Cetatea Tighina

monument istoric, arhitectural și arheologic de importanță națională din Republica Moldova
Cetatea Tighinei
Cetatea Tighina 2021.jpg
Poziționare
Cetatea Tighinei se află în Moldova
Cetatea Tighinei
Cetatea Tighinei
Coordonate46°49′46.4949″N 29°26′29.2658″E / 46.829581917°N 29.441462722°E
LocalitateTighina, regiunea separatistă din Transnistria
Municipiu al Republicii MoldovaMunicipiul Bender
Țara Republica Moldova
Edificare
Data finalizăriisfârșitul secolului al XV-lea
Stare de conservaresatisfăcătoare

Cetatea Tighina (redenumită de turci Bender) este o cetate moldovenească din secolul XV, din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, pe care a construit-o din pământ și lemn – o palancă, pentru a apăra trecătoarea de tătari. Cetatea de pământ era, probabil, rotundă sau semiculară, avea șanț și val de apărare, iar în poala valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrat de săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și diferite obiecte de uz casnic din secolele XV – XVI.

IstorieModificare

Cea mai timpurie mențiune a Tighinei, în calitate de așezare și vamă, o găsim în privilegiul comercial, din 6 octombrie 1408, acordat de domnitorul Alexandru cel Bun negustorilor lioveni. Ulterior, pe tot parcursul secolelor XV și XVI, numele Tighinei este consemnat frecvent în documentele medievale. În documentele moldovenești care menționează localitatea, la Tighina, de rând cu vama domnească și trecerea, este amintită o strajă. În unicul document de la domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) în care apare Tighina, deasemenea este amintită straja.[1]

Cât privește cetatea de la Tighina, cercetătorii din secolul al XIX-lea, urmând informațiile care circulau în secolele anterioare, au acreditat ideea ca ar fi fost construită în secolul al XII-lea de către genovezi, ca și Hotinul și Cetatea Albă. Istoricul militar Aleksandr Zașciuk vedea în arhitectura citadelei interioare un pronunțat caracter apusean. Prima și unica mențiune certă despre existența fortificației moldovenești propriu-zisă, a cetății (probabil de lemn și pământ), o găsim în Cronica moldo-polonă de la mijlocul secolului al XVI-lea. Aceasta relatează, cu referire la cuceririle otomane din anul 1538, că sultanul turc Süleyman „a pus stăpânire pe cetatea moldovenească Tighina”.[1]

Investigațiile arheologice de întindere limitată, efectuate de cercetătorul Ion Hîncu în anul 1969, au permis depistarea unor complexe locative și a unui șanț de apărare aparținând secolelor XV-XVI. Săpăturile arheologice au condus la identificarea unei fortificații, probabil de lemn și pământ, care a precedat construcția de piatră de mai târziu. Suprafața curții cetății de formă circulară sau ovoidală era acoperită cu un strat de arsură și cenușă. Obiectele de ceramică și metal poartă urme ale incendiului.[1]

Această cetate a fost refăcută de Petru Rareș și cucerită de sultanul turc Soliman Magnificul (1538). Devenind reședință de raia turcească, vechiul nume e substituit cu altul nou, Bender, adică, „port fluvial, chei, loc de acostare”. În această perioadă Soliman I poruncește ca cetatea să fie reconstruită în piatră și lărgită dupa proiectul arhitectului Sinan, lucrările de reconstruire fiind finisate abia în anul 1541.

Folosind resursele locale și munca țăranilor din împrejurimi, Poarta otomană a transformat cetatea într-un avanpost de luptă bine întărit. La acea vreme cetatea construită din piatră reprezenta un patrulater înconjurat din trei părți de un șanț foarte adânc.

La sfârșitul secolului al XVI-lea detașamentele de moldoveni atacaseră de mai multe ori cetatea Benderului, dar fără nici un succes. În vara anului 1574, Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul, însă nici cei doi domnitori nu au avut sorți de izbândă. Tot cam în acea perioadă Benderul a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În anii 1705-1707 lucrările de întărire a acestui edificiu de o deosebită importanță militară au fost continuate de către meșterii moldoveni sub conducerea și supravegherea nemijlocită a lui Antioh Cantemir. Neculce scrie că Cantemir, adus de turci spre a isprăvi mai repede lucrările de reconstruire, cuprins de entuziasm, coborâse în mijlocul meșterilor și, apucând bolovanii grei, îi rânduia el singur în ziduri și-i îndemna și pe ceilalți la muncă. În această ultimă variantă cetatea se constituia dintr-un ansamblu de 10 bastioane și 11 turnuri înconjurate de același șanț tradițional de apărare.

Soarta amară a cetății stăpânite de turci l-a făcut pe Miron Costin să scrie că „s-a întunecat cetatea Tighinei”. În rezultatul celor trei războaie ruso-turce ea a trecut în stăpânirea Imperiului Rus, generalii țariști găsind de cuviință că e foarte potrivită pentru cazărmile soldățești. De prin anul 1812 sau mai bine zis din a doua jumătate a secolului al XIX-lea cetatea Benderului a început să-și piardă treptat importanța strategică de altă dată.

Începând cu 1991, cetatea se află sub controlul regimului separatist transnistrean, care a și restaurat fortăreața între anii 2008–12[2].

GalerieModificare

2021Modificare

2013Modificare

până în 2013Modificare

ReferințeModificare

  1. ^ a b c Dr. Eugen SAVA Muzeul National de Istorie a Moldovei, Dr. Ion TENTIUC Muzeul National de Istorie a Moldovei, Dr. Ana BOLDUREANU Muzeul National de Istorie a Moldovei. „CETATEA TIGHINA/BENDER – UNA DINTRE CELE MAI ENIGMATICE FORTIFICAŢII MEDIEVALE DIN SPAŢIUL PRUTO-NISTREAN”. EuroEast Culture - Eastern Partnership Culture Programme. Accesat în . 
  2. ^ ru „Указ Президента ПМР от 19 апреля 2007 г. N 294 "О ВОССТАНОВЛЕНИИ И СОЗДАНИИ ИСТОРИЧЕСКОГО ВОЕННО-МЕМОРИАЛЬНОГО КОМПЛЕКСА "БЕНДЕРСКАЯ КРЕПОСТЬ". bendery-fortress.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externeModificare