Dimetilamină

compus chimic
Dimetilamină
Dimethylamine-2D-skeletal.png
Dimethylamine-3D-balls.png
Identificare
Număr CAS124-40-3
ChEMBLCHEMBL120433
PubChem CID674
Formulă chimicăC₂H₇N[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară45,058 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate0,67 g/cm³[2]  Modificați la Wikidata la 44 de Fahrenheiti
Punct de topire−134 Fahrenheit[2]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere44 de Fahrenheiti[2]  Modificați la Wikidata la 760 de Torri
Solubilitate24 de gram per 100 gram of solventi[2]  Modificați la Wikidata
Presiune de vapori1,7 Atmosferă fizicăi[2]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Dimetilamina este un compus organic, o amină secundară cu formula chimică NH(CH3)2. Este un gaz incolor și inflamabil, cu miros de amoniac la concentrații ridicate.[3]

ObținereModificare

Trimetilamina se obține în urma reacției catalitice dintre amoniac și metanol;[4] aproximativ 270.000 de tone au fost produse în anul 2005.[5]

 

În urma reacției se mai obțin și trimetilamină (CH3)3N și metilamină CH3NH2, ca produși secundari:

 
 

Proprietăți chimiceModificare

Compusul prezintă caracter bazic, așadar poate fi protonat cu obținerea cationului de dimetilamoniu. Clorura de dimetilamoniu se prepară în urma reacției dintre dimetilamină și acid clorhidric:

 

Dimetilamina este utilizată ca precursor pentru producția industrială a unor compuși importanți.[5][6] Reacționează cu sulfura de carbon formând ditiocarbamat, un precursor utilizat în procesul de vulcanizare. Se mai utilizează la obținerea de solvenți: dimetilformamidă, dimetilacetamidă.

NoteModificare

  1. ^ a b c „Dimetilamină”, dimethylamine (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ a b c d e http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0219.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ „Dimetilamină”. Siad.com. Accesat în . 
  4. ^ Corbin D.R.; Schwarz S.; Sonnichsen G.C. (). „Methylamines synthesis: A review”. Catalysis Today. 37 (2): 71–102. doi:10.1016/S0920-5861(97)00003-5. 
  5. ^ a b A. B. van Gysel, W. Musin „Methylamines” din Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH Verlag GmbH & Co. KGaA, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a16_535
  6. ^ Ashford's Dictionary of Industrial Chemicals, 3rd edition, 2011, pag. 3284-3286

Vezi șiModificare