Dimetilamină

compus chimic
Dimetilamină
Identificare
Număr CAS124-40-3
ChEMBLCHEMBL120433
PubChem CID674
Formulă chimicăC₂H₇N[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară45,058 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate0,67 g/cm³  Modificați la Wikidata la 44 de Fahrenheiti
Punct de topire−134 Fahrenheit  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere44 de Fahrenheiti  Modificați la Wikidata la 760 de Torri
Solubilitate24 de gram per 100 gram of solventi  Modificați la Wikidata
Presiune de vapori1,7 atmosferă fizicăi  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Dimetilamina este un compus organic, o amină secundară cu formula chimică NH(CH3)2. Este un gaz incolor și inflamabil, cu miros de amoniac la concentrații ridicate.[2]

Obținere modificare

Dimetilamina se obține în urma reacției catalitice dintre amoniac și metanol;[3] aproximativ 270.000 de tone au fost produse în anul 2005.[4]

 

În urma reacției se mai obțin și trimetilamină (CH3)3N și metilamină CH3NH2, ca produși secundari:

 
 

Proprietăți chimice modificare

Compusul prezintă caracter bazic, așadar poate fi protonat cu obținerea cationului de dimetilamoniu. Clorura de dimetilamoniu se prepară în urma reacției dintre dimetilamină și acid clorhidric:

 

Dimetilamina este utilizată ca precursor pentru producția industrială a unor compuși importanți.[4][5] Reacționează cu sulfura de carbon formând ditiocarbamat, un precursor utilizat în procesul de vulcanizare. Se mai utilizează la obținerea de solvenți: dimetilformamidă, dimetilacetamidă.

Note modificare

  1. ^ a b c „Dimetilamină”, dimethylamine (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Dimetilamină”. Siad.com. Accesat în . 
  3. ^ Corbin D.R.; Schwarz S.; Sonnichsen G.C. (). „Methylamines synthesis: A review”. Catalysis Today. 37 (2): 71–102. doi:10.1016/S0920-5861(97)00003-5. 
  4. ^ a b A. B. van Gysel, W. Musin „Methylamines” din Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH Verlag GmbH & Co. KGaA, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a16_535
  5. ^ Ashford's Dictionary of Industrial Chemicals, 3rd edition, 2011, pag. 3284-3286

Vezi și modificare