Comuna Valea Lungă, Dâmbovița

comună din județul Dâmbovița, România
Valea Lungă
—  comună  —
Valea Lungă se află în România
Valea Lungă
Valea Lungă
Valea Lungă (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°4′4″N 25°34′46″E ({{PAGENAME}}) / 45.06778°N 25.57944°E

Țară România
Județ Dâmbovița

SIRUTA69063

ReședințăValea Lungă-Cricov
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Valea Lungă[*]Emil Negru[*][1] (PSD, )

Suprafață
 - Total62,72 km²

Populație (2021)
 - Total4.518 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal137465

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Valea Lungă este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Băcești, Izvoru, Moșia Mică, Șerbăneasa, Ștubeie Tisa, Valea lui Dan, Valea Lungă-Cricov (reședința), Valea Lungă-Gorgota, Valea Lungă-Ogrea și Valea Mare.

Așezare

modificare

Comuna se află în nord-estul județului, aproape de limita cu județul Prahova. Se află într-o zonă de deal, în valea Cricovului Dulce. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ710A, care o leagă spre nord-est de Pucioasa și spre sud de Moreni și I.L. Caragiale (DN72). În centrul comunei, din acest drum se ramifică DJ710B care duce spre comuna Vișinești.

Demografie

modificare




 

Componența etnică a comunei Valea Lungă

     Români (94,84%)

     Alte etnii (0,38%)

     Necunoscută (4,78%)




 

Componența confesională a comunei Valea Lungă

     Ortodocși (93,91%)

     Alte religii (0,91%)

     Necunoscută (5,18%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Valea Lungă se ridică la 4.518 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.770 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,84%), iar pentru 4,78% nu se cunoaște apartenența etnică.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,91%), iar pentru 5,18% nu se cunoaște apartenența confesională.[4]

Politică și administrație

modificare

Comuna Valea Lungă este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Emil Negru[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat10          
Alianța pentru Unirea Românilor2          
Partidul Național Liberal1          

La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei era împărțit între două comune denumite Valea Lungă, separate de râul Cricovul Dulce. Una dintre ele făcea parte din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița și avea în compunere șapte sate: Ogrea, Gorgota, Vatra Satului, Strâmbu, Frasinu, Ștubeiele și Tisa, cu 1559 de locuitori. În ea funcționau două biserici, o școală și șase mori de apă.[6] Cealaltă făcea parte din plaiul Prahova al județului Prahova și era formată din satele Valea Lungă, Gheboasa și Vișinești, cu 1206 de locuitori. Aici erau o școală și două biserici, dintre care una aparținea locuitorilor din Valea Lungă, Dâmbovița.[7]

În 1925, Valea Lungă, Dâmbovița făcea parte din plasa Pucioasa și avea satele Gorgota, Ogria, Strâmbu și Tisa-Ștubei, cu 3187 de locuitori.[8] Comuna Valea Lungă, Prahova era tot în plasa Prahova și avea 1890 de locuitori în satele Bocești, Gheboaia, Valea lui Dan și Valea Lungă.[9]

În 1931, ambele comune au fost transferate la același județ, Dâmbovița, din care au făcut parte din plasa Pucioasa. Ele au rămas comune separate, și au primit, pentru dezambiguizare, nume diferite: fosta comună prahoveană s-a numit Valea Lungă-Cricov (având satele Băcești, Gheboasa, Șerbăneasca, Valea lui Dan și Valea Lungă-Cricov), în vreme ce comuna dâmbovițeană s-a numit Valea Lungă-Gorgota (cu satele Gorgota-Valea Lungă, Ogrea, Moșia Mică, Strâmbu, Ștubeele, Tisa și Valea Lungă de Vârfuri).[10]

În 1950, cele două comune au trecut în administrarea raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, două sate și-au schimbat denumirea: Gheboasa în Valea Mare și Strâmbu în Izvoru.[11] În 1968, comunele au revenit la județul Dâmbovița (reînființat), și au fost comasate sub numele de Valea Lungă, cu reședința la Valea Lungă-Cricov.[12][13]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (). „Valea-Lungă, com. rur., jud. Dîmbovița” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 709. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Valea-Lungă, com. rur., plaiul Prahova, jud. Prahova” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 710. 
  8. ^ „Comuna Valea Lungă, Dâmbovița în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  9. ^ „Comuna Valea Lungă, Prahova în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 148. . 
  11. ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .