Deschide meniul principal

Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare

Pentru alte sensuri, vedeți Catedrala Adormirea Maicii Domnului.
Catedrala Adormirea Maicii Domnului
Biserica " Adormirea Maicii Domnului " Baia Mare.jpg
Poziționare
Coordonate47°39′42″N 23°35′17″E / 47.661718°N 23.588173°E47°39′42″N 23°35′17″E / 47.661718°N 23.588173°E
Localitatemunicipiul Baia Mare
JudețMaramureș
Țara România
AdresaStrada Vasile Lucaciu nr. 59
Edificare
Stil artisticArt Nouveau
Data începerii construcției1905
Data finalizării1911
Clasificare
Cod LMIMM-II-m-A-04437.01
Catedrala Adormirea Maicii Domnului (imagine de dinaintea adăugării pridvorului la intrarea principală)

Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare este un lăcaș de cult construit de credincioșii greco-catolici din Baia Mare între anii 1905-1911.[1] Edificiul este declarat monument istoric (cod LMI MM-II-m-B-04471), alături de fostul palat episcopal (cod LMI MM-II-m-B-04472) și fosta școală confesională (cod LMI MM-II-m-B-04470), toate situate pe strada Vasile Lucaciu din municipiul Baia Mare.

IstoricModificare

 
Construcția Catedralei, 1908
 
Clădirea Episcopiei de Maramureș văzută din turnul catedralei
 
Fosta școală confesională a Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș, actualmente Școala Generală Octavian Goga (fosta nr. 2)

Episcopul Alexandru Rusu a fost instalat în data de 2 februarie 1931, de Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, în această catedrală, ca prim episcop greco-catolic al Maramureșului, în cadrul unei ceremonii prezidate de Iuliu Hossu.[2]

În data de 16 martie 1946 episcopul Alexandru Rusu a fost ales de sinodul electoral de la Blaj în funcția de mitropolit, însă alegerea nu a fost recunoscută de guvernul Petru Groza deoarece Alexandru Rusu era considerat de cercurile comuniste drept un apropiat al lui Iuliu Maniu, liderul opoziției anticomuniste din România.[3] Între 1944-1948 episcopul Rusu a ținut în Catedrala din Baia Mare predici critice la adresa regimului comunist, fapt consemnat în rapoartele serviciilor secrete (Arhiva SRI, fond D, dosar 2325).[3] În 29 octombrie 1948 a fost ridicat din reședința sa episcopală împreună cu vicarul general Ludovic Vida,[4] protopopul Vasile Câmpeanu și cu canonicii Titus Berinde și Gheorghe Bob. Cei cinci au fost arestați și trimiși la București.[5]

În anul 1948, odată cu desființarea BRU, reședința episcopală greco-catolică din Baia Mare a fost transformată de autoritățile comuniste în întreprindere de tricotaje, iar catedrala a fost atribuită unei parohii ortodoxe, care o folosește ca biserică parohială.

Revendicarea catedralei după 1990Modificare

 
Vedere de noapte

În data de 10 aprilie 2009 Episcopia Română Unită de Maramureș a introdus o cerere de revendicare imobiliară a lăcașului, în contradictoriu cu Parohia Ortodoxă Nr. 1 Baia Mare. În data 19 octombrie 2011 Tribunalul Maramureș a admis pe fond acțiunea în revendicare formulată de Episcopia Română Unită a Maramureșului și a dispus ca pârâta să predea reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Baia Mare, str. Închisă nr. 11, Biserică Catedrală.[6]

Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare se numără între ultimele două catedrale greco-catolice neretrocedate până în prezent, alături de Catedrala Episcopală din Gherla.[7]

Biserica Ortodoxă Română a programat pentru data de 21 august 2011 „resfințirea” catedralei, gest considerat drept un afront de către Episcopia Greco-Catolică de Maramureș, care a dat publicității un comunicat de presă în care și-a exprimat surprinderea și dezaprobarea.[8] La eveniment și-a anunțat participarea Laurențiu Streza, mitropolit al Mitropoliei Ardealului.[9] În data de 19 august 2011 episcopul Virgil Bercea, președintele comisiei greco-catolice de pregătire a dialogului cu BOR, a adresat o scrisoare deschisă patriarhului Daniel, în care își arată indignarea față de intenția Bisericii Ortodoxe Române de a resfinți catedrala greco-catolică din Baia Mare.[10]

În data de 26 septembrie 2011 a fost dată publicității scrisoarea prin care academicianul Nicolae Breban, cetățean de onoare al municipiului Baia Mare, a protestat față de încercarea Bisericii Ortodoxe Române de a falsifica istoria respectivului lăcaș de cult, inclusiv prin îndepărtarea plăcii de marmură de la intrare care îl amintea pe canonicul greco-catolic Alexandru Breban, nașul său de botez, drept ctitor al bisericii.[11]

În interviul din 14 ianuarie 2012, acordat de arhiepiscopul Lucian Mureșan cu ocazia ridicării sale în rangul de cardinal, acesta a deplâns în mod special nerestituirea Catedralei din Baia Mare.[12]

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 41/A/2012 din 28 martie 2012 a admis apelul pârâtei Parohia Ortodoxă Baia Mare și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtei de intervenienta Asociația Foștilor Greco-Catolici în prezent ortodocși și a urmașilor lor împotriva sentinței civile nr. 1918 din 19 octombrie 2011 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul numărul 1955/100/2009, pe care a schimbat-o în parte și în consecință a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a Maramureșului în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă Baia Mare.[13] Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj au formulat recurs atât pârâta, cât și reclamanta, recursuri respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 16 mai 2013.[14][15] Cauza se află în prezent pe rolul CEDO.[necesită citare]

Printr-un comunicat remis presei în data de 14 mai 2013 Conferința Episcopilor Catolici și Nunțiatura Apostolică din România au arătat că urmăresc cu atenție evoluția procesului referitor la Catedrala Greco-Catolică din Baia Mare.[16]

În data de 21 mai 2013, în raportul de țară privind libertatea religioasă, Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii se menționează că reprezentanții Bisericii Greco-Catolice au afirmat că guvernul nu a răspuns în mod adecvat la plângerile de restituire a proprietăților și se dă ca exemplu decizia Curții de Apel Cluj din 28 martie 2012, de anulare a unei hotărâri de restituire a Catedralei din Baia Mare.[17]

InteriorulModificare

Picturile din interiorul bisericii au fost realizate de artistul Gheorghe Busuioc. Între anii 2000-2003 pictura a fost întregită de Gheorghe Busuioc, elev al maestrului, pictorul Ioan Barna, care a păstrat același ton de capodoperă a picturii neo-bizantine, pictura fiind murală în tehnica ulei, iar în momentul de față, armonizându-se perfect cu picturile înaintedăinuitoare ale profesorului său (care până atunci era reprezentată de scene principale executate pe pânză și lipite pe zid).[necesită citare]

NoteModificare

  1. ^ Ovidiu Ghitta, Cum au ajuns românii să-și facă biserică la Baia Mare? (Comment les Roumains ont-il réussi a fonder leur église), în: "Artă, istorie, cultură. Studii în onoarea lui Marius Porumb", Cluj, 2003, p. 303-315.
  2. ^ Pamfil Cârnațiu, Eparhiile unite sufragane Mitropoliei de Blaj, Madrid 1952, pag. 84 (pag. 18 a documentului pdf).
  3. ^ a b Cristian Vasile, Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist, Polirom, Iași 2003, pag. 145.
  4. ^ Preotul Ludovic Vida, Buletin de Carei, 2 iulie 2011 (accesat 19 august 2011).
  5. ^ Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, Curtea Veche, București 2003, pag. 161.
  6. ^ Tribunalul Maramureș, dos. civ. 1955/100/2009
  7. ^ Trei biserici vor fi retrocedate greco-catolicilor, 9am.ro, 7 iunie 2005.
  8. ^ Surprindere față de inițiativa resfințirii Catedralei din Baia Mare, bru.ro, 17 august 2011.
  9. ^ Hram la Catedrala Veche din Baia Mare, basilica.ro, 18 august 2011.
  10. ^ Un act de provocare și de sfidare la adresa Bisericii Greco-Catolice, bru.ro, 19 august 2011.
  11. ^ O eroare a credinței? O eroare a istoriei?, bru.ro, 26 septembrie 2011.
  12. ^ Am mare încredere în tineri și în potențialul lor, Jurnalul Național, 14 ianuarie 2012.
  13. ^ Curtea de Apel Cluj, decizia 41/A/2012
  14. ^ ÎCCJ, dosar 1955/100/2009
  15. ^ Decizia nr. 2646/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
  16. ^ Comunicat: sesiunea de primăvară a Conferinței Episcopilor din România, bru.ro (accesat 17 mai 2013).
  17. ^ International Religious Freedom Report for 2012, 21 mai 2013.

Vezi șiModificare