Constantin Virgil Gheorghiu

Nu confundați cu Virgil Gheorghiu.

Constantin Virgil Gheorghiu
Date personale
Născut	15 septembrie 1916 Războieni, județul Neamț, România
Decedat	22 iunie 1992 (75 de ani) Paris, Franța
Înmormântat	Cimitirul Passy[*]​
Cetățenie	România  Franța
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	diplomat romancier[*]​ scriitor preot ortodox[*]​
Limbi vorbite	limba română limba franceză
Activitate
Partid politic	Cruciada Românismului
Studii	Universitatea din Heidelberg Universitatea din București
Limbi	limba franceză
Prezență online
Internet Movie Database

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

Constantin Virgil Gheorghiu (n. 15 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, România – d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exilul românesc postbelic.

Note biografice

Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni.

Între anii 1928 și 1936 a studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău.

După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București unde a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București.

În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Germania, unde s-a refugiat 1944 (imediat ce sovieticii au intrat în România), pentru ca în 1948, după ce-a fost eliberat din arest de americani, să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume.

În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg (în Germania de Vest), astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constatinopol.

Opera

Iată o listă cronologică a cărților publicate de Constantin Virgil Gheorghiu:

• romanul Taraful de noapte (Editura Fortuna)
• Viața de toate zilele a poetului ("La vie de tous le jours du poète") – poezie, Editura "Cartea Românească", 1937;
• Caligrafie pe zăpadă ("Calligraphie sur neige") – poezie, Editura Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea”, București, 1940;
• Armand Călinescu (Armand Calinesco), Editura Socec, București, 1940;
• Ard malurile Nistrului: mare reportaj de război din teritoriile desrobite ("Le rives du Dniestr sont en flammes"), cu o scrisoare de Tudor Arghezi, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1940 — reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei și a Bucovinei de Nord, folosite mai târziu de Marin Preda, ca sursă documentară, în romanul „Delirul”;
• Cu submarinul la asediul Sevastopolului ("Avec le sus-marin à l'assault de Sébastopol"), Editura Națională, București, 1942;
• Am luptat în Crimeea ("Je combattu en Crimée"), reportaj de război cu un portret de Lucia Demetriade Bălăcescu, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1942
• Ceasul de rugăciune ("L'Heure de la prière") – poezie, cu un portret de R. Rybickza, Editura Națională „Gheorghe Mecu”, București, 1942;
• Ultima oră ("La dernière heure"), Editura Națională, București, 1943;
• Rumänische Märchen ("Povești românești"/ Contes roumains), Eibandentwurf (?) de Eugen Dörr, editura "Ähren", Heidelberg, Germania, 1948;
• La vingt-cinquième heure ("Ora a douăzeci și cincea"/ "Ora 25"), roman tradus în română de Monique Saint-Côme, cu prefața de Gabriel Marcel, Plon, editura „Feux Croisés”, Paris, 1949
  • ecranizat în 1967, rolul principal este jucat de Anthony Quinn
• De la vingt-cinquième heure à l'heure éternelle ("De la al 25-lea ceas, la momentul eternității")
• Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer (1965, Paris și 2003, Sibiu)
• Perahim - Rendez-vous à l'infini ("Perahim - Ne vedem la infinit")
• La Seconde Chance (1952) ["A doua șansă"], Editura Plon, Paris, tradus din română de Livia Lamoure
• Les Sacrifiés du Danube (1957) ["Jertfele Dunării"]
• La Maison de Petrodava (1961) ["Locuința Petrodavei"]
• Les Immortels d'Agapia (1964) ["Nemuritorii Agapiei"]
• Dieu Paris (1964) ["Zeul Paris"]
• L’oeil américain („Ochiul american”) (1972) – roman de acțiune, suspans, politică-ficțiune și gândire geo-politică. Editura Plon.
• Memorii (1990), tradus în limba română de Sanda Mihăescu-Cârsteanu. În Memorii, Constantin Virgil Gheorghiu prezintă un aspect inedit; de exemplu, se referă la pogromul împotriva evreilor bucureșteni din timpul revoltei legionare;
• După romanul Ora 25, care îl consacra definitiv în lumea liberă, descoperirea unei opere apărute în timpul războiului, favorabilă redobândirii Basarabiei, îi va aduce autorului o serie de atacuri violente în presa occidentală, care îl acuza, neîntemiat, de antisemitism. Își va explica atitudinea într‑un nou roman – Omul care călătorea singur (Ed. Sophia, 2010).
• Les Inconnus de Heidelberg ("Necunoscuții din Heidelberg"), Plon, 1977, 251 de pagini. ISBN 2259001955, ISBN 9782259001953. Traducere în limba română: Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2015, 256 de pagini ISBN 978-983-136-466-7
• Viața lui Mahomed, traducere în limba română de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2016, 500 de pagini, ISBN 978-973-136-524-4
• "Sfântul Ambrozie al Milanului", traducere în limba română de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București 2013, 301 pagini, ISBN 978-973-136-375-2

A publicat un poem dedicat mitului tatălui și, după o vreme, a fost acuzat că ar fi plagiat un poem al lui Virgil Carianopol. Numai că el publicase poemul cu câteva luni înaintea lui Virgil Carianopol. Totuși, nu a fost posibil să-și dovedeasca nevinovăția, pentru că Virgil Carianopol era legionar și presa legionară nu admitea că un membru al Legiunii ar putea să facă vreun act necinstit.

Legături externe

• Ce urmărește de fapt proletarizarea? Arhivat în 10 octombrie 2007, la Wayback Machine., jurnal.md
• http://www.romlit.ro/sclavia_ascuns Arhivat în 22 februarie 2016, la Wayback Machine. Marius Mihet în „Romania literară”
• Memoriile lui Constantin Virgil Gheorghiu, 14 mai 2005, Eugen Simion, Ziua
• Români în lume, balcanii.ro
• Constantin Virgil Gheorghiu, „poetul lui Hristos și al României“ Arhivat în 8 aprilie 2015, la Wayback Machine., 17 aprilie 2008, Pr. Ioan Neculoiu, Ziarul Lumina
• Constantin Virgil Gheorghiu, 6 februarie 2013, Radu Alexandru, CrestinOrtodox.ro