Conacul Boldur-Lățescu
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
Conacul Boldur-Lățescu este un monument istoric ( cod LMI BT-II-m-B-01992 ) aflat în satul Hudești, comuna Hudești din județul Botoșani.
Conacul Boldur-Lățescu | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 48°08′29″N 26°30′32″E / 48.1415°N 26.50889°E |
Localitate | Hudești |
Județ | Botoșani |
Țara | România[1] |
Adresa | 204 |
Edificare | |
Data începerii construcției | 1745 |
Data finalizării | 1746 |
Stare de conservare | (2024) - degradare |
Materiale | piatră, cărămidă, lemn |
Boierul | Mihalache Costache Boldur - Lățescu |
Clasificare | |
Cod LMI | BT-II-m-B-01992 |
Conacul Boldur-Lățescu (România) | |
Modifică date / text |
Conacul Boldur-Lățescu - Memorii
modificareConacul Boldur a fost ridicat de către familia Mihalache Costache Boldur - Lățescu între anii 1745 - 1746. Edificiul a fost realizat din piatră, lemn și cărămidă în stilul vechilor curți boierești. Imobilul există și astăzi cu toate că a funcționat ca Școala de Arte și Meserii, apoi ca Gimnaziu și mai apoi ca Școală Generală de 10 ani cu profil agroindustrial. În anul 2010, în clădire locuia preotul satului Eugen Lăzărescu împreună cu familia lui.
Analizând harta Moșiei Hudeștilor Mari se poate vedea ce anume a însemnat un conac boieresc cu dependințele lui. Astfel, se vede un parc care avea spre vale un mic iaz cu pești și mulți brazi care astăzi au dispărut. Conacul era încadrat de doi tei seculari. În apropierea edificiului se află biserica Boldurilor, Biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavril”.
În vremurile trecute când proprietarul era Costache Boldur - Lățescu, la conac cânta orchestra militară din Iași la petrecerile care erau organizate cu invitați dintre oficialitățile Moldovei. Tradiția orală spune că însuși Alexandru Ioan Cuza ar fi fost pe aici.
Relativ aproape de aici se găsește livada și via boierească, figurate și ele pe harta moșiei. Ele se întindeau până în Vatra și spre partea de nord-est a Lupenilor. Livada era mărginită de șanțuri largi ce pot fi văzute și astăzi. Astăzi livada nu mai există, în locul ei au apărut case și drumuri, au rămas în schimb toponimele „În Livadă”, „Pe Dealul Stadolei” și „La Brazi”.
Curtea lui Ion Franc și Parcul dendrologic
modificareAșa cum se știe, viața comunităților urbane sau rurale din România se desfășura în trecut pe lângă curțile boierești.[2] În nordul Moldovei familile boierești și-au pus amprenta asupra localităților prin posesiunile funciare pe care le dețineau. Pentru zona Hudești, printre aceste familii s-a numărat familia boierului Hudici, urmată de cea a lui Boldur și Costach(i)e ( Kostaki ), asta pentru că, deținerea de proprietăți agricole era în acele timpuri apanajul unor grupuri restrânse formate din mari familii boierești.[3]
Declinul familiei fostului hatman Iordache Kostaki Lățescu-Boldur s-a produs în jurul anului 1880, moment în care moștenitorii acestuia au vândut 30.000 hectare de teren și pădure din „moșia Hudeștii Mari” unuia din arendașii lor de origine armenească. Acesta este menționat în documentele timpului cu numele de Iordachi Ciolac.[4][5] Fiul acestuia a vândut la rândul lui „... lotul 4 din trupul moșiei” lui Ion Franc, mare proprietar de terenuri agricole. Peste circa 10 ani, în 1908, un urmaș din familia Ciolac a vândut aceluiași Ion Franc încă „... 100 fălci (150 ha – n.n.) de pădure”[5] Marie și Ion Franc au construit începând din anul 1897 o curte boierească pe lotul cumpărat în satul Hudești. În acei ani de sfârșit al secolului al XIX-lea, Franc a deținut și funcția de primar al satului. Din această funcție, el a ajutat la ridicarea bisericii ortodoxe din satul Alba.[6]
Familia lui Ion Franc a contribuit împreună cu localnicii la construirea bisericii din satul Cuza-Vodă cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Biserica a fost construită între anii 1921 - 1923 folosind lemn donat de Ion Franc de pe moșia Hudeștii Mari. Sfințirea lăcașului de cult a avut loc în noiembrie 1923.[7]
Ion Franc a fost ales de către români ca senator agricol în Senatul României ca o recompensă a contribuțiilor sale la construirea bisericii din lemn din Bașeu din anul 1902. Portretele Mariei și Ion Franc se pot vedea pe pictura murală a bisericii pe care au ctitorit-o.
Amplasament și caracteristici
modificarePe drumul asfaltat care duce spre satul Alba, pe partea stângă, aproape de centrul comunei Hudești, se află parcul dendrologic și curtea lui Ion Franc. Parcul este amplasat în apropierea livezii boierești care pe parcursul timpului a fost supusă unui lung proces de defrișare. În parc pot fi văzute unele specii de tuia, pini, mesteceni, salcâmi galbeni, carpeni, arbori ornamentali, brazi și stejari seculari. Livada a dispărut, la fel și aleile cu tei din care a mai rămas doar una.
Curtea boierească a lui Ion Franc se află în proximitatea celorlalte monumente istorice din localitate: Conacul Boldur-Lățescu și cele două lăcașuri de cult care fac parte din patrimoniul național - Biserica ortodoxă „Sfinții Voievozi” Hudești, ridicată în 1759 și Biserica „Sfântul Gheorghe” Mlenăuți, ridicată în 1803. Stabilimentul lui Franc este un adevărat complex arhitectural edificat la confluența râului Bașeu cu un afluent al acestuia.
Construcția se afla ridicată pe un platou dreptunghiular, 310 x 120 m, pe care au fost făcute spațiile componente. Platoul a fost supraînălțat, existând o diferență de nivel între suprafețele de teren alăturate și el de circa 8-10m. Relieful coboară spre sud și vest pe curbe colinare către albia Bașeului. Pentru acei ani de sfârșit de secol XIX, structura stabilimentului boieresc reprezenta o adevărată fortificație. Fundația a fost făcută din piatră, zidurile din cărămidă și giurgiuvelele și ușile din lemn de brad de către meșteri francezi. Cu timpul, edificiul a fost supus unui lung proces de eroziune și degradare.
Din toate anexele de creștere a cailor de rasă a mai rămas doar una, 40 x 10m. Renumită în această zonă, fabrica de alcool de pe malul Bașeului, precum și parcul dendrologic care are trei alei pietruite cu tei pentru manejul cailor, împreună cu anexele, au constituit un ansamblu de o rară frumusețe.
Evoluția culturală și economică care s-a derulat în anii antebelici și apoi în perioada interbelică și-a urmat cursul în industrializarea și centralizarea economică din perioada regimului comunist. Conacul lui Ion Franc și-a schimbat destinația în sediul unității grănicerești din localitate, apoi a funcționat ca sediu al ocolului silvic și mai apoi ca unitate sanitară și maternitate. Anexele pentru cai au devenit moară de porumb și fabrica de spirt a dispărut cu totul. Dintre toate componentele stabilimentului, doar parcul dendrologic a fost conservat cu toți arborii lui impresionanți, lângă el a fost amenajat un teren de sport. După 1989, edificiile nu au fost revendicate și oficialitățile locale au restaurat conacul care a rămas cu aceeași funcție de dispensar sanitar. Încetul cu încetul, toată fortificația ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea a trecut în uitare.
Galerie imagini
modificareReferințe
modificare- ^ Monuments database,
- ^ Narcis Dorin Ion; Castele, palate și conace din România, vol. I, București, Editura Fundației Culturale Române, 2002, pag. 13.
- ^ Filip Lucian Iorga... pag. 128.
- ^ Filip Lucian Iorga... pag. 140.
- ^ a b Apătăchioae... pag. 197.
- ^ Apătăchioae... pag. 247.
- ^ Daniel Ionel Hurmuz (coord.): Monografia Comunei Viișoara, Botoșani, Editura Agata, 2011, pag. 30
Bibliografie
modificare- Filip Lucian Iorga pe erasmusisha.wordpress.com: Familia Boldur-Costache (Kostaki). Schiță de profil genealogic și istoric, în Erasmus Revistă a Societății de Studii Istorice, 13, București, 2002
- Ștefania-Otilia Chițac, Dumitru Harabulă, Dimitrie-Ovidiu Boldur: Curtea boierească a familiei Franc - O fortificație a sfârșitului de secol XIX, publicat de Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” Bacău, 2012, accesat 15 decembrie 2024
- Gheorghe Apătăchioae: Monografia Comunei Hudești (Județul Botoșani), Iași, Editura PIM, 2010, 306 pagini