Prin combustibil alternativ, sau combustibil neconvențional, se înțelege orice substanță chimică care poate fi folosită drept combustibil, alta decât combustibilii convenționali, proveniți din combustibilii fosili, adică din țiței, cărbune și gaz natural. Sunt considerați combustibili neconvenționali și uraniul și thoriul, precum și radioizotopii artificiali produși în reactoarele nucleare.[1][2][3]

Stație de alimentare tipică din Brazilia care oferă patru tipuri de combustibil alternativ: biodiesel (B3), gasohol (E25), etanol (E100) și gaz natural comprimat (CNG)

O serie de binecunoscuți combustibili alternativi sunt biodieselul, bioalcoolul, metanolul, etanolul, butanolul, hidrogenul, metanul și propanul care nu provin din gazul natural, uleiul vegetal și biomasa. Tot drept combustibil alternativ este asimilată electricitatea stocată chimic în acumulatori sau produsă în pile de combustie.[1][2][3]

  1. ^ a b en Directive 2014/94/EU of the European Parliament and of the Council, eur-lex.europa.eu, 22 octombrie 2014, accesat 2021-10-13
  2. ^ a b en Alternative Fuels, epa.gov, accesat 2021-10-13
  3. ^ a b en Alternative Fuels Regulations: SOR/96-453, laws-lois.justice.gc.ca, 24 septembrie 1996, accesat 2021-10-13

Legături externe

modificare