Dîngeni, Ocnița
| Dîngeni | |
| — Sat-reședință — | |
 Biserica de lemn „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din centrul satului. | |
  Dîngeni Dîngeni (Moldova) | |
| Coordonate: 48°20′53″N 27°28′53″E / 48.3480555556°N 27.4813888889°E | |
|---|---|
| Țară |  Republica Moldova |
| Raion | Ocnița |
| Comună | Dîngeni |
| Altitudine | 237 m.d.m. |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | MD-7119 |
| Prefix telefonic | 271 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Dîngeni este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Ocnița, Republica Moldova.
Istorie modificare
Satul se împarte în două secțiuni, denumite istoric Dângenii de Sus și Dângenii de Jos. Pârâul anonim care trece prin sat, afluent al râului Ciuhur, separa de restul satului alte două mahalale, denumite „Raia” și „Moldova”. Dângeni a făcut parte din raiaua Hotinului din 1729 până la desființarea acesteia în 1812. În perioada interbelică beneficia deja de un punct medical și o școală primară, înființată în 1891, cu 3 învățători și 2 învățătoare[1].
În 1918, în timpul intervenției armatei române în Basarabia, o patrulă de cavalerie a acesteia formată din 7 soldați și un căpitan, încartiruiți în sat, a fost atacată în timpul nopții și uciși, cu excepția unui singur soldat. În memoria celor căzuți s-a ridicat în 1930 un monument la Lipnic-gară[2].
În perioada sovietică, locuitorii satului au fost oprimați de către noul regim comunist, inclusiv prin deportare sau impunere la muncă forțată în lagăre. În total pe toată comuna Dângeni s-au înregistrat cel puțin 107 victime ale regimului comunist. Majoritatea celor deportați au ajuns în regiunile Omsk, Habarovsk, Amur, Tiumen și Irkutsk[3].
Demografie modificare
Structura etnică modificare
Structura etnică a satului conform recensământului populației din 2004[4]:
| Grup etnic | Populație | % Procentaj |
|---|---|---|
| Moldoveni / Români | 1.702 | 98,84% |
| Ucraineni | 14 | 0,81% |
| Ruși | 2 | 0,12% |
| Găgăuzi | 1 | 0,06% |
| Alții | 3 | 0,17% |
| Total | 1.722 | 100% |
Cultură modificare
Pe teritoriul satului se găsesc patru situri arheologice incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat: o așezare medievală din secolul XVII, o așezare eneolitică și două așezări din perioada romană (sec. II-IV p. Chr.).
Pe lângă acestea, Dângeni mai are două monumente de arhitectură de importanță națională, biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și spitalul cu parc, iar casa lui D. Nichitoi reprezintă un monument de arhitectură de importanță locală. În 1964, în sat s-a ridicat un monument în memoria ostașilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial.
Biserica modificare
Biserica cu hramul „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a fost ridicată în 1910, aproximativ în centrul satului. Aceasta este construită din lemn, cu fundament de piatră și acoperiș din tablă, înlocuind o biserică mai veche de lemn cu acoperișul din stuf.
În perioada interbelică mai avea o bibliotecă destul de bogată, cu cărți vechi precum Apostol (1743), Antologhion (1763), Triod (1768), Octoih (București, 1792), Penticostar (București, 1800), Kiriacodromian (Mănăstirea Neamțului, 1811), Molitvenic (Chișinău, 1820) ș.a.[5] A fost renovată în 1933. Pe atunci preot paroh era Ștefan Săndulescu, originar din județul Mehedinți[6].
Note modificare
- ^ Chiriță, Ilie (). „Despre satul Dângenii - Soroca”. Arhivele Basarabiei. VI (2): 189–190.
- ^ Chiriță, Ilie (). „Despre satul Dângenii - Soroca”. Arhivele Basarabiei. VI (2): 194.
- ^ Postică, Elena; Belous, Vera; Stăvilă, Vera (). Cartea memoriei: catalog al victimelor totalitarismului comunist. III. Chișinău: Știința. pp. 81–83.
- ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md
- ^ Chiriță, Ilie (). „Despre satul Dângenii - Soroca”. Arhivele Basarabiei. VI (2): 191–193.
- ^ Chiriță, Ilie (). „Despre satul Dângenii - Soroca”. Arhivele Basarabiei. VI (2): 190.