Cometă pierdută

O cometă pierdută este, în general, o cometă în prealabil observată și care a dispărut la ultima trecere a sa la periheliu, întrucât datele culese despre cometă sunt insuficiente pentru determinarea adecvată a traiectoriei și prezicerea poziției sale.

Cometa Biela în februarie 1846, puțin după separarea sa în două fragmente.

Cometele pierdute pot fi legate de asteroizii pierduți, deși calculele privitoare la orbitele diferitelor comete diferă prin prezența unor forțe non gravitaționale, cum sunt emisiile de gaze de către nucleul lor.

Unii astronomi s-au specializat în acest domeniu. Unul dintre ei, Brian G. Marsden, a prezis cu succes reîntoarcerea cometei care era considerată pierdută: Swift-Tuttle, în 1992.

Prin utilizarea de telescoape din ce în ce mai puternice, este acum posibil să se observe comete foarte îndepărtate și slab iluminate. De exemplu, cometa Hale-Bopp a fost vizibilă cu ochiul liber chiar și 18 luni de la trecerea sa în 1997^[1]. Se estimează că va rămâne vizibilă cu cele mai puternice telescoape până în 2020, când va fi în jurul valorii de magnitudine aparentă de 30^[2]. În orice caz, va fi considerată pierdută doar dacă la următoarea revenire, așteptată peste vreo 2300 de ani, nu va fi observată.

Alte fenomene pot conduce la pierderea unei comete.

Trecerea la periheliu modificare

Când cometa trece foarte aproape de Soare, cum sunt cometele razante, aceasta poate să se evapore, să se fragmenteze sau să fuzioneze cu steaua.

Coliziune cu o planetă modificare

Unele comete își termină cursa intrând în coliziune cu o planetă, îndeosebi Jupiter. Este ceea ce s-a întâmplat cu Shoemaker-Levy 9, în 1994.

Transformare în asteroid modificare

Unele comete, după ce au făcut mii de tururi în jurul Soarelui, își pierd gazul și devin mici nuclee întunecate de piatră^[3], care arată ca niște asteroizi. Este cazul lui Hypnos.

Comete pierdute și comete regăsite modificare

Nume	Anul / Anii descoperirii	Anul / Anii pierderii	Anul / Anii regăsirii	Note
D/1770 L1 Lexell	1770	1770
226P/Pigott-LINEAR-Kowalski	1783	1783	(1995) 2009
3D/Biela	(1772) 1826	1826 1852		În 1846 a apărut fragmentată în două comete distincte care s-au dezagregat probabil dând naștere ploii de meteori a Andromedidelor.
54P/de Vico-Swift-NEAT	1844	1844 1894 1965	1894 1965 2002
11P/Tempel-Swift-LINEAR	1869	1908	2001
27P/Crommelin	1818	1818 1873	1873 1928
5D/Brorsen	1846	1879
20D/Westphal	1852	1913
109P/Swift-Tuttle	(68 î.Hr., în China) 1862	1862	1992	Cometa lasă o dâră de rămășițe pietroase care formează un roi denumit Perseide, pe care Pământul îl traversează, în fiecare an, între jumătatea lui iulie și jumătatea lui august.
D/1884 O1 Barnard	1884	1884
15P/Finlay	1886	1926	1953
D/1886 K1 Brooks	1886	1886
177P/Barnard	1889	1889	2006
113P/Spitaler	1890	1890	1993
206P/Barnard-Boattini	1892	1892	2008
17P/Holmes	1892	1906	1964
D/1894 F1 Denning	1894	1894
D/1895 Q1 Swift	1895	1895
205P/Giacobini	1896	1896	2008
18D/Perrine-Mrkos	1896	1909 1969		redescoperită temporar în 1955
69P/Taylor	1915	1915	1976
25D/Neujmin	1916	1927
D/1918 W1 Schorr	1918	1918
D/1921 H1 Dubiago	1921	1921
34D/Gale	1927	1938
73P/Schwassmann-Wachmann	1930	1930	1979	Începând de la trecerea din 1995 și continuând cu trecerea următoare, din 2006, a început să se fragmenteze, se pare, într-un număr mare de fragmente.
107P/Wilson-Harrington	1949	1949	1979
75D/Kohoutek	1975	1988
D/1977 C1 Skiff-Kosai	1977	1977
D/1978 R1 Haneda-Campos	1978	1978
83D/Russell	1979	1985
D/1993 F2 Shoemaker-Levy 9	1993	1994		Intrată pe orbita în jurul planetei Jupiter s-a fragmentat în 23 de bucăți principale care au intrat în coliziune cu planeta.