Claudine Rhédey

Claudine Rhédey de Kis-Rhéde
Contesă von Hohenstein
Contesă de Kis-Rhéde
Rhédey Klaudia Hohenstein 1812 1841.jpg
Litografie contemporană realizată între 1830-40
Date personale
Născută21 septembrie 1812(1812-09-21)
Sângeorgiu de Pădure, Marele Principat al Transilvaniei
Decedată (29 de ani)
Pettau
ÎnmormântatăBiserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure
Cauza decesuluiaccident Modificați la Wikidata
PărințiContele László Rhédey de Kis-Rhéde
Baroneasa Ágnes Inczédy de Nagy-Várad
Căsătorită cuDucele Alexandru de Württemberg
CopiiPrințesa Claudine
Prințul Francisc, Duce de Teck
Prințesa Amelie
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriGreav
Familie nobiliarăFamilia Rhédey

Claudine Rhédey de Kis-Rhéde (n. 21 septembrie 1812, Sângeorgiu de Pădure - d. 1 octombrie 1841, Pettau) a fost o nobilă maghiară, soția lui Alexandru de Württemberg. Este stră-străbunica reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

BiografieModificare

OrigineModificare

Familia Rhédey este cunoscută a avea bazele în secolul al XIII-lea, fiind una dintre familiile nobiliare maghiare care provine din clanul Aba,[1] care l-a dat pe regele Samuel Aba al Ungariei. Clanul Aba la rândul său, potrivit lui Anonymus, provine din prințul Csaba⁠(hu), care era fiul lui Attila.[2] În Cronica pictată de la Viena îi arată pe Ed și Edemen, strămoșii lui Samuel, ca fiind fiii lui Csaba, acesta fiind fiul lui Attila făcut cu o femeie din Horezm.[3]

Istoricii Gyula Kristó⁠(en) și László Szegfű[4] au adus ideea originii kavare a clanului Aba, un neam khazar care s-a alăturat maghiarilor la mijlocul secolului al IX-lea, înainte de sosirea lor în Bazinul Carpatic în jurul anului 895. Kristó a susținut că atât originea khazară a lui Samuel, cât și numele său sugerează că s-a născut într-o familie care s-a convertit la iudaism.[3]

Potrivit lui Paul Lazăr Tonciulescu, numele Aba confirmă originea khazară, întrucât abba în limba ebraică însemană „tată”.[5]

FamilieModificare

A fost o fiică a contelui Ladislau Rhédey și a baronesei Agnes Inczedi. Claudia Rhédey și-a petrecut o mare parte a adolescenței în Palatul Rhédey din Cluj, situat în colțul sud-vestic al Pieței Centrale din Cluj, cu o latură pe Ulița Cărbunelui (Szén Utca), denumită în prezent strada Napoca.

Claudina a făcut cunoștință la un bal cu ducele Alexandru de Württemberg, fiul ducelui Louis de Württemberg (fratele mai mic al regelui Frederic I de Württemberg). Claudia și Alexandru au dorit să încheie o căsătorie morganatică însă nu au reușit din cauza grofului Rhedey, tatăl Claudiei, care s-a opus acestei căsătorii.

În 1835 tatăl Claudinei a murit iar aceasta s-a căsătorit cu Alexandru de Württemberg devenind contesă de Hohenstein. Din căsătoria lor au rezultat trei copii: Claudine, Amalie și Francisc. Ca urmare a regulilor căsătoriei morganatice, copiii lor au moștenit doar titlul mamei, neavând nici un drept asupra titlului și moștenirii tatălui lor.

Claudine a murit la 1 octombrie 1841, la doar 29 de ani, motivele morții sale fiind incerte. Unele surse afirmă că în timp ce era însărcinată cu cel de-al patrulea copil, s-a dus să-și viziteze soțul la Graz în Austria; drumul greu și oboseala au declanșat nașterea prematură și, din cauza unei sângerări abundente, aceasta s-a stins din viață. Alte surse invocă un accident de călătorie suferit în Germania.

Claudine Rhédey a fost înmormântată în Biserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure.

Fiul său, Francisc, a fost tatăl reginei Maria a Marii Britanii, consoarta lui George al V-lea al Marii Britanii, bunica actualei regine a Marii Britanii, Elisabetei a II-a și străbunica Prințului Charles de Wales.

Arbore genealogicModificare

NoteModificare

  1. ^ Peter G. Glockner, Nora Varga Bagossy, Encyclopaedia Hungarica, Volume 1, Hungarian Ethnic Lexicon Foundation, 2007, pag. 1, ISBN 978-1-55383-178-5
  2. ^ Simon Keza, Laszlo Veszpremy, Frank Schaer; The Deeds of the Hungarians, Central European University Press, pag. 73 ISBN 963-9116-31-9
  3. ^ a b Gyula Krístó, Ferenc Makk; Az Árpád-ház uralkodói, I.PC. Könyvek, 1996, pag. 62 ISBN 963-7930-97-3
  4. ^ László Szegfű; Sámuel, în Gyula Krístó, Pál Engel, Ferenc Makk; Korai magyar történeti lexikon (9-14. század), Akadémiai Kiadó, 1994, pp. 592-593, ISBN 963-05-6722-9
  5. ^ Paul Lazăr Tonciulescu „Cronica notarului Anonymus, Faptele ungurilor”, (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena), editura Miracol, București, 1996, pag. 23

Legături externeModificare