Arionești, Dondușeni

Arionești
—  Sat  —
Arionești Arionești (Moldova) Poziția geografică
Coordonate: 48°22′31″N 27°50′35″E ({{PAGENAME}})
Țară	Republica Moldova
Raion	Dondușeni
Atestare	1463
Guvernare
- Primar	Victor Bețîvu (PSRM, 2019)
Suprafață
- Total	39 km²
Altitudine	202 m.d.m.
Populație (2014)
- Total	1,291 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	MD-5111
Prefix telefonic	251
Prezență online
GeoNames

Arionești este un sat din raionul Dondușeni, Republica Moldova.

În preajma satului este amplasată rezervația peisagistică Rudi–Arionești.

Istorie

Satul Arionești este atestat documentar în anul 1463. În urma săpăturilor arheologice pe moșia satului au fost desoperite opt vetre de sate care au ființat în vechime. Trei dintre acestea datează din mileniul IV-II î.Hr, una – din mileniul II î.Hr., iar altele două din – secolele II-IV d.Hr.

Denumirea localității vine fie de la numele de persoană Arion, fie de la antroponimul Arionescu, devenit în timp Arionești și desemnînd fie întemeietorul așezării, fie proprietarul moșiei. Atestat în anul 1463, Arionești, s-a contopit cu un sat mai vechi, Conceni. Ambele sunt așezări răzășești, avînd ca megieși pe Enache postelnicul și rudele acestuia. La 6 martie 1663, Alexandru Iliaș, domnul Moldovei, confirma dania făcută de către Enache postelnicul și rudele sale, prin care părți din Arionești și Conceni devin proprietatea mănăstirii Sf. Sava din lași. Insă răzeșii au fost dezavantajați de acțiunea postelnicului Enache, astfel încît la 20 octombrie 1638 caută dreptate la scaunul domniei răzeșul din Concești Gherasim Roșca, iar la 28 octombrie 1639 și Lupu Prăjescu din Arionești. Și Miron Costin, slujerul, la 25 mai 1658 se plîngea la domnie pentru faptul că mănăstirea Sf.Sava ține și partea lui rămasă de la unchiul său, Balica hatmanul. La 12 august 1650 o parte din răzeșii satelor Arionești și Conceni au venit cu plîngere în fața lui Vasile Lupu, însă fără succes. In 1672 domnul Moldovei Gheorghe Duca reconfirma mănăstirii Sf.Sava moșiile dăruite de către postelnicul Enache și rudele sale. Dar răzeșii rămași fără pămîntul propriu, fără să fie împovărați prea mult de mănăstire, nu se linișteau. Despre aceasta mărturisesc documentele domniei de la 9 decembrie 1755, 3 mai 1763 și 2 iunie 1741.

În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774 trupele rusești intră pe teritoriul Moldovei, rechiziționînd vitele, produsele alimentare, provocînd în martie 1773, prin acțiunile violente o răscoală care a cuprins 49 de sate din ținuturile Soroca și Lăpușna-Orhei. Răscoala a fost înăbușită de către unitățile militare rusești spre sfîrșitul anului 1774 și a avut consecințe grave pentru țăranii din Arionești: din 70 de familii de gospodari, care se aflau în sat în iunie 1774, spre sfîrșitul aceluiași an rămaseră 53. Alte familii au părăsit satul chiar la începutul războiului, strămutîndu-se peste Prut, pe moșiile aceleiași mănăstiri Sf.Sava și nu s-au grăbit să se întoarcă.

Recensămîntul din 1803 consemna la Arionești 111 gospodării. Recensămîntul din 1835 atesta la Arionești 160 de familii țărănești, 452 de bărbați și 393 de femei.

Școala parohială bisericească a fost recunoscută de autoritățile ruse în 1862, însă dascălul Gheorghe declara în 1815 că în satul Arionești școala a fost deschisă cu mult înainte de 1812. Din 1884 școala avea și un cămin pentru elevii din satele vecine.

În 1887 proprietarul moșiei Victor Cotovițchi, a pus la dispoziția elevilor școlii din sat o prisacă pentru activitate practică. În 1897 director al școlii devine Mihai Oțel, care deschide peste un an o bibliotecă pentru elevi și vîrstnici, iar apoi organizează fanfara școlii, în care cîntau copiii. In 1905 la școala din Arionești învățau circa 200 de copii cu vîrsta cuprinsă între 8 și12 ani.

În iunie 1940 populația satului era de 3149 persoane. Către 1949, după război, foamete și deportări în sat rămaseră 2819 locuitori.

Geografie

Satul are o suprafață de circa 4,86 kilometri pătrați, cu un perimetru de 10,06 km. Comuna Arionești are o suprafață totală de 40,52 kilometri pătrați, fiind cuprinsă într-un perimetru de 35,46 km. Arionești este unicul sat din comuna cu același nume. Satul Arioneti este situat la o distanță de 30 km de orașul Dondușeni și 175 km de Chișinău.

Resurse naturale

În sectorul obștesc se află 3340 ha de pămînt, dintre care arabil – 2727 ha, livezi – 224 ha, 667 bovine, 301 porcine, 443 de ovine. În sectorul individual – 332 ha, 252 bovine, 365 de porcine, 482 de ovine. Fîntîni –242. Drumuri – 35 km (cu acoperire rigidă – 12 km).

Economia locală

În 1998 în Arionești funcționau 5 magazine, o cafenea, o casă de prestări servicii, o baie, un punct medical, o grădiniță de copii, o școală, o casă de cultură, o instalație de cinema, o bibliotecă, un oficiu poștal, un stadion.

Personalități

Victor Pușcaș - (n. 18.07.1943), pînă la absolvirea Universității de Stat din Moldova a fost tractorist, apoi consultant principal la Ministerul Justiției al RSSM, judecător, președinte al judecătoriei raionale din Rîbnița, membru, președinte al Judecătoriei Supreme a RSSM. Din 1989 pînă în martie 1994 activează în caliate de vicepreședinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova, apoi este confirmat de sesiunea l a Parlamentului RM de legislatura XIII, ca ministru pentru relațiile cu Parlamentul. Din 1995 este președinte al Judecătoriei Supreme, iar din 1996 — Președinte al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, concomitent îndeplinind și funcțiile președintelui Consiliului Suprem al Magistraturii. Din 2001 este Președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova.

Originari din Arionești sunt Rodica Odineț-Baltă, doctor în istorie, rectorul Institutului Relații Internaționale „Perspectiva"; Iurie Căpățină, doctor în științr tehnice, conferențiar universitar UTM ; Ana Oloinic-Căpățină, profesor de istorie la Liceul Teoretic «M. Eminescu» din Chișinău; Ana Lungu-Pușcaș, profesoară de limbă română ș.a.

Monumente ale naturii

În anul 1996 la nord-vest de satul Rudi, pe malul drept al unei rîpe uscate, chiar sub cimitirul localității, a fost descoperită o peșteră, numită ”Peștera Răposaților”. Intrarea în ea reprezintă o crăpătură sub formă de unghi cu lățimea de 0,7 - 1,0 m bine camuflată într-o mică văgăună. Aceste săli/crăpături au o arhitectură ciudată: de la podea au o formă de semicerc, care pe parcurs se lărgesc, devenind mai spațioase. În peșteră se află încăperi de diferite dimensiuni și forme cu lungimi de 3,4 - 6,7 m, înălțimi de 3,4 - 8,1 m și lățimi de 0,7 - 2,5 m. După prima cercetare a peșterii din 1996, a urmat a doua în 1997, fiind cercetați 68 m ai acestui monument al naturii.

Cea mai importantă după suprafața ocupată și varietatea monumentelor este rezervația Rudi-Arionești. Ea cuprinde trei văgăuni (defilee) cu malurile abrupte și împădurite: Rudi, Arionești și Tătărăuca cu o suprafață totală de 916 ha. Deosebit de important este defileul Rudi cu o lungime de 5 km și adîncimea de 250 m. Pe suprafața lui sînt bine dezvoltate fisurile eoliene cu forme bizare. În zilele cu o anumită direcție a vîntului ele emit sunete melodioase. Datorită acestui efect ele au fost numite ”harpe eoliene”. În vegetația peisajului predomină pădurile. Pe spațiul rezervției sînt mai multe izvoare. Din aceste izvoare șuvițele de apă se adună într-un rîuleț, ce pe alocuri curge în cascade, vărsîndu-se în Nistru. Localnicii susțin că apa unor izvoare ar fi tămăduitoare.

În sectorul Rudi al rezervației se găsesc peste 100 de monumente ale naturii: Văgăuna Lupilor, Văgăuna Vînturilor, Stînca Balaurului, Harpa Eoliană, Peștera Răposaților, Izvorul Verde ș.a. În apropierea Mănăstirii Rudi se află trei cetăți de pămînt: cetățuia ”La șanțuri”, de origine tracică, identificată de unii cercetători cu orașul antic Maetorium, cetățuia getică ”La trei cruci” și așezarea medievală ”Farfuria turcului”, datînd din secolul X. Tot aici pot fi întîlnite multe alte monumente arheologice, o peșteră, cascade, izvoare, braniști. Relieful, flora și fauna sînt aici armonios îmbinate cu trecutul istoric al populației. Rezervația Rudi-Arionești reprezintă o comoară forestieră unică, un adevărat monument creat de natură.

Demografie

Structura etnică

Conform datelor recensământului populației din 2004, populația satului constituia 1596 de oameni, dintre care 45,86% - bărbați și 54,14% - femei.

Grup etnic	Populație	% Procentaj
Băștinași declarați Moldoveni	1 547	96,93%
Bulgari	1	0,06%
Ruși	18	1,13%
Ucraineni	27	1,69%
Altele	3	0,19%
Total	1596	100%

În satul Arionești au fost înregistrate 693 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2,3 persoane.

Conform datelor recensământului populației din 2014, populația satului constituia 1 291 de oameni, dintre care 45.7% - bărbați și 54.3% femei.:

Grup etnic	Populație	% Procentaj
Băștinași declarați Moldoveni	1 259	97,7%
Ucraineni	19	1,5%
Ruși	6	0,5%
Alții	7	0,3%
Total	1 291	100%

În satul Arionești au fost înregistrate 562 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2014.

Administrație și politică

Primarul este Victor Bețîvu din partea PLDM (Partidul Liberal Democrat din Moldova).

Componența Consiliului Local Arionești (9 de consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea:

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Liberal Democrat din Moldova	6
	Partidul Socialiștilor din Republica Moldova	3

Lectură suplimentară

• Furtună, Alexandru. Arionești : File din istoria satului. Chișinău : CEP USM, 2006. 111 p. ISBN 978-9975-70-647