Discuție:Alfabetul limbii române

A,a=alina Ă,ă=număr Î,î=încă Â,â=cântec B,b=băiat C,c=creion,casă D,d=departe E,e=elefant F,f=farfurie,familie G,g=grăbit H,h=haină I,i=inima J,j=joc,jos K,k=kilogram L,l=lampă,lună M,m=masă,masină N,n=nașu,negru O,o=ora,orar P,p=prima Q,q= R,r=rău,rapid Ș,ș=școala,școlar T,t=,tata, Ț,ț=semințe,căsuțe U,u=unu,următorul V,v=veverița,venim W,w=wow, X,x=exerciții,excursie Y,y= Z,z=izvoare,poezie Ce,ce=cerc,cer,cercel Ci,ci=circ,arici,mici Ge,ge=gene,sparge Gi,gi=imagine,pagina Che,che=cheie.cheama, Chi,chi=rechin,chibrit Ghe,ghe=ghete,gheata Ghi,ghi=ghinde,ghinion,ghitara,

Dacă puteți contribui cu material enciclopedic la acest articol sînteți invitatul nostru. De nivelul abecedarului au trecut însă cam toți cititorii noștri. — AdiJapan ☎ 1 noiembrie 2006 15:50 (EET)

Ordinea lui „ă” și „â”

Tocmai am observat că programele și Wikipedia ordonează pe „â” înaintea lui „ă”, invers față de cum e ordinea în alfabetul român. Vedeți de exemplu Categorie:Comune în județul Alba, Sâncel apare înaintea lui Sălciua. Am senzația că aceasta este ordinea în alfabetul vietnamez. Ar fi util de știut în baza cărui considerent există această ordine, în caz că vreodată se dorește implementarea unei soluții la RO.WP. —  Ark25  (discuție) 25 noiembrie 2010 09:51 (EET)

La fel și cu î, ș și ț.

Copiați textul următor în Notepad2 sau Wordpad și ordonați:

sc
şb
șa
âa
ăb
ac
ic
îb
tc
țb
ţa

Veţi obţine:

âa
ăb
ac
îb
ic
șa
şb
sc
ţa
țb
tc

Iar ordinea rezultată ar trebui să fie:

ac
ăb
âa
ic
îb
sc
şb
șa
tc
ţa
țb

Văd că programele consideră că ș și ț cu virgulă trebuie să apară după ș și ț cu sedilă. —  Ark25  (discuție) 11 mai 2013 05:01 (EEST)

REDENUMIRE ARTICOL, MOTIV

Am redenumit din:

Alfabetul limbii române

în

Alfabetul latin român

întrucât: limba română are 2 alfabete (chirilic și latin, deși neoficial, unul istoric, și altul a așa-numitei limbi moldovenești ce activează în transnistria)

Îmi cer scuze pentru orice neînțelegere, vă rog să mă puneți la curent cu doleanțele dvs referitoare la modificarea adusă de mine

ACEASTĂ MODIFICARE NU REPREZINTĂ ȘI NICI NU ESTE INTENȚIONATĂ CA FIIND VREUN ACT DE VANDALISM

Discuție_Utilizator:Octavius_909

Sintagma „alfabetul limbii române” este folosită în momentul de față (în sursele lingvistice) cu referire la sistemul latin. Dumneavoastră ați forțat o dezambiguizare (motivând că există și alte alfabete ale limbii române), deși, conform WP:DAB, titlul nedezambiguizat se folosește pentru sensul cel mai des întâlnit (așa cum Ștefan cel Mare [fără a fi dezambiguizat] se referă în primul rând la domnitor, deși există și alte sensuri).

Dacă cineva dorește să abordeze alte alfabete, atunci poate crea „Alfabetul chirilic al limbii române” (care astfel este dezambiguizat). Propun revenirea la titlul inițial, întrucât nu este nevoie de dezambiguizare (articolul de față reprezintă sensul principal al sintagmei „alfabetul limbii române”).—Sebimesaj 31 ianuarie 2014 18:44 (EET)

Modificare tabel

Am modificat tabelul (preluat pe acela de pe en:Romanian alphabet) pentru că imaginea din dreapta trecea prin textul tabelului la anumite nivele de zoom. Poză ilustratoare: [1]. Jobava-ro (discuție) 3 august 2015 08:07 (EEST)

Istorie

Ar fi foarte util de știut de unde și când au apărut literele din limba română. Literele Ș și Ț au fost preluate probabil din limba slavonă. Literele Ă și  - Î vin, cel mai probabil, din limba dacilor.

Întrebare, cum se scriau în limba română cuvinte de genul Wyoming, Washington, York, înainte de 1982 ? —  Ark25  (discuție) 8 noiembrie 2016 08:50 (EET)

Exact ca și acum. Există suficiente surse. --Bătrânul (discuție) 8 noiembrie 2016 09:13 (EET)

Atunci ar fi interesant de știut de ce a durat atât de mult (mai mult de 100 de ani) până când aceste litere au fost incluse oficial în alfabet. De ce a trebuit să fie folosite aceste litere, „pe furiș”, și cum recomanda Academia Română scrierea unor asemenea cuvinte, care încep cu Q, W și Y, până în 1982 - sau pur și simplu s-a făcut că nu a aflat despre aceste cuvinte? —  Ark25  (discuție) 8 noiembrie 2016 12:13 (EET)

Cred că mereu Academia a acceptat/recomandat scrierea numelor cu caractere din afara alfabetului propriu-zis al limbii române, atâta vreme cât e vorba de alfabet latin. Și litera ß s-a folosit întotdeauna pentru scrierea denumirilor germane care o conțineau, la fel și diversele diacritice latinești din alte limbi (č, ü, ø, à). Problema nu e cum se scriau denumirile străine, ci dacă acceptarea unor cuvinte românești adoptate din alte limbi și scrise cu aceste litere, gen weekend, quintal, yankeu.

Literele nu au cum să vină din limba dacilor, dat fiind că nu s-a păstrat nimic scris din limba dacilor. Toate aceste litere au fost oficializate în timpul lui Cuza și definitivate în următoarele 2 decenii după, dar Școala Ardeleană militase un secol înainte pentru grafia latină. Cert e însă că atunci când se publica la Viena în 1770 Carte de rogacioni pentru evlavia homului crestin (sic!) nu folosea încă „ș”, și nici chiar în Organulu luminarei publicat de Timotei Cipariu în preajma lui 1848, deci diacriticele nu sunt creația Școlii Ardelene. În 1866, Titu Maiorescu folosea toate diacriticele actuale, și încă altele câteva.

Sunetele însă evoluează cu totul altfel. Limbile se influențează unele pe altele, și într-adevăr, sunete ca cele notate la noi cu „ș” și „ț” se mai întâlnesc în limbile slave și germanice. Despre ă, există niște ipoteze cum că limbile tracilor au influențat limbile vorbite astăzi în Balcani: sunetul notat cu litera „ă” există și în bulgară (notat cu ъ) și albaneză (notat cu „ë”).  —Andrei^discuție 8 noiembrie 2016 12:58 (EET)

Foarte interesant, mulțumesc. Vroiam să zic sunete, nu litere. Păi albanezii se trag și ei din traci, ca și românii. Iar bulgarii trăiesc fix pe fostul teritoriu al tracilor. Am avut contact cu foarte multe persoane, din toată lumea și n-am auzit niciodată vreo limbă care să folosească pe ă și pe â, în nici un caz atât de pronunțat ca românii. N-am mai auzit vreo altă limbă vorbită atât de mult „din străfundul gâtului”. Dacă mergi oriunde în lume și auzi un "ăăăăăăăă" pe stradă, atunci știi sigur că e vorba despre un român (de la „bă” sau „mă”). Ar fi interesant de știut dacă macedonenii folosesc și ei aceste litere, dat fiind faptul că și ei trăiesc (sau au trăit) pe teritoriul Traciei. Iar în ce privește fizionomia, din ce-am văzut eu, albanezii și macedonenii sunt cei mai asemănători cu românii (cu cei în care predomină fizionomia dacă, nu romană sau celtică, evident).

În ce privește ș și ț, eu aș înclina să cred că au fost împrumutate din limba slavă. Pentru că avem mult mai multe cuvinte împrumutate din limbile slave decât din germană - dar și pentru că avem litere distincte în alfabet pentru aceste sunete, la fel ca și limba rusă. Ar fi foarte interesant de știut însă dacă există studii pe această temă. —  Ark25  (discuție) 8 noiembrie 2016 21:25 (EET)

@Ark25: ce semnificație are anul 1982 în acest context? Vă știu un pasionat al explorării presei: după 1945 (și până în prezent) în presa românească s-a scris întotdeauna Washington, New York (uneori New-York) etc. În cărțile de specialitate, hărți și manuale școlare, la fel. Cred că și înainte de 1945, în tot secolul XX, dar nu am timp să verific acum. --Bătrânul (discuție) 8 noiembrie 2016 13:14 (EET)

Am remarcat iritarea dvs. referitoare la explorările mele în presă - și știu că sunt un nașpet pentru că nu citesc X cărți pe lună, ca dvs - de asemenea știu că vă displace persoana mea. Însă anul 1982 nu l-am descoperit scormonind presa, ci pur și simplu citind acest articol: Alfabetul limbii române - În 1982 s-a consfințit prin publicarea Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), includerea literelor q, w, y.. —  Ark25 - scormonitorul presei  (discuție) 8 noiembrie 2016 21:25 (EET)

Nu îmi „displace persoana dvs”. și nu știu cum ați ajuns la această concluzie. Am avut o singură dispută cu dvs., cea referitoare la afirmația că locuitorii Țării Românești nu își ziceau „români” înainte de secolul al XIX-lea, dispută dusă pe un ton civilizat, cred eu. În rest, eu nu m-am amestecat în discuțiile interminabile referitoare la folosirea articolelor din presă ca surse de încredere pentru articolele din domeniile științifice, deși (recunosc) nu sunt de acord cu această folosire.

În ce privește problema cu anul 1982 știți și dvs. că „Wikipedia nu este o sursă de încredere pentru ea însăși”. Repet: și înainte de 1982 se foloseau literele q, w și y în cărțile de specialitate, hărți și manuale școlare (chiar și în abecedare). Este adevărat că nici eu nu sunt o „sursă de încredere”, din acest motiv am zis că și presa dinainte de 1982 folosea literele respective. --Bătrânul (discuție) 8 noiembrie 2016 23:23 (EET)

Într-adevăr, dvs ați folosit duhul blândeții iar eu am dat-o în bară rău de tot în acea situație. Referitor la „displăcere” eu aveam în vedere replica aceasta.

Da, chestia cu 1982 ar fi bine să fie referențiată. Rămâne interesant de știut de ce a durat atât de mult pentru ca Academia să recunoască oficial aceste litere și dacă vreodată cuvintele/numele care încep cu/conțin W, Q sau Y s-au scris cu alte litere de la momentul trecerii la litere latine. —  Ark25  (discuție) 9 noiembrie 2016 02:49 (EET)

Colatie = Ordine alfabetic în Wiktionary

În Wiktionary, â vine la sfârsit - si s, t, dupä z

https://ro.wiktionary.org/wiki/Categorie:Flexiuni_ale_verbelor_%C3%AEn_rom%C3%A2n%C4%83

Norimberga / Bavaria - Ángel.García2001 ~ ~ ~ ~

Wicționarul nu este o sursă de încredere pentru Wikipedia. Ordinea corectă este cea din articolul Alfabetul limbii române. --Bătrânul (discuție) 25 noiembrie 2016 09:26 (EET)

„â din a”, nu „î din a”

În pagină apare „î din a”, dar dacă căutați în DOOM3 intrarea pentru â, o să vedeți că scrie clar: „â din a”

Dan the protestant (discuție) 26 aprilie 2024 22:24 (EEST)