Comuna Berești-Bistrița, Bacău

comună din județul Bacău, România
(Redirecționat de la Comuna Bereşti-Bistriţa, Bacău)

Berești-Bistrița (în trecut, Berești și Berești-Ițești) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Berești-Bistrița (reședința), Brad, Climești și Pădureni.

Berești-Bistrița
—  comună  —
Berești-Bistrița se află în România
Berești-Bistrița
Berești-Bistrița
Berești-Bistrița (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°42′44″N 26°51′18″E ({{PAGENAME}}) / 46.71222°N 26.85500°E

Țară România
Județ Bacău

SIRUTA21249

ReședințăBerești-Bistrița
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Berești-Bistrița[*]Ionel I. Alcaz[*][1][2] (PSD, )

Suprafață
 - Total37,6864 km²
Altitudine247 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total2.175 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal607040

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Așezare

modificare

Comuna este situată în partea de nord a județului, având ca vecini comunele Filipești (la nord), Itești (la sud), Săucești (la est) și Racova (la vest). Prin comună trece șoseaua națională DN2, care unește Bacăul de Roman. Lângă Berești-Bistrița, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ207F, care duce spre vest la Racova și spre est și sud la Săucești și Letea Veche (unde se termină în DN2F).[3] Prin comună trece și calea ferată Bacău–Roman, pe care nu este deservită direct de nicio stație, cea mai apropiată fiind stația Galbenu din comuna Filipești.

Demografie

modificare



 

Componența etnică a comunei Berești-Bistrița

     Români (88,92%)

     Romi (4,46%)

     Alte etnii (0,05%)

     Necunoscută (6,57%)



 

Componența confesională a comunei Berești-Bistrița

     Ortodocși (89,79%)

     Penticostali (2,34%)

     Alte religii (1,01%)

     Necunoscută (6,85%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Berești-Bistrița se ridică la 2.175 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.983 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,92%), cu o minoritate de romi (4,46%), iar pentru 6,57% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,79%), cu o minoritate de penticostali (2,34%), iar pentru 6,85% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]

Politică și administrație

modificare

Comuna Berești-Bistrița este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Ionel I. Alcaz[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat6      
Partidul Național Liberal4      
Alianța pentru Unirea Românilor1      

Comuna a făcut parte la 1803 din județul Neamț (ocolul Siret) sub denumirea de Berești-Ițești, dar la sfârșitul secolului al XIX-lea făcea parte, cu numele de Berești din plasa Bistrița de Sus a județului Bacău și era formată din satele Berești, Climești și Pădureni, având în total 1525 de locuitori ce trăiau în 370 de case. În comună existau o școală înființată în 1860 la care învățau 29 de elevi (dintre care 9 fete) și trei biserici, iar principalii proprietari de pământ erau urmașii lui Alexandru Catargiu, Ovanes Christea, Mihail Costea Haret, urmașii lui Gh. Răzmeriță, pr. C. Borcea și Dimitrie Giosanu.[8] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna sub numele de Berești-Bistrița, în plasa Bistrița a aceluiași județ, având în compunere satele Berești, Bradu, Climești și Pădureni, cu 2360 de locuitori.[9] Din 1931, satul de reședință al comunei a primit și el denumirea de Berești-Bistrița.[10]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Roman din regiunea Bacău. În 1968, a revenit la județul Bacău, reînființat, și i s-au alipit și satele comunei Itești, desființată cu această ocazie.[11][12] Comuna Itești a fost reînființată în 2005, de atunci comuna Berești-Bistrița având componența actuală.[13]

Monumente istorice

modificare

Singurul obiectiv din comuna Berești-Bistrița inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău este situl arheologic de la „Siliște”, aflat la nord-est de satul Berești-Bistrița, și care conține vestigii din epoca medievală timpurie (secolele al VIII-lea–al IX-lea).

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  3. ^ Google Maps – Comuna Berești-Bistrița, Bacău (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Berești, com. rur., plasa Bistrița-d.-s.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 376. 
  9. ^ „Comuna Berești-Bistrița în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 28. . 
  11. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .