Deschide meniul principal

Coriolan Băran

avocat român, om politic, ministru, primar al Timişoarei
(Redirecționat de la Coriolan Baran)
Coriolan Băran
Coriolan Băran.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Nerău, Teremia Mare, Timiș, România Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
Timișoara, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat Modificați la Wikidata

Coriolan Băran (n. , Nerău, Teremia Mare, Timiș, România – d. , Timișoara, România)[1] a fost un avocat român, om politic, ministru, primar al Timișoarei.

BiografieModificare

S-a născut în 6 februarie 1896 în satul timișean Nerău.[1] A urmat facultatea de drept la Budapesta și a luat doctoratul la Cluj-Napoca în 1923. A susținut examenul de avocat la Oradea.

A participat la primul război mondial pe frontul din Italia, unde a fost rănit. Reîntors la Budapesta, s-a dedicat închegării mișcării naționale premergătoare Unirii. În toamna anului 1918 a organizat garda națională în plasa Sânnicolau Mare și a fost delegat titular al acesteia la Alba Iulia.[1] Datorită activității politice desfășurate în cadrul Partidului Național Român, Băran devine secretar general al Partidului Național Țărănesc, filiala Timiș-Torontal. Tot atunci el redactează ziarul „Voința Banatului”.[1] Cariera sa politică cunoaște o puternică ascensiune. În decembrie 1929 devine primar al Timișoarei, pentru un prim mandat. Între 1932-1933 este prefect al județului Timiș-Torontal.[1]

Este numit subsecretar de stat al Ministerului de interne sub guvernele Miron Cristea,[1] Armand Călinescu,[1] Gheorghe Argeșanu și Constantin Argetoianu. Totodată, el duce o intensă activitate culturală, în special pentru susținerea culturii românești în Banat. Ajunge la conducerea ASTREI Bănățene și a Institutului Social Banat-Crișana. Între 1941-1946 este director al Băncii Comerciale Timișoara.[1] A fost președinte al clubului Ripensia.[1]

În 1950 Coriolan Băran este arestat de autoritățile comuniste. Timp de 5 ani și 6 luni el este deținut la București, Aiud și Gherla, fără a fi judecat. Procesul are loc la Timișoara. În favoarea lui depun mărturie mai mulți muncitori din fabricile timișorene, iar acuzațiile care i-au fost aduse au fost amplu infirmate. În final, este achitat și repus în drepturi.

A decedat în data de 2 iunie 1979, la Timișoara.[1]

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g h i j Ioan I. Șerban (coord.), Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan (coord.), Dicționarul personalităților Unirii, Alba Iulia: Ed. ALTIP, 2010, ISBN 978-8141-90-7 p. 269

BibliografieModificare

  • Gheorghe Luchescu, Din galeria personalităților timișene, Editura „Dacia Europa Nova”, 1996