Cele 36 de situații dramatice

carte scrisă de Georges Polti

Cele 36 de situații dramatice
Informații generale
AutorGeorges Polti[*][1]
Geneseu
non-fiction[*][[non-fiction (genre of works in contrast to fictional ones)|​]]
Ediția originală
Titlu original
36 situations dramatiques
Limbalimba franceză[1] Modificați la Wikidata

Cele 36 de situații dramatice reprezintă o listă descriptivă, propusă pentru prima oară de Georges Polti⁠(d), în cartea sa 36 situations dramatiques, publicată în 1895, pentru a clasifica fiecare situație dramatică care ar putea defini o narațiune sau, mai general, o operă literară.[2] Polti a analizat texte din Grecia Antică, plus alte lucrări din Antichitate și Franța contemporană. El a analizat și scriitori non-francezi. În introducerea sa, Polti continuă munca lui Carlo Gozzi, care a identificat și el 36 de situații.

Istoria publicării

modificare

"Gozzi a reiterat că pot exista doar 36 de situații tragice. Schiller s-a chinuit să găsească mai multe, dar nu a reușit nici măcar să găsească atât de multe ca și Gozzi."

Lista a fost publicată în cartea omonimă, care conține explicații și exemple extinse. Cartea în limba franceză, cea originală (36 situations dramatiques), a fost publicată în 1895.[4] Traducerea în engleză a fost realizată în 1916 și continuă să fie retipărită.

Lista a fost popularizată ca un ajutor pentru scriitori, dar este folosită și de dramaturgi, povestitori și alții. Alte liste asemănătoare au apărut între timp.

I-a influențat pe Christina Stead și George Pierce Baker, scriitorii cărții Dramatic Technique.[5] Cele 36 de situații au fost criticate ca fiind "unele în legătură cu celelalte, mai degrabă decât laitmotive minimale sau independente".[6]

Cele 36 de situații

modificare

Fiecare situație este denumită și este urmată de elementele necesare exemplificării situației.

  1. Alesul
    • un persecutor; alesul; puterea, a cărei decizie este pusă la îndoială.
    • Alesul roagă puterea să-l elibereze de persecutor. Puterea poate fi persecutorul sau doar un atribut al persecutorului, Alesul poate fi la plural, Persecutatul și Mediatorul, un exemplu fiind Estera venind la rege în numele Evreilor pentru a-i elibera.
  2. Cruțarea
  3. Crima din răzbunare
    • un criminal; un răzbunător
    • Criminalul comite fărădelegea și nu își primește pedeapsa, deci răzbunătorul își va face singur dreptatea. Exemplu: Contele de Monte-Cristo
  4. Răzbunarea pe semeni
    • Vinovatul; Răzbunătorul; Victima, primii doi aliată cu victima
    • Două entități, Vinovatul și Răzbunătorul, sunt puși în conflict din cauza victimei, aliată amândurora. Exemplu: Hamlet
  5. Urmărirea
    • pedeapsa; un fugar
    • Refugiatul fuge de judecată din cauza unei neînțelegeri. Exemplu: Mizerabilii, Evadatul
  6. Dezastrul
    • puterea înfrântă; un inamic victorios sau un mesager
    • Puterea pozitivă este înfrântă de inamicul victorios sau este informată despre acest lucru de un mesager. Exemplu: Agamemnon (piesă)
  7. Pradă cruzimii/ghinionului
    • un ghinionist sau o nenorocire
    • Ghinionistul suferă de o nenorocire cauzată de personajul negativ. Exemplu: Iov (personaj biblic)
  8. Revolta
    • un tiran; un conspirator
    • Tiranul, o putere crudă, urmează să fie ucis de conspirator. Exemplu: Iulius Cezar (piesă)
  9. Întreprindere curajoasă
  10. Răpirea
    • răpitor; răpitul; tutore
    • Răpitorul fură răpitul de la tutore. Exemplu: Elena din Troia
  11. Enigma
    • o problemă; un interogator; un căutător
    • Interogatorul ridică o problemă căutătorului și îi oferă abilitatea de a ajunge la scop mai rapid. Exemplu: Oedip și Sfinxul; The Batman (film)
  12. Obținerea
    • (un solicitant & un adversar care refuză) sau (un arbitru & personajele opozante)
    • Solicitantul este în discuții cu adversarul care refuză să îi ofere solicitantului un obiect ce se află în posesia adversarului, sau un arbitru care decide să ia obiectul dorit de personajele opozante (solicitantul sau adversarul). Exemplu: Mărul Discordiei
  13. Dușmanul comun
    • un personaj negativ urât de mai mulți
    • Două personaje complotează împreună împotriva unui dușman comun. Exemplu: Cum vă place
  14. Rivalitatea
    • Personajul preferat; Personajul respins; Obiectul rivalității
    • Obiectul rivalității îl alege pe Preferat în locul Respinsului. Exemplu: La răscruce de vânturi
  15. Adulter criminal
  16. Dementul
  17. Imprudență fatală
    • Imprudentul; o Victimă sau un Obiect Pierdut
    • Imprudentul, prin neglijență sau ignoranță, pierde Obiectul sau îi greșește Victimei. Exemplu: Kris Kelvin și soția lui în Solaris
  18. Crime involuntare din iubire
    • un Iubit; o Iubită; un Dezvăluitor
    • Cei doi Iubiți deschid un subiect tabu prin relația lor romantică, iar Dezvăluitorul le spune asta. Exemplu: Oedip, Iocasta și mesagerul din Corint.
  19. Criminalul
    • Criminalul; o Victimă Nerecunoscută
    • Criminalul ucide Victima Nerecunoscută. Exemplu: Oedip și Laios
  20. Auto-sacrificiul pentru un ideal
    • un Erou; un Ideal; Creditorul; sau o Persoană/un Obiect sacrificat
    • Eroul sacrifică Persoana sau Obiectul pentru un Ideal, care este apoi luat de Creditor. Exemplu: Scripturile
  21. Auto-sacrificiul pentru un semene
    • un Erou; un Ideal; Creditorul; sau o Persoană/un Obiect sacrificat
    • Eroul sacrifică Persoana sau Obiectul pentru un Semene, care este apoi luat de Creditor. Exemplu: Scripturile
  22. Sacrificiul din pasiune
    • Iubitul; un Obiect sau o Pasiune Fatală; o Persoană/un Lucru sacrificat
    • Eroul sacrifică Persoana sau Obiectul din Pasiune, care este apoi pierdut pe veci. Exemplu: Breaking Bad
  23. Necesitatea sacrificării celor dragi
    • Eroul; Victima dragă; Necesitatea sacrificiului
    • Eroul îi greșește Victimei din cauza Necesității Sacrificiului. Exemplu: Testul lui Isac
  24. Rivalitatea superior vs. inferior
    • un Rival Superior; un Rival Inferior; Obiectul Rivalității
    • Un Rival Inferior îl provoacă la duel pe Rivalul Superior și câștigă Obiectul Rivalității. Exemplu: Godzilla vs. Kong
  25. Adulter
    • Doi adulteri; un Soț trădat
    • Cei doi adulteri complotează să-l omoare pe Soțul Trădat. Exemplu: Frații (film)
  26. Crima iubirii
    • Iubit; Iubită
    • Iubitul și Iubita deschid un subiect tabu prin începerea unei relații romantice. Exemplu: Sigmund și surorile lui în Walkiria
  27. Lipsa de onoare a celui drag
    • Cel care descoperă; Vinovatul
    • Cel care descoperă află de faptele Vinovatului.
  28. Obstacole în iubire
    • Doi Iubiți; un Obstacol
    • Doi Iubiți dau peste un Obstacol. Exemplu: Romeo și Julieta
  29. Un inamic iubit
    • Un Iubit; Inamicul iubit; Negativul
    • Iubitul și Negativul au atitudini diferite cu Inamicul Iubit.
  30. Ambiția
    • Ambițiosul; un Obiect râvnit; un Adversar
    • Ambițiosul râvnește la Obiect și are un Adversar. Exemplu: Macbeth
  31. Conflictul cu un Zeu
  32. Gelozia eronată
    • Gelosul; Obiectul Geloziei; Complicele; o Cauză sau Autorul Greșelii
    • Gelosul cade victimă Obiectului Geloziei sau Autorului Greșelii și intră în conflict cu Complicele.
  33. Judecată eronată
    • Cel Nepotrivit; Victima Nepotrivirii; Cauza; Vinovatul propriu-zis
    • Nepotrivitul cade victimă Cauzei și o judecă eronat pe Victimă în loc să-l acuze pe cel Vinovat propriu-zis.
  34. Remușcare
    • Vinovatul; Victima sau Păcatul; un Interogator
    • Vinovatul greșește Victimei sau comite Păcatul și intră în conflict cu Interogatorul, care încearcă să înțeleagă situația. Exemplu: Cu ușile închise; Supremația lui Bourne
  35. Recuperarea celui pierdut
  36. Jelirea celor dragi

Referințe

modificare
  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Schmidt, Victoria Lynn (). „Part 3: Adding Stories”. Story Structure Architect (ed. First). Cincinnati, Ohio: Writer's Digest Books. ISBN 9781582976990. Accesat în . 
  3. ^ Polti, Georges () [1916]. The Thirty-Six Dramatic Situations. Franklin, Ohio: James Knapp Reeve. p. 3. 
  4. ^ Figgis, Mike (mai 2017). „Introduction”. The Thirty-Six Dramatic Situations. Faber and Faber. ISBN 9780571305056. Accesat în . 
  5. ^ Burns, Alison; Goodrich, R. A. (). „Christina Stead, Georges Polti, and Analytical Novel Writing”. Antipodes. 29 (2): 415–28. doi:10.13110/antipodes.29.2.0415. JSTOR 10.13110/antipodes.29.2.0415. 
  6. ^ Lowe, N. J. (iunie 2000). The Classical Plot and the Invention of Western Narrative. Cambridge, UK: Cambridge University Press. p. 9. ISBN 0521771765. Accesat în . 

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare