Casa Nanu-Muscel
| Casa Nanu-Muscel | |
.jpg) | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 44°26′50″N 26°05′50″E / 44.44736°N 26.09725°E |
| Localitate | București |
| Țara |  România |
| Adresa | Piața Romană 7, sector 1 |
| Edificare | |
| Ernest Doneaud[1][2] | |
| Beaux-Arts cu mici influențe Art Nouveau | |
| Data începerii construcției | c.1909[3] |
| Data finalizării | c.1911[4] |
| Clasificare | |
| Cod LMI | B-II-m-B-21064 |
Modifică date / text  | |
Casa Nanu-Muscel este o casă cu valoare istorică din Municipiul București, situată în sectorul 1, în Piața Romană, la numărul 7. Casa i-a aparținut lui Ion Nanu-Muscel, un profesor de semiologie și clinică medicală timp de 30 de ani la Universitatea de medicină din București,[5][6] senator, doctor la Spitalul Filantropia și apoi la Colțea, timp de 36 de ani, președinte al Societății Medicale a spitalelor din București și membru al Academiei de medicină din România.
Istorie
modificarePrimăria Bucureștiului a scos la licitație parcelele din Piața Lascăr Catargiu/Romană începând cu 1898. Primul lot in rond, de 893,36 m2, a fost adjudecat de profesorul Sabba Ștefănescu, căruia arhitectul Oscar Maugsch (1857-?) i-a construit între 1902 și 1903 vila de pe colț. În urma licitației din 11 iunie 1908, doctorul Ion Nanu-Muscel (1862-1938), profesor de semiologie și clinică medicală la Universitatea de Medicină din București, e desemnat câștigătorul terenului unde se află casa sa, oferind 50,5 lei/m2. Înaintea vilei din Piața Romană, doctorul a locuit în strada G.C. Cantacuzino nr. 51 (Almanach du High-Life nr. 51).
Dosarul cu autorizația de construire nu se mai găsește azi în arhive, dar perioada în care casa a fost ridicată este de aproximativ 1909-1911. Din păcate, pe internet circulă mai multe articole și „studii istorice”, în care se atribuie eronat construcția vilei lui Ion D. Berindey și se datează în 1890, ceea ce e fals. În revista Gazeta Ilustrată, anul I, nr. 3, 31 decembrie 1911, vila Nanu-Muscel apare în lista celor realizate de Ernest Doneaud.
Doctorul Nanu-Muscel s-a opus construirii Palatului Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale. Demersurile legale și contractele au fost inițiate în 1922-1923, iar în 1924 au început construirea, după planurile arhitecților Grigore Cerkez și Edmond van Saanen Algi.
Nu se știe situația familiei Nanu-Muscel în perioada comunistă și nici eventualii chiriași care au fost băgați în casă. Istoricul Andrei Pippidi menționează că vila a fost locuită ulterior și de „profesorul Socrate Lalu (1875-1944) - care a predat farmacologia și lași și la București.”
La sfârșitul lui 2006, a fost emisă autorizația de desființare a dependințelor, iar în primăvara lui 2008 s-a și pus în aplicare. Proprietatea din Piața Romană nr. 7 a fost cumpărată de Academia de Studii Economice în 2012, după mai multe încercări anterioare nereușite. După un început de restaurare, corpul principal a fost în ruină până în 2015, când Academia de Studii Economice a declarat începerea lucrărilor de refacere a casei - declarată între timp monument istoric (2013) - și de construire a unui imobil de 7 etaje peste ea. În prezent, în ciuda opoziției societății civile, interioarele casei au fost distruse, păstrându-se doar fațadele care o să fie integrate în noul imobil.[7][8]
Descriere
modificareVila e una dintre cele mai elegante din creația lui Ernest Doneaud, fiind bogat decorată, atât la interior cât și la exterior, în spiritul beaux-arts academist francez. Remarcăm unele elemente (florale, mascaroane feminine, putti, vase, feronerie, marchiză) folosite mai ales de antreprenorii lui Ion D. Berindey, ceea ce a dus probabil la atribuirea construirii lui, precum și de faptul că în respectiva perioadă circulau modele franceze și la București, iar antreprenorii puteau să colaboreze cu mai mulți arhitecți.[9]
Galerie
modificare-
Casa în decembrie 2014 -
-
Mascaron deasupra unei ferestre -
Fereastră a acoperișului -
Casa Nanu-Muscel în stânga, și Casa Sabba Ștefănescu în dreapta, în aprilie 2015 -
Casa în renovare, pe 21 aprilie 2021
.jpg)
Vezi și
modificareNote
modificare- ^ Marinache, Oana (). Ernest Doneaud - Visul Liniei. Editura Istoria Artei. p. 55. ISBN 978-606-94042-8-7.
- ^ Pe internet circulă mai multe articole și „studii istorice”, în care se atribuie eronat construcția vilei lui Ion D. Berindey și se datează în 1890, ceea ce e fals
- ^ Marinache, Oana (). Ernest Doneaud - Visul Liniei. Editura Istoria Artei. p. 56. ISBN 978-606-94042-8-7.
- ^ Marinache, Oana (). Ernest Doneaud - Visul Liniei. Editura Istoria Artei. p. 56. ISBN 978-606-94042-8-7.
- ^ Gheorghe Brătescu, Personalități ale științei: mic dicționar, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977, p. 212.
- ^ Mircea Mâciu, Mic dicționar enciclopedic, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986, p. 1151.
- ^ Marinache, Oana (). Ernest Doneaud - Visul Liniei. Editura Istoria Artei. p. 55, 56 & 57. ISBN 978-606-94042-8-7.
- ^ Popescu, Alexandru (). Casele și Palatele Bucureștilor. Editura Cetatea de Scaun. p. 167. ISBN 978-606-537-382-2.
- ^ Marinache, Oana (). Ernest Doneaud - Visul Liniei. Editura Istoria Artei. p. 56. ISBN 978-606-94042-8-7.
