Comuna Mătăsaru, Dâmbovița
Mătăsaru este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Crețulești, Mătăsaru, Odaia Turcului, Poroinica, Puțu cu Salcie, Sălcioara și Tețcoiu (reședința).
| Mătăsaru | |
| — comună — | |
  Mătăsaru Mătăsaru (România) | |
| Coordonate: 44°42′5″N 25°26′25″E / 44.70139°N 25.44028°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Dâmbovița |
| Reședință | Tețcoiu |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Mătăsaru[*] | Radu Naie[*][1][2] (PSD, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 51,14 km² |
| Populație (2021) | |
| - Total | 4.836 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Prezență online | |
 | |
Modifică date / text  | |
Așezare modificare
Comuna este situată în sudul județului, și este străbătută de șoseaua DN7 și de autostrada A1, ambele legând Bucureștiul de Pitești.
Demografie modificare
Componența etnică a comunei Mătăsaru
Români (84,84%)
Romi (9,18%)
Alte etnii (0,08%)
Necunoscută (5,89%)
Componența confesională a comunei Mătăsaru
Ortodocși (93,53%)
Alte religii (0,29%)
Necunoscută (6,18%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Mătăsaru se ridică la 4.836 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 5.462 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (84,84%), cu o minoritate de romi (9,18%), iar pentru 5,89% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,53%), iar pentru 6,18% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Politică și administrație modificare
Comuna Mătăsaru este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Radu Naie[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 6 | |||||||
| Partidul PRO România | 5 | |||||||
| Partidul Național Liberal | 2 | |||||||
| Partidul Alianța Liberalilor și Democraților | 1 | |||||||
| Partidul Puterii Umaniste | 1 | |||||||
Istorie modificare
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Mătăsaru făcea parte din plasa Cobia a județului Dâmbovița, și era alcătuită din satele Mătăsaru, Odaia Turcului, Crețulești și Pănești, cu o populație de 1425 de locuitori. În comună funcționau două biserici, o școală, o moară de apă și una cu aburi.[7] În 1925, comuna avea aceeași componență și făcea parte din plasa Găești a aceluiași județ, având 2190 de locuitori.[8]
În 1950, ea a fost arondată raionului Găești din regiunea Argeș, iar în 1968 a redevenit parte din județul Dâmbovița, reînființat. Comuna a preluat și alte sate din jur, mutându-și reședința la Tețcoiu.[9]
Personalități modificare
- Ion Ioniță (1924 - 1987) – general, ministru al Forțelor Armate Române
Referințe modificare
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Mătăsarul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 299.
- ^ „Comuna Mătăsaru în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .