Coriolan Băran
| Coriolan Băran | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Nerău, România |
| Decedat | (83 de ani) Timișoara, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | avocat politician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Prefect în Timiș-Torontal | |
| În funcție – | |
| Primar al municipiului Timișoara | |
| În funcție decembrie 1929 – | |
| Alma mater | Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta Universitatea Babeș-Bolyai |
Modifică date / text  | |
Coriolan Băran (n. , Nerău, Teremia Mare, Timiș, România – d. , Timișoara, România)[1] a fost un avocat român, om politic, ministru, primar al Timișoarei.
Biografie
modificareS-a născut în 6 februarie 1896 în satul timișean Nerău.[1] A urmat facultatea de drept la Budapesta și a luat doctoratul la Cluj-Napoca în 1923. A susținut examenul de avocat la Oradea.
A participat la primul război mondial pe frontul din Italia, unde a fost rănit. Reîntors la Budapesta, s-a dedicat închegării mișcării naționale premergătoare Unirii. În toamna anului 1918 a organizat garda națională în plasa Sânnicolau Mare și a fost delegat titular al acesteia la Alba Iulia.[1] Datorită activității politice desfășurate în cadrul Partidului Național Român, Băran devine secretar general al Partidului Național Țărănesc, filiala Timiș-Torontal. Tot atunci el redactează ziarul „Voința Banatului”.[1] Cariera sa politică cunoaște o puternică ascensiune. În decembrie 1929 devine primar al Timișoarei, pentru un prim mandat. Între 1932-1933 este prefect al județului Timiș-Torontal.[1]
Este numit subsecretar de stat al Ministerului de interne sub guvernele Miron Cristea,[1] Armand Călinescu,[1] Gheorghe Argeșanu și Constantin Argetoianu. Totodată, el duce o intensă activitate culturală, în special pentru susținerea culturii românești în Banat. Ajunge la conducerea ASTREI Bănățene și a Institutului Social Banat-Crișana. Între 1941-1946 este director al Băncii Comerciale Timișoara.[1] A fost președinte al clubului Ripensia.[1]
În 1950 Coriolan Băran este arestat de autoritățile comuniste. Timp de 5 ani și 6 luni el este deținut la București, Aiud și Gherla, fără a fi judecat. Procesul are loc la Timișoara. În favoarea lui depun mărturie mai mulți muncitori din fabricile timișorene, iar acuzațiile care i-au fost aduse au fost amplu infirmate. În final, este achitat și repus în drepturi.
A decedat în data de 2 iunie 1979, la Timișoara.[1]
Note
modificareBibliografie
modificare- Gheorghe Luchescu, Din galeria personalităților timișene, Editura „Dacia Europa Nova”, 1996