Deschide meniul principal

Codex Neagoeanus este un manuscris de texte populare, copiat în 1620 de popa Ion Românul (Vlahul) din Sânpetru, județul Brașov. A fost descoperit în Transilvania și cuprinde: Alexandria, Rujdenița (Gromovnic) și Floarea Darurilor, precum și fragmente dintr-o Pravilă.

Aceste lucrări au fost studiate de filologul Ioan Bianu, care avea să publice în anul 1883, în Columna lui Traian, extrase din acest codice. Nicolae Cartojan susținea, în 1922, că aceste texte au fost copiate în Sânpetru-Hunedoara, ipoteză infirmată ulterior din prisma dialectologiei istorice. Miscelaneul se păstrează la Biblioteca Academiei Române din București, sub cota ms. rom. 3821.

BibliografieModificare

  • Ion Gheție, Unde s-au tradus și unde s-au copiat textele din Codex Neagoeanus?, în „Limba română”, XXII, 1973, nr. 6, p. 545-560
  • Crestomația limbii române vechi, vol. I, (1521-1639), coordonator Alexandru Mareș, București, Editura Academiei Române, 1994
  • Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), coordonator Ion Gheție, București, Editura Academiei Române, 1997

Legături externeModificare

Vezi șiModificare