Constantin Virgil Gheorghiu

Nu confundați cu Virgil Gheorghiu.

Date personale
Constantin Virgil Gheorghiu

Născut	15 septembrie 1916^[2]^[3] Valea Albă, Războieni, Neamț, România
Decedat	22 iunie 1992 (75 de ani)^[2]^[3]^[4] Paris, Franța
Înmormântat	Cimitirul Passy[*]
Cetățenie	România Franța
Religie	creștinism ortodox[*]
Ocupație	diplomat romancier[] scriitor preot ortodox[]
Activitate
Limbi	limba română^[1] limba franceză
Studii	Universitatea din Heidelberg Universitatea din București
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români
Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii
Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
v • d • m

Constantin Virgil Gheorghiu (n. 15 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, România – d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exilul românesc postbelic.

Note biograficeModificare

Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni.

Între anii 1928 și 1936 a studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău.

După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București unde a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.

În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume.

În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constatinopol.

OperaModificare

Iată o listă cronologică a cărților publicate de Constantin Virgil Gheorghiu:^[5]

Taraful de noapte roman (Editura Fortuna)
Viața de toate zilele a poetului (La vie de tous le jours du poète), poezie, Editura Cartea Românească, 1937;
Caligrafie pe zăpadă (Calligraphie sur neige), poezie, Editura Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1940;
Armand Călinescu (Armand Călinesco), Editura Socec, București, 1940;
Ard malurile Nistrului: mare reportaj de război din teritoriile desrobite (Le rives du Dniestr sont en flammes), cu o scrisoare de Tudor Arghezi, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1940 — reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei și Bucovinei, folosite mai târziu de Marin Preda, ca sursă documentară, în romanul „Delirul”;
Cu submarinul la asediul Sevastopolului (Avec le sus-marin à l'assault de Sébastopol), Editura Națională, București, 1942;
Am luptat în Crimeea (Je combattu en Crimée), reportaj de război cu un portret de Lucia Demetriade Bălăcescu, , Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1942
Ceasul de rugăciune (L'Heure de la prière), poezie, cu un portret de R. Rybickza, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1942;
Ultima oră (La dernière heure), Editura Națională, București, 1943;
Rumänische Märchen (Povești românești/Contes Roumains), Eibandentwurf von Eugen Dörr, Ähren Verlag, Heidelberg, 1948;
La vingt-cinquième heure (Ora a douăzeci și cincea/Ora 25), traduit du roumain par Monique Saint-Côme, avec un préface de Gabriel Marcel, Plon, „Feux Croisés”, Paris, 1949
Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965, Paris și 2003, Sibiu)
Perahim - Rendez-vous à l'infini
La Vingt-cinquième heure (în română Ora 25 / A douăzeci și cincea oră), roman (ecranizat în 1967, rolul principal este jucat de Anthony Quinn)
De la vingt-cinquième heure à l'heure éternelle (De la al 25-lea ceas, la momentul eternității),
La Seconde Chance (1952), Editura Plon, Paris, tradus din română de Livia Lamoure
Les Sacrifiés du Danube (1957)
La Maison de Petrodava (1961)
Les Immortels d'Agapia (1964)
Dieu Paris (1964)
L’oeil américain („Ochiul American”) (1972) roman de acțiune, suspans, politică-ficțiune și gândire geo-politică. Editura Plon.
Memorii (1990), tradus în limba română de Sanda Mihăescu-Cârsteanu. În Memorii, Constantin Virgil Gheorghiu prezintă un aspect inedit, de exemplu se referă la pogromul împotriva evreilor bucureșteni în timpul revoltei legionare:
Omul care călătorea singur (Ed. Sophia, 2010)^[6] - după romanul Ora 25, care îl consacra definitiv în lumea liberă, descoperirea unei opere apărute în timpul războiului, favorabilă redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentală, care îl acuza, neîntemiat, de antisemitism. Își va explica atitudinea într‑un nou roman – Omul care călătorea singur.
Les Inconnus de Heidelberg, Plon, 1977, 251 de pagini. ISBN 2259001955, ISBN 9782259001953
Necunoscuții din Heidelberg, traducere în limba română: Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2015, 256 de pagini ISBN 978-983-136-466-7
Viața lui Mahomed, traducere în limba română de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2016, 500 de pagini, ISBN 978-973-136-524-4
Sfântul Ambrozie al Milanului, traducere în limba română de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2013, 301 pagini, ISBN 978-973-136-375-2

A publicat un poem dedicat mitului tatălui și, după o vreme, a fost acuzat că ar fi plagiat un poem al lui Virgil Carianopol. Numai că el publicase poemul cu câteva luni înaintea lui Virgil Carianopol. Totuși nu a fost posibil să-și dovedeasca nevinovăția, pentru că Virgil Carianopol era legionar și presa legionară nu admitea că un membru al Legiunii ar putea să facă un act necinstit.^{[judecată de valoare]}

NoteModificare

^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b Constantin Virgil Gheorghiu, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ C. Virgil Gheorghiu, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
^ C. Virgil Gheorghiu - Ora 25, Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2016, ISBN 978-606-8680-50-7, Introducere, Opera lui Constantin Virgil Gheorghiu, paginile LXVII - LXX
^ Ce mai citim? Omul care calatorea singur, de Constantin Virgil Gheorghiu, 9 iunie 2010, Ziare.com, accesat la 23 ianuarie 2014

Legături externeModificare

Ce urmărește de fapt proletarizarea?, jurnal.md
http://www.romlit.ro/sclavia_ascuns Marius Mihet în „Romania literară”
Memoriile lui Constantin Virgil Gheorghiu, 14 mai 2005, Eugen Simion, Ziua
Români în lume, balcanii.ro
Constantin Virgil Gheorghiu, „poetul lui Hristos și al României“, 17 aprilie 2008, Pr. Ioan Neculoiu, Ziarul Lumina
Constantin Virgil Gheorghiu, 6 februarie 2013, Radu Alexandru, CrestinOrtodox.ro

[0927d67fc0811b9d8dd5ca8de96571d4-1] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[da3039572538096a98940762a9ad7d9f-2] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[3afb156165b57d0d2f8d336eb548ea06-3] Constantin Virgil Gheorghiu, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

[26ea5952968bcf6537c9882281788828-4] C. Virgil Gheorghiu, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017

[5] C. Virgil Gheorghiu - Ora 25, Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2016, ISBN 978-606-8680-50-7, Introducere, Opera lui Constantin Virgil Gheorghiu, paginile LXVII - LXX

[ziare.com_2014-01-23-6] Ce mai citim? Omul care calatorea singur, de Constantin Virgil Gheorghiu, 9 iunie 2010, Ziare.com, accesat la 23 ianuarie 2014

[2]

[3]

[4]

[1]

[5]

[6]