Crin de baltă
| Butomus umbellatus | |
 | |
| Stare de conservare | |
|---|---|
 risc minim de dispariție[1] | |
| Clasificare științifică | |
| Supradomeniu | Biota |
| Supraregn | Eukaryota |
| Regn | Plantae |
| Subregn | Viridiplantae |
| Infraregn | Streptophyta |
| Diviziune | Tracheophyta |
| Subdiviziune | Spermatophytes |
| Ordin | Alismatales |
| Familie | Butomaceae |
| Gen | Butomus |
| Nume binomial | |
| Butomus umbellatus[2] | |
| L., 1753 | |
Modifică date / text  | |
Crinul de baltă (Butomus umbellatus) este o specie de plante nativă în Eurasia din familia Butomaceae. Regional mai este numită și fânul câinelui, garoafă de baltă, micșunea de baltă, micșuneaua apei, papură de rogojină, păpurică, pipirig înflorit, roșățea sau țipirig cu flori.
Descriere modificare
Specia este o plantă acvatică rizomatoasă, fără peri, perenă. Numele său este derivat din cuvintele grecești bous, care înseamnă „vacă”, „bou” etc. și tome, „tăietură” (verbul „temnein” înseamnă „a tăia”), care face referire la frunzele ca niște săbii[4].
Este originară din Eurasia, unde crește pe marginea apelor stătătoare sau încet curgătoare până la o adâncime de aproximativ 3 m. Florile sunt roz. A fost introdusă în America de Nord ca plantă ornamentală, dar acum a devenit plantă invazivă[5] în zona Marilor Lacuri și în unele părți din Nord-Vestul Pacific[6]. În Israel, una dintre țările de origine, este considerată specie pe cale de dispariție din cauza dispariției habitatului său natural. Planta poate fi găsite în Marea Britanie la nivel local[4][7].
Planta are frunze liniare, ascuțite, de obicei până la 1 metru lungime, uneori chiar mai mult. Frunzele sunt triunghiulare în secțiune transversală și apar în două rânduri de-a lungul rizomului. Nu au margini zimțate, au vene paralele și răsucite[4][8].
Inflorescența este o umbelă formată dintr-o singură floare terminală înconjurată de trei cime. Florile sunt regulate și bisexuale, de 2 până la 3 centimetri în diametru. Au trei sepale ca niște petale, de culoare roz, cu vene mai întunecate. Acestea persistă în fructe. Cele trei petale sunt similare sepalelor, dar ceva mai mari. Există între 6 și 9 stamine. Cele 6-9 carpele sunt superioare și puțin unite la bază. Atunci când se coc, frunctele sunt obovoide și încoronate cu un stil persistent. Ovulele sunt numeroase și răspândite pe suprafața interioară a peretelui carpelei, cu excepția mijlocului și marginilor. Fructele sunt folicule. Semințele nu au endosperm. Perioada de înflorire durează din iulie până în august[4].
Utilizări modificare
Butomus umbellatus este cultivată ca plantă ornamentală pe marginea apelor[9].
În unele părți din Rusia, rizomii sunt utilizați ca hrană.
Note modificare
- ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ Species Plantarum. Ediția I-a, vol. I[*], p. 372 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ 1885 illustration from Prof. Dr. Otto Wilhelm Thomé Flora von Deutschland, Österreich und der Schweiz 1885, Gera, Germany
- ^ a b c d „Butomus umbellatus in Flora of North America @ efloras.org”. www.efloras.org. Accesat în .
- ^ „Flowering Rush (Butomus umbellatus) Ecological Risk Screening Summary” (PDF). U.S. Fish and Wildlife Service. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Biota of North America Program 2014 county distribution map Image
- ^ Natural World Magazine, Spring 2009, The Wildlife Trust, published by Think publishing
- ^ Rose, Francis (). The Wild Flower Key. Frederick Warne & Co. pp. 480–481. ISBN 978-0-7232-5175-0.
- ^ „RHS Plant Selector - Butomus umbellatus”. Accesat în .
