie”. Accesat în 16 decembrie 2016.

[14] sales.citr.ro, CITR Group. „Licitație publică competitivă cu strigare cu preț în urcare pentru valorificarea activelor Petrochemical Trading S.R.L., din rafinăria Dărmănești” (PDF). Accesat în 16 decembrie 2018.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]