Deschide meniul principal

Constantin Al. Kretzulescu

politician român
Constantin A. Kretzulescu
Constantin Al. Creţulescu.jpg
Date personale
Născut22 mai 1809
București
Decedat21 martie 1884
București
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Prim-ministru al României
În funcție
1 martie 1867 – 4 august 1867
Precedat deIon Ghica
Succedat deȘtefan Golescu

Partid politicPNL

Constantin Al. Kretzulescu (n. 22 mai 1809, București - d. 21 martie 1884, București) a fost un academician român, membru de onoare (1871) al Academiei Române militar și om politic, care a deținut de două ori funcția de prim-ministru. Era fratele lui Nicolae Kretzulescu și fiul marelui logofăt Alexandru Kretzulescu.

Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române

DevenireModificare

Dimitrie Rosetti scria în Dicționarul Contimporanilor că viitorul prim-ministru „a făcut studiile sale în țară la școala grecească și apoi în 1831 s'a înrolat în armată cu gradul de sub-locotenent, servind până la 1840, când părăsește oștirea cu gradul de maior și e numit prefect al județului Braila ; apoi trece procurer la Inalta Curte. In 1842 demisionează și petrece mai mulți ani în Francia, Anglia, Italia, studiând literatura, filosofia, istoria. Intors în țară trăește retras până la 1857, când 'l regăsim președinte al comitetuluĭ din Muntenia pentru alegerile divanuluĭ ad-hoc.”[1]

PoliticăModificare

A deținut de două ori funcția de prim-ministru: prima dată în guvernul Constantin Al. Crețulescu (27 martie - 6 septembrie 1859) al Țării Românești, iar a doua oară în guvernul Constantin Al. Crețulescu al României, în perioada 1 martie - 4 august 1867.[2]

În guvernul Ioan Al. Filipescu de la București al Țării Românești, după Mica Unire, a fost ministru al Cultelor (21 februarie - 27 martie 1859).[2]

În timpul celui de-al doilea mandat de prim-ministru, a fost pe durata întregului mandat și ministru de Justiție, iar între 16-24 mai 1867 a fost de asemenea ad-interim la Război. Acest guvern era primul guvern liberal după suirea pe tron a lui Carol I, dominat de liberalii radicali, între aceștia proeminent fiind Ion C. Brătianu, ministrul de Interne.[3] În timpul acestei guvernări, la 1 august 1967, s-a inaugurat Societatea Academică Română.

O acțiune foarte controversată a guvernului a fost o circulară emisă de ministrul de Interne Ion C. Brătianu în martie 1867, prin care se cerea prefecților să ia măsuri drastice împotriva străinilor, precum interzicere arendării de moșii, imobile, hanuri și cârciumi.[3] Ea lovea puternic în minoritatea evreilor fără acte proveniți din Austro-Ungaria.[3] Pentru a se opri imigrările ilegale a fost elaborată și o lege pentru reînființarea birourilor de pașapoarte.[4] Ambele acte legislative au stârnit puternice proteste interne și externe. [4]

OpereModificare

  • Sumariu al istoriei universale a culturei (1863)
  • Trecutul și era nouă. Despre mărirea națiunelor (1863)

NoteModificare

  1. ^ Rosetti 1897, p. 109-110.
  2. ^ a b Nicolescu 2006, p. 214.
  3. ^ a b c Nicolescu 2006, p. 215.
  4. ^ a b Nicolescu 2006, p. 216.

BibliografieModificare

  • Rosetti, Dimitrie R. (), Dicționarul Contimporanilor, București: Editura Lito-Tipografiei «Populara», pp. 109–110 
  • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 214–216 
  • Neagoe, Stelian (), Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1995, București: Editura Machiavelli 

Legături externeModificare