Clubul Atletic Timișoara

CA Timișoara

Informații generale

Nume complet

Nume precedent(e)

CA Timișoara

Data fondării

1902; acum 122 ani

Data desființării

1936

Culori

alb-verde

Stadion

RGMT , Timișoara
(10,000 de locuri)

Echipament

Acasă

Deplasare

Clubul Atletic Timișoara a fost cel dintâi club de fotbal fondat în spațiul românesc cu sediul în Timișoara. Clubul a fost înființat in anul 1902, și a fost desființat in anul 1936.

Istorie

La inițiativa unui grup de tineri din cartierul Iosefin în frunte cu dr. Péter Dobroszláv, într-una din sălile Casei de raport a orașului, Palatul „Elite“ (clădirea actualului restaurant „Sinaia“) se înființează Football Club Timișoara - FCT(în maghiară Temesvári FC - TFC), devenit după câțiva ani Clubul Atletic Timișoara (C.A.T.). Clubul avea 30 de membri și culorile alb-verde. Acesta a fost primul club destinat exclusiv fotbalului de pe teritoriul României de astăzi și a fost înființat în data de 26 aprilie 1902, la Timișoara, aflată pe atunci în Austro-Ungaria. Conducera clubului a fost Dr. Adalbert Mesko- președinte, Rudolf Trinksz - vice-președinte și ing. Victor Covaci.

În 1913, câștigă Campionatul Districtual Timișoara cu următoarea echipă: Drexler - Löbl, Soma, Scholmanski, Aichiger, Rausberger - Franz, Bauer, Weinberger, Molnár II, Molnár I.

Stadionul C.A.T.

Șeful serviciului pentru ocrotirea orfanilor și membru al consiliului local, Béla Meskó, avea să ocupe postul de președinte, din conducere mai făcând parte Rudolf Trinksz (vicepreședinte), Victor Kovacs (secretar) și Iuliu Aranyossy (casier). La insistențele președintelui, primarul Telbisz a aprobat repartizarea și donarea unui teren potrivit din fondul primăriei, acesta fiind inaugurat în 1904. Suprafața de joc era trasată pe locul viran dintre cartierele Cetate și Elisabetin, tribuna principală (construită mai târziu) fiind amplasată exact pe locul actualei clădiri a Facultății de Mecanică de pe Bulevardul Mihai Viteazul.

Primul meci de fotbal

Primul meci intercluburi avea să aibă loc la 20 august 1902, pe terenul de la Pădurea Verde, în fața a aproximativ 100 spectatori: Football Club Timișoara - Reuniunea de Sport Lugoj 2-3 (0-2). (Clubul Reuniunea de Sport Lugoj a luat naștere chiar în acea lună). Arbitru a fost președintele oaspeților, Hoos Ernest! La sfârșitul jocului, conform obiceiului acelor vremuri, arbitrul a anunțat rezultatul cu voce tare. După o lună, timișorenii primesc vizita jucătorilor de la Clubul Atletic Arad. O nouă înfrângere, de data aceasta cu 5-2, care nu face decât să o prefațeze pe cea și mai aspră din jocul revanșă de la Arad (5-0).

În primii ani ai activității sale, clubul de pe Bega nu putea să evolueze decât sporadic, neexistând în oraș alte echipe. Partidele se disputau așadar cu adversari din România: Lugoj, Arad, Becicherecu Mare; Kikinda, Vârșeț(din Serbia) sau Seghedin(Szeged, din Ungaria).

În 1904 se inaugurează terenul primit de la primărie și cu această ocazie, FCT a învins cu 5-0 pe ATE din Arad, trei dintre goluri aparținând lui Sutu. Este interesant de semnalat o întâmplare petrecută în timpul acestui joc. La scorul de 1-0 pentru gazde, timișoreanul Wallandt este eliminat. Considerând că este inechitabil să evolueze cu un jucător în plus, oaspeții au decis ca unul dintre ei să părăsească terenul, jucându-se 10 la 10.

În 1905, FCT și o altă echipă timișoreană, RGT, participă la campionatul Ungariei de Sud. RGT se clasează pe locul secund, după SzSE din Subotica (oraș aflat pe teritoriul Voivodinei de astăzi), jocul direct încheindu-se nedecis (1-1).

În 1910 CAT câștigă campionatul Ungariei de Sud în 1910. Un an mai târziu echipa are în componență chiar și un jucător englez, Evans. În 1912, CAT învinge Selecționata Serbiei atât la Timișoara, cât și la Belgrad (cu același scor, 3-2), iar în 1913 susține una dintre partidele celebre ale timpului, fiind învinsă la Timișoara, cu 3-1, de echipa engleză Oxford City.

După Primul Război Mondial în mod regulat participa la Campionatul District Timișoara, începând cu toamna anului 1921. Jucătorii utilizați în perioada 1921-1927 numerotați de la o mulțime de internaționale cunoscute, cum ar fi: Zimmermann, Kozovits, Holz, Raffinski.

La sfârșitul sezonului 1925-1926, a terminat prima și sa calificat la turneul final al campionatului național. Dar, după un litigiu este înlocuit cu Chinezul Timișoara și pierde șansa de a apărea în competiția.

În 1934, CA câștigă Liga Vest, folosind jucători: Konrad - Havas, Zarkoczy - Iania, Kohn, Farago - Carabus, Korony, Possak, Molnár, Somogy și joacă un meci de dublu playoff pentru a promova în Divizia A cu România Cluj.

În vara anului 1936, CA a dispărut după o fuziune cu RGM Timișoara, noua echipă s-a numit CAM Timișoara.

În 1936 Clubul Atletic Timișoara fuzionează cu Reuniunea de Gimnastică a Muncitorilor Timișoara (RGMT) - club înființat în 1911 -, noua echipă numindu-se Clubul Atletic Muncitoresc Timișoara (CAMT). La începutul sezonului 1940-1941 al Diviziei A, din cauza problemelor politice și a suspiciunilor activităților comuniste, CAMT este retrogradată în Divizia B. După cel de-al Doilea Război Mondial CAMT va fuziona cu Chinezul Timișoara (care în 1936 fuzionase la rândul său cu „ILSA” Timișoara) în încercarea ultimei de a supraviețui. Noua echipă s-a numit Chinezul CAMT, iar din 1946 va rămâne doar denumirea CAMT. Ultima apariție oficială a fost în Divizia B în sezonul 1948-1949 (locul 13 din 14 competitoare) după care echipa a fost desființată.

Cupa României

Cea mai mare performanță din istoria clubului este finala Cupei României, ediția 1937-1938 (când echipa evolua în Divizia B), din păcate pierdută în fața Rapidului cu scorul de 3-2. Finala a avut loc pe stadionul "Giulești" la 19.06.1938 fiind urmărită de 7000 de spectatori. 11-ele timișorean a fost alcătuit din: Nicolae Eichler - Ioan Gerber, Carol Galgocz, Coloman Farago - Emanuel Kohn, Iosif Janossy - Petru Bucher, Robert Toth-Bedö, Nicolae Reuter, Mihai Zsizsik, Nicolae Perszem. Golurile au fost înscrise de Ioan Gerber (min. 8 - 0-1) și Nicolae Reuter (min. 70 - 2-2). Traseul până în finală a fost următorul: 6-1 cu DUIG Brăila, 2-1 cu Phoenix Baia-Mare, 1-0 cu Sportul Studențesc și în semifinale 2-0 cu Victoria Cluj.

Jucători

Nicolae Reuter este singurul jucător din istoria echipei care a jucat în echipa națională, în perioada 1939-1940 (a debutat când echipa se află în Divizia B), iar Iosif Petschowski, unul dintre cei mai buni fotbaliști ai generației sale, a fost la începutul carierei sale în lotul echipei (1939-1940).

Prezența echipei în Divizia A (sezonul '32-'33 este din palmaresul RGMT, iar '39-'40 al echipei nou formate, CATM).

Palmares

Liga II maghiară

1 Campioană regională (1):1912-1913
2 Locul 2 (2): 1910-1911, 1913-1914

Liga I

1 Campioană regională (1): 1925–26, 1933-34
Sistem divizionar

Locul 5 (1);1939-1940
Locul 6 (1): 1932-1933

Legături externe

Istoria fotbalului românesc Arhivat în 14 iulie 2013, la Wayback Machine.