Valea Uzului, Harghita

sat în comuna Sânmartin, județul Harghita, România
Acest articol se referă la un sat din județul Harghita. Pentru un sat desființat, în prezent aflat sub apele lacului Poiana Uzului din fosta comună Dărmănești din județul Bacău, vedeți Poiana Uzului, Bacău.

Valea Uzului (în maghiară Úzvölgye) este un sat în comuna Sânmartin din județul Harghita, Transilvania, România. Satul se află între Munții Ciucului la nord și Munții Nemira și Bodoc la sud, pe valea râului Uz, la granița cu județul Bacău.

Valea Uzului
Úzvölgye
—  sat  —
Satul văzut de pe amplasamentul fostei fabrici de cherestea.
Satul văzut de pe amplasamentul fostei fabrici de cherestea.
Valea Uzului se află în România
Valea Uzului
Valea Uzului
Valea Uzului (România)
Localizarea satului pe harta României
Valea Uzului se află în Județul Harghita
Valea Uzului
Valea Uzului
Valea Uzului (Județul Harghita)
Localizarea satului pe harta județului Harghita
Coordonate: 46°20′35″N 26°15′10″E ({{PAGENAME}}) / 46.34306°N 26.25278°E

Țară România
Județ Harghita
Comună Sânmartin

SIRUTA85831

Altitudine644 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total3 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal537282

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Valea Uzului pe Harta Iosefină a Transilvaniei (1869–1887), aproape de granița cu România
Valea Uzului pe Harta Iosefină a Transilvaniei (1869–1887), aproape de granița cu România
Valea Uzului pe Harta Iosefină a Transilvaniei (1869–1887), aproape de granița cu România

Se află la o distanță de 33 km față de Sânmartin, Harghita și la 25 km de Dărmănești.[1]

Toponimul Uz, care desemnează satul ardelean, râul[2][3] și satul Poiana Uzului, Bacău,[4] amintește de trecerea uzilor în aceste zone, alături și de toponimul Oituz.[2][3]

În teritoriul satului a existat o fabrică de cherestea[5] construită în anii 1920 de către Siegfried și Arthur Rosenberg, unchi ai Verei Atkins, care își aveau și reședința aici alături de fiii lor. Aceștia au construit și calea ferată forestieră Dărmănești–Valea Uzului.[6] În 1939 fabrica a fost deținută de societatea Compagnie Européenne des Bois.[7] În urma trecerii satului la Regatul Ungariei, compania familiei a fost confiscată și trecută în proprietatea statului ungar ca Úzvölgye Faipar Rt.[6] În anul 1942, Armata Ungară a construit cazărmi de grăniceri, ce au fost ulterior cedate spre utilizare județului Bacău, înființându-se o tabără de pionieri. În prezent, clădirile sunt abandonate.[8]

Satul nu este electrificat.[8]

Monumente comemorative

modificare
Cimitirul eroilor în 2020
Crucea comemorativă a accidentului din 1988

Cimitirul Eroilor

modificare

Aici există un cimitir al soldaților căzuți în Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial.[9]

Monumentul accidentului din 1988

modificare

Mai sus de tabara școlară după un pod, se află o cruce comemorativă[10] a unui accident tragic din 21 august 1988. În acest eveniment, un camion cu remorcă ce transporta 63 de oameni, plecați la recoltatul cartofilor, în timp ce se deplasa spre județul Harghita s-a prăbușit în râul Uz, ca urmare a surpării malului acestuia. În accident au murit 27 de persoane, în majoritate copii, din județul Bacău, 19 fiind din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni.[11]

Istoria apartenenței statale  
  1. ^ „Nou scandal româno-maghiar pe un cimitir militar”. flux24.ro. . Accesat în . 
  2. ^ a b Ioan Ferenț, „Cumanii și episcopia lor”, Tipografia seminarului teologic greco-catolic, Blaj, 1931, p. 4
  3. ^ a b C. Necșulescu, „Năvălirea uzilor prin Țările Române în Imperiul Bizantin”, în Revista istorică română, nr. 9, București, 1939, p. 204
  4. ^ M. Sâmpetru, „Înmormîntări pecenege din Cîmpia Dunării”, în Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie, nr. 3, tomul 24, Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România, Editura Republicii Socialiste România, București, 1973, p. 452
  5. ^ Analele științifice. Serie nouă. Științe naturale-geografie, Secțiunea II, Volumele 10 – 12, Partea 2, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, 1964, p. 167
  6. ^ a b Helm Sarah, „Secretele Verei Atkins. Povestea unei românce spion în al Doilea Război Mondial”, Litera Media Group, 2016, f.p.
  7. ^ „The Timber Trades Directory”, Timber Trades Journal Office, London, 1939, p. 590
  8. ^ a b „Cimitirul militar din Valea Uzului - Graniță de județ disputată, istoria pusă la îndoială - SINTEZĂ”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  9. ^ Oficiul Național pentru Cultul Eroilor; Documentar - Referitor la situația Cimitirului Eroilor Valea Uzului; accesat la 13 iunie 2019
  10. ^ Mateescu, Iulia; TRAGEDIA rutieră din România ținută ascunsă de comuniști. CATASTROFA NECUNOSCUTĂ de pe Valea Uzului Arhivat în , la Wayback Machine.; Evenimentul Zilei, 17 septembrie 2013; accesat la 4 mai 2019
  11. ^ Cadar, Cornel; La 30 de ani: Accidentul de pe Valea Uzului; Viața Diecezei, august 2018; accesat la 4 mai 2019

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Valea Uzului

Vezi și

modificare