Casa Nouă

Casa Nouă (numită în unele scrieri și „Casa Mică”) a fost o vilă construită în spatele Palatului Regal din București, aflată pe strada Pictor Grigorescu nr. 24^[1], pe locul unde se află astăzi Sala Palatului.

Arhitectura

Casa Nouă era o mică vilă tencuită, cu un singur etaj. O alee o despărțea de spatele corpului central al Palatului Regal, obligând vizitatorii să traverseze prin exterior pentru a trece dintr-o clădire în alta.^[2]

Printre alte limitări, Casa Nouă nu dispunea de o bucătărie, mâncarea fiind adusă de la bucătăria Palatului printr-un tunel de serviciu.^[3]

La etajul Casei Noi se afla o mică încăpere-seif, model Fichet, care adăpostea valoroasa colecție de timbre a Regelui Carol al II-lea.

Istoric

În această casă a locuit, în timpul domniei sale din anii 1930-1940, Regele Carol al II-lea, împreună cu Principele Moștenitor Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, când se aflau în București. Pentru o perioadă, Regele Carol a locuit aici și împreună cu amanta sa, Elena Lupescu.

Imediat după abdicarea și plecarea în străinătate a Regelui Carol al II-lea, cu Elena Lupescu, petrecută la 6 septembrie 1940, Regina mamă Elena a revenit în țară, în urma invitației adresate public de generalul Antonescu. Regele Mihai și mama sa au dorit să își stabilească în altă parte reședința, însă acest lucru nu s-a putut din cauza avariilor cauzate de cutremurul din 1940 Palatului Cotroceni, astfel că vila a rămas reședința Familiei Regale în puținele ocazii pe care le petreceau la București, cel mai adesea la convocarea generalului Antonescu.

Casa Nouă la 23 august 1944

Articol principal: Lovitura de stat de la 23 august 1944.

În biroul Regelui din Casa Nouă a avut loc, în după-amiaza zilei de 23 August 1944, audiența în cadrul căreia Mareșalul Antonescu, președintele Consiliului de Miniștri, a fost somat de Rege să încheie un armistițiu cu Aliații; întrucât acesta nu a fost de acord, a fost arestat și demis, fiind înlocuit la conducerea Guvernului cu generalul Constantin Sănătescu.

După arestare, Antonescu a fost deținut, pentru câteva ore, în încăperea-seif aflată la etaj. Împreună cu el, în aceeași cameră a stat și fostul ministru de externe Mihai Antonescu - probabil și alți colaboratori apropiați, care fuseseră chemați la Palat pentru a putea fi arestați discret.

Reacția Germaniei naziste față de evenimentele de la 23 August a fost încercarea de a recuceri Bucureștiul, prin luptele de la Podul Băneasa și bombardarea masivă a centrului Capitalei, inclusiv a Palatului Regal și a Casei Noi.

După bombardamentul din ziua de 24 august 1944, vila a fost distrusă în întregime, iar Palatul a fost avariat grav, devenind nelocuibil.

Note

^ Ilarion Tiu, Cristina Vohn (29 noiembrie 2005), „Averea Casei Regale a României”, Jurnalul Național, accesat în 26 mai 2014
^ Mircea Ionnițiu - Amintiri și reflecțiuni, Editura Enciclopedică, 1993, pag. 87
^ Gould-Lee, Arthur - Regina-mamă Elena a României, Ed. Humanitas, 2019, p. 201

Bibliografie

Ionnițiu, Mircea (1993), Amintiri și reflecțiuni, București: Editura Enciclopedică, ISBN 973-45-0039-2
Gould Lee, Arthur (1998), Coroana contra secera și ciocanul. Povestea regelui Mihai al României, Traducerea din engleză de Maria Bica, București: Editura Humanitas, ISBN 973-28-0829-2
Porter, Ivor (2005), Michael of Romania. The King and the Country, Phoenix Mill: Sutton Publishing

Vezi și

Link extern

Website-ul firmei Fichet-Bauche

[1] Ilarion Tiu, Cristina Vohn (29 noiembrie 2005), „Averea Casei Regale a României”, Jurnalul Național, accesat în 26 mai 2014

[2] Mircea Ionnițiu - Amintiri și reflecțiuni, Editura Enciclopedică, 1993, pag. 87

[3] Gould-Lee, Arthur - Regina-mamă Elena a României, Ed. Humanitas, 2019, p. 201

[1]

[2]

[3]