Constantin Burducea

Constantin Burducea
Pr. Burducea, CGSU 30 ian 1945. Dej, Stoica, Pauker, Nicolau, Brătfăleanu, Sencovici.jpg
Date personale
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ministerul Culturii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

Constantin Burducea (n. Năeni, Buzău - d. ?) a fost un preot ortodox român și ministru al cultelor în Guvernul Petru Groza în perioada 8 martie 1945 - noiembrie 1946. Preotul Burducea a absolvit seminarul teologic din Buzău și a studiat teologia la Chișinău. În 1944 preotul Burducea a aderat la Uniunea Preoților Democrați Români iar apoi a devenit ministru al cultelor.[1]

Activitatea legionarăModificare

Trecutul legionar al preotului Burducea era cunoscut ministrului Petre Constantinescu-Iași, chemat în iulie 1945 să aplaneze un conflict legat de protejatul său.[2]

Abuzuri în calitate de ministruModificare

În ședința Sfântului Sinod din 30 iulie 1945 a fost luată în discuție plângerea formulată de preotul Vasile Ionescu din București, în care acesta a reclamat faptul că ministrul Burducea a virat propriei parohii, Progresul, suma de cinci milioane de lei din fondul ministerului, sumă care trebuia împărțită mai multor biserici. De asemenea preotul Ionescu a reproșat faptul că Burducea „și-a făcut o cruce pectorală de peste cinci sute de mii de lei din aceleași fonduri” și că „servitorii de acasă îi plătește din bugetul ministerului.”[3]

Fuga în străinătateModificare

În anul 1948 a fugit împreună cu familia în Iugoslavia, de unde, cu sprijin american, a fost internat într-un lagăr de refugiați de lângă Roma. În 1956 era semnalat în Buenos Aires, iar zece ani mai târziu în Venezuela. În Venezuela a devenit un prosper om de afaceri.[4]

VariaModificare

În legătură cu preotul Constantin Burducea a rămas în istoria orală o butadă care arată ambiguitatea poziției sale ca ministru al cultelor într-un guvern comunist. Când doi oameni se întâlneau - spune anecdota - unul îl întreba pe celălalt: „- Ce mai faci?” și răspunsul era: „- Ce să fac? Ia, ca părintele Burducea / Când cu steaua, când cu crucea...”[5]

ScrieriModificare

NoteModificare

  1. ^ https://istorieevanghelica.ro/2012/05/24/preotul-constantin-burducea-cand-cu-steaua-cand-cu-crucea/
  2. ^ Dudu Velicu, Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României, București, 2004, p. 18.
  3. ^ Idem, p. 29.
  4. ^ Lucian N. Leustean, Orthodoxy and the Cold War. Religion and Political Power in Romania (1947-1965) Annexes, Palgrave Macmillan 2009, p. 218.
  5. ^ http://ziarullumina.ro/preotul-constantin-burducea-cand-cu-steaua-cand-cu-crucea-73607.html
  6. ^ Nicolae Iorga, Recenzia cărții, în: Revista Istorică, Ianuar-Mart 1932, p. 47-48.

Legături externeModificare

Vezi șiModificare