Comuna Pietrari, Dâmbovița
Pietrari | |||
— comună — | |||
| |||
Poziția geografică | |||
Coordonate: 45°5′49″N 25°17′31″E / 45.09694°N 25.29194°E | |||
---|---|---|---|
Țară | România | ||
Județ | Dâmbovița | ||
SIRUTA | 179908 | ||
Atestare documentară | 2008 | ||
Reședință | Pietrari | ||
Componență | |||
Guvernare | |||
- primar al comunei Pietrari[*] | Cornel Coman[*][1] (IND, ) | ||
Suprafață | |||
- Total | 25,89 km² | ||
Populație (2021) | |||
- Total | 2.186 locuitori | ||
Fus orar | UTC+2 | ||
Cod poștal | 137026 | ||
Prezență online | |||
site web oficial GeoNames | |||
Modifică date / text |
Pietrari este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Aluniș, După Deal, Pietrari (reședința), Șipot și Valea.
Așezare
modificareComuna se află în nord-vestul județului, în zona de dealuri premontane, pe valea râului Alb, afluent pe stânga al Dâmboviței. Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ721, care leagă orașul Fieni de pe valea Ialomiței de DN72, pe valea Dâmboviței.
Demografie
modificareConform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Pietrari se ridică la 2.186 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.533 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,56%), iar pentru 4,35% nu se cunoaște apartenența etnică.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,78%), iar pentru 4,48% nu se cunoaște apartenența confesională.[4]
Politică și administrație
modificareComuna Pietrari este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Cornel Coman[*] , politician independent, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]
Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Partidul Social Democrat | 5 | ||||||
Alianța pentru Unirea Românilor | 4 | ||||||
Partidul Național Liberal | 2 |
Istorie
modificareLa sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Dâmbovița-Ialomița al județului Dâmbovița și era formată din satele Manga, Cornățelu, Mlăcile, Gura Bărbulețului, Dealu și Strâmbu, cu o populație totală de 2287 locuitori. În comună funcționau o școală, trei mori de apă și două biserici.[6]
În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna în plasa Voinești a aceluiași județ, cu satele După Deal, Gura Bărbulețului, Manga, Mlăcile, Pietrari, Strâmbu, Șipotu, Valea Glodului și Alunișu, cu 2587 de locuitori.[7]
În 1950, comuna a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș, iar în 1968 a revenit la județul Dâmbovița, reînființat, fiind însă imediat desființată și inclusă în comuna Bărbulețu.[8][9]
Comuna a fost reînființată în decembrie 2004, satele actuale ale comunei fiind desprinse din comuna Bărbulețu.[10]
Note
modificare- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2024, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Pietrari, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 705.
- ^ „Comuna Pietrari în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 541 din 2004”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .