Constantin Dinulescu (actor)
Constantin Dinulescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (91 de ani) Alexandria, Teleorman, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | actor |
Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text |
Constantin Dinulescu (n. 19 martie 1933, Alexandria, Teleorman) este un actor român de teatru și film.
Biografie
modificareS-a născut la Alexandria, tatăl său fiind profesor de limba română și director de școală. Pe când Constantin avea 4 ani, familia s-a mutat la Călărași. A urmat școala generală și liceul în acel oraș. După ce a fost respins la examenul de admitere de la Facultatea de Arhitectură, a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorului Alexandru Finți, absolvind cursurile universitare în 1955. În perioada studenției a făcut figurație alături de Ștefan Bănică la Teatrul Giulești.
După absolvirea facultății, a fost repartizat ca actor la Teatrul Național din Iași, unde a activat în perioada 1955-1973. Pentru o perioadă (1957-1969), a colaborat și la Opera de Stat din Iași. La solicitarea lui Radu Beligan, a fost angajat ca actor la Teatrul Național din București, unde a interpretat numeroase roluri și a început să fie solicitat să joace în filme. S-a căsătorit cu actrița Carmen Ionescu, colegă de teatru.
A activat ca profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anii 1973-1977.
Premii și distincții
modificareA fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[1]
A obținut Premiul Consiliului de Artă și Cultură pentru rolul Iacoppo în Săptămâna patimilor (1971), Premiul Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) pentru interpretare rol principal masculin - pentru rolul Heidrik din filmul A unsprezecea poruncă (1991) [2]. De asemenea, a fost numit Cetățean de onoare al orașului Alexandria.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actorului Constantin Dinulescu la 13 mai 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[3]
În anul 2019 a fost distins cu premiul "Gopo pentru întreaga operă".[4]
Filmografie
modificare- Bălcescu (1953)
- Momente "Caragiale" - Tren de plăcere (film TV, 1958)
- Străzile au amintiri (1962) - inspectorul
- Cartierul veseliei (1965)
- Povestea Unirii (film TV, 1966)
- Dus intors (1971)
- Viata ce ți-am dat (film TV, 1971)
- Conspirația (1973) - Olteanu
- Departe de Tipperary (1973) - Olteanu
- Un comisar acuză (1974) - aghiotantul prefectului Năvodeanu
- Agentul straniu (1974)
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - solul persan Isak-Beg
- Actorul și sălbaticii (1975) - ziarist
- Pe aici nu se trece (1975) - doctorul
- Cantemir (1975) - von Starkenberg
- Mușchetarul român (1975) - von Starkenberg
- Cursa (1975)
- Cuibul salamandrelor (1977) - doctorul
- Ediție specială (1978)
- Aurel Vlaicu (1978) - Vasile Morțun
- Vlad Țepeș (1979) - Otto
- Vacanță tragică (1979)
- Rug și flacără (1980)
- Drumul oaselor (1980) - Fancu
- Burebista (1980) - druidul Breza
- Ștefan Luchian (1981)
- Ana și „hoțul” (1981)
- Orgolii (1982) - prof. Olimpiu Vasiliu
- Aventura sub pământ (film TV, 1982) - arheolog
- Zacharus (1982)
- Misterele Bucureștilor (1983) - mitropolitul Țării Românești
- Glissando (1984)
- Mitică Popescu (1984)
- Trenul de aur (1986) - directorul BNR
- Totul se plătește (1987) - boierul Oteteleșanu
- Stâlpii societății (1988)
- Iacob (1988)
- A unsprezecea poruncă (1991) - Heidrik
- Ce zi frumoasă! (film TV, 1992)
- Sara - jurnalul lumii libere (1995)
- Meurtres par procuration (1995) - Jankovic
- Mesagerul (film TV, 1995) - jidovul rătăcitor
- Transfer de personalitate (film TV, 1996)
- Eu sunt Adam! (1996)
- Cezara (1997)
- Trenul vieții (1998) - înțeleptul nr. 5
- Ștefan Augustin Doinaș (2000) - recitator
- Turnul din Pisa (2002) - judecătorul
- Maria (2003) - preotul
- Final Countdown (producție Parafilm International și ZDF, Germania, 2003) - povestitorul
- Italiencele (2004) - Ioanichie
- State și Flacăra - Vacanță la Nisa (2010) - Cobra
- Moștenirea (2010) - Cobra
- Moromeții 2 (2018) - Profesorul bătrân de la manifestații
- Pup-o, mă! 3: Înfruntarea bacilor (2022) - Bătrânul
- Iubire cu parfum de lavandă (2024) - Bunicul Andei
Note
modificare- ^ Decretul nr. 1015 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori și tehnicieni de scenă de la Teatrul național „Vasile Alecsandri” din Iași, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
- ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.) - „Premiile cineaștilor 1970-2000” (Editura și Tipografia Intact, București, 2001), p. 95.
- ^ Decretul nr. 320 din 13 mai 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural, text publicat în Monitorul Oficial nr. 444 din 18 mai 2004.
- ^ „Premiu”. Arhivat din original la .