Discuție:Mocani

Surse

Aş dori să se precizeze sursele care afirmă că mocanii şi aromânii se aseamănă. Mai ales afirmaţia că mocanii şi aromânii au coabitat mi se pare că necesită referinţe bibliografice. (Wikipedia:Verificabilitate). Să nu fiu înţeles greşit, nu neg aceste lucruri, doar cer sursele. --AdiJapan ☎ 10 decembrie 2005 09:01 (EET)

• Cel care a afirmat acest lucru e profesorul (născut in munţii Pindului la Avdela) Tache Papahagi în lucrarea sa 'Imagini etnografice române şi aromâne' (publicată prin anii 20'). De altfel el a fotografiat grupe de mocani mărgineni şi aromâni care trăiau împreună. Mocani Margineni si Aromani fotografiati de Tache Papahagi

Sper ca azi-mâine sa finalizez paragraful (dublat de referinţe bibliografice) care va detaila aceste legături salutări Ugo 12 decmbrie 2005

• Frumos articolul ! Felicitări !! Te aşteptăm şi cu alte contribuţii !

Wars 6 ianuarie 2006 09:38 (EET)

Îti mulţumesc şi eu Wars pentru 'clasificarea' articlolului in respectivele categorii şi 'La mulţi ani' Ugo 7 ianuarie 2006 16:43 (EET)

• Frumos articol, felicitările mele. Am aflat o mulţime de lucruri interesante. Aş mai vrea să întreb dacă termenul "mocan" are cumva o definiţie precisă, care să ne permită să spunem "aceşti ciobani sînt mocani, iar ceilalţi nu sînt". Citind articolul am rămas cu impresia că mocanii sînt un fel de etnie în interiorul unei etnii. Poate găseşti o formulare prin care să explici chestiunea. Observ că ar mai urma o secţiune. Spor la treabă!

PS. Harta cu regiunea de lîngă Sibiu ce situaţie are privind drepturile de autor? Ai desenat-o singur? Ai copiat-o de pe un sit care permite folosirea liberă a materialelor? Regula copyrightului este foarte strictă. Dacă laşi imaginea fără nici un fel de menţiune de copyright rişti să-ţi fie ştearsă definitiv. --AdiJapan ☎ 4 ianuarie 2006 15:13 (EET)

• La mulţi ani şi ţie AdiJapan! Mersi pentru urări. Mocanii sunt oieri români autohtoni. Nu sunt o etnie in interiorul unei etnii ci dimpotriva, sunt români 'prin excelenţă'. Vezi în acest sens articolul 'Octavian Goga' din 'Istoria literaturii Romane' a lui G. Calinescu unde se descrie satul Răşinari si 'nobilitatea' locuitorilor acestuia. Departe de a fi autarhici sau un 'trib închis', mocanii au fost flexibili, au parcurs distante mari, si au diseminat limba româna in multe zone (in special in Dobrogea si Cadrilater, vezi articol unde ajungeau şi se stabileau) adesea. Scrie autorul articolului: 'La 1 octombrie 1940 evacuarea populatiei românesti din Cadrilater era practic terminata. La sapte km de Silistra se afla comuna Aidemir, locuita în principal de mocani, urmasi ai oierilor sositi cu oile la Dunare din Marginimea Sibiului. Tatal meu facea parte din prima generatie de mocani nascuta în Cadrilater. Deci numele de mocan se folosea deja independent de 'profesiunea' initiala a oieritului potrivit acestui fiu de mocan mărginean ajuns mai apoi ambasador in SUA.

Am consultat Atlasul Lingvistic al lui Sextil Puscariu unde se vede clar ca termenul de 'cioban' (de origine turcească/cumană: 'choban') e folosit in Muntenia si Moldova in timp ce in Transilvania se folosea/foloseste termenul latin 'păcurar' (in italiană 'pecora' inseamna 'oaie'). 'Mocan' e un termen aidoma celui de 'moţ', 'cojan', 'gugulan' sau 'momârlan'. vezi articol. Nu se folosea indiscriminat pentru 'cioban' sau 'pacurar'. E posibil la iniţial ei sa fi fost un trib, clan. Multi mocani poarta numele de familie 'Moga' (mogani>mocani?). Alţii spun că numele vine de la 'moacă' care inseamna pe lânga 'faţă', 'chip' si 'bâtă ciobanească' Vezi dacă vreiarticol unde se observa numele ciobanului 'Ioan Moga'.

Nu toti păstorii români sunt mocani: doar cei proveniţi din anumite zone. dar voi reveni cu amanunte si citate in curând. Ugo 7 ianuarie 2006 15:24 (EET)

Mihai Lazar mai jos despre Mocani, Bârseni etc. în Moldova

Mihai Lazăr Raport de cercetare Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

În Moldova şi Ţara Românească puteau fi întâlniţi în secolele XV-XVIII mulţi oieri transilvăneni care practicau transhumanţa. Cunoscuţi îndeosebi sub numele de bârsani, mocani şi ţuţuieni, ei erau obligaţi pe linie fiscală să plătească gorştina pentru efectivele de oi şi taxa pentru stâne. Datorită situaţiei speciale pe care o aveau, în calitate de străini, oierii transilvăneni au beneficiat de un regim fiscal privilegiat. Până în secolul al XVIII-lea dispunem de puţine informaţii referitoare la obligaţiile lor faţă de vistieria domnilor moldoveni. În secolul al XVIII-lea, datorită înăspririi fiscalităţii întâlnim o serie de reglementări efectuate la solicitarea bârsanilor. Aceste măsuri fiscale ne îngăduie să facem unele aprecieri asupra evoluţiei cuantumului gorştinei plătite de oierii ardeleni. Pentru turmele pe care le aduceau la păşunat în munţii Moldovei, bârsanii plăteau gorştina “bârsăneşte”, adică “de dzece bucate un leu”, plus un leu şi jumătate de fiecare târlă. Bârsanii cu gospodăriile în Transilvania erau scutiţi de dările personale, în schimb cei “ de ţară”, aşezaţi la Soveja, Răcoasa, Caşin şi în alte localităţi erau asimilaţi locuitorilor din satele de margine, plătind dări cu rupta la Vistierie. Potrivit unei tradiţii străvechi, o parte din oierii ardeleni au practicat la răsărit de Carpaţi un intens păstorit transhumant. Ei arendau în fiecare an anumiţi munţi pe care îşi organizau stâne pentru văratul oilor. Izvoarele documentare şi narative de epocă amintesc adesea turme mari de oi aduse la păşunat de bârsani, mocani şi ţuţuieni. În vara anului 1750, bistriţenii dispuneau de şase stâne în munţii Moldovei. Pe la 1783, păstorii ardeleni aduceau la vărat în zonele montane cca. 50.000 de oi. Câţiva ani mai târziu, autorităţile habsburgice apreciau că în Ţara Românească şi Moldova se aflau la păşunat 1.500.000 de oi şi 80.000 de vite ale ardelenilor. Urmărind înflorirea continuă a acestui tip de păstorit, domnii au acordat “străinilor” un regim fiscal special. Pentru dările pe oi şi pe stâne, bârsanii au fost asimilaţi locuitorilor din satele de margine. Potrivit aşezământului lui Grigore al II-lea Ghica din 1 martie 1740, ei trebuiau să plătească câte două parale de oaie şi un leu şi jumătate de stână94. Regimul de impunere al bârsanilor s-a aplicat, se pare, şi mocanilor şi ţuţuienilor, deşi nu posedăm dovezi certe în acest sens

Un articol din România Liberă despre mocani si macedo-români

Personal nu împărtăşesc ideile autorului articolului dar le citez ca atare

Articol Romania Libera

Familia Median se trage din mocanii saceleni care erau asezati compact pe aria actualului municipiu Sacele, in fostul sat Satulung si Cernatu. Aici, mocanii de origine ortodoxa au convietuit secole de-a randul cu ceangaii de religie romano-catolica, evanghelica si reformata. Pana in 1918, traditia religioasa si populara s-a pastrat cu sfintenie la oierii din Sacele, fiind recunoscuta pe ambii versanti ai Muntilor Carpati. Mocanii saceleni provin din imigrarea de oieri sud-dunareni, macedoromani, de la 1392, consemnata de cronicarii Vasile si Radu Tempea de la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului (cf. Istoria Bisericilor Ortodoxe Romane din Sacele Brasov de Stefan Casapu, vol. I, editata in 2000). Argumente in favoarea originii macedoromane a mocanilor saceleni aduc si cercetatorii N. Densusianu, Ov. Densusianu, T. Papahagi si Elena Moroianu. Cel mai puternic argument pentru originea sud-dunareana a mocanilor saceleni o reprezinta faptul ca acestia practicau o transhumanta descendenta (asezarile stabile sunt la munte, de unde se coboara la ses pentru pasunat). Respectand acest ritual secular, Gheorghe I. Median pleca cu turmele de oi pe care le detinea in Balta Brailei, unde, pe traseu, se oprea cateva zile in localitatea Bordei Verde de langa Braila, la varul sau primar Gala. Conform autorilor mai sus citati, Dobrogea era zona preferata a mocanilor saceleni in transhumanta lor, creandu-se la Medgidia, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, centrul mocanilor saceleni. O parte din ei s-au stabilit in localitatile Harsova, Vares, Caramurat (azi M. Kogalniceanu), construind o biserica ortodoxa in anii 1881-1882 si o scoala primara. In Dobrogea, tot mocanii saceleni au infiintat Manastirea Cocos. Ugo 14 iunie 2006 12:29 (EEST)

Ziarele nu reprezintă întotdeauna o sursă de încredere, din cauza grabei cu care sînt editate şi a autorilor de articole care nu sînt mereu bine documentaţi. Simplul fapt că sînt nişte publicaţii răspîndite într-un număr mare de exemplare nu le face la fel de credibile ca o carte scrisă cu migală de un specialist.

Pe de altă parte articolul din care citaţi menţionează nişte surse care par a fi de toată încrederea, printre care desigur T. Papahagi. Nu rămîne decît să verificaţi, în caz că aveţi acces la aceste surse, dacă ele chiar fac acele afirmaţii. Eu personal nu mă pricep la subiect decît din auzite. — AdiJapan ☎ 14 iunie 2006 17:35 (EEST)

Mocani margineni in Crimea si sudul Rusiei

Extras din lucrarea lui Stefan Metes

Mocanii, aromânii si portul balcanic

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/3/35/Mocani_fa.jpg "Mocani mărgineni din Săliştea Transilvaniei. Fostul prim-ministru al Greciei Ioanis Coletti, aromân din Siracu in munţii Pindului, purta o vestimentatie similară care mai apoi a fost preluată abuziv de greci drept "costumatie tradiţională elino-grecească""

Personal, mi se pare exagerat. Dacă ne uităm bine, ne dăm seama ca mocanii din imagine nu poartă fustanelă, ci o camaşă lungă incinsă cu un brâu. Fustanela balcanică (intâlnită nu doar la greci şi aromâni ci şi la albanezi si macedo-slavi) este mult mai amplă.

Olahus

Camasa din imagine are "pliuri". Nu e o simpla camasa lunga, purtata deasupra pantalonilor (itarilor) ci are elemente stilizate ceea ce o face asemanatoare fustanelei. Aromanii din Grecia poarta acelasi tip camasa numita "cămeaşă" care nici ea nu e o fustanela propriu-zisa. Grecii au adoptat fustanela de la albanezii tosci si nu de la aromani. Totusi, primul-ministru grec Coletti (aroman de origine) purta fustanela. Insasi denumirea 'fustanela' nu e de orgine greceasca ci e latina. Legaturile dintre aromani si mocani (inclusiv cele vestimenatre) nu mai constituie un secret pentru nimeni si ar fi o eroare sa ne incapatanam si sa refuzam sa vedem ceea ce e clar ca lumina zilei. Vezi si acest articol

Ugo 11 mai 2007 13:02 (EEST)

Colibaşi

Îi mentionez pe acesti "colibasi" (uneori denumiti si "moroieni") in articol. Am gasit cateva referinte despre ei, toate din surse maghiare, care par a fi tendentioase si partinitoare ca sa nu spun ca sunt un fals istoric (ceea ce sunt!). Totusi, merita citate si "filtrate". Una din ele ii diferentieaza clar pe colibasi de mocani. Deci sunt colibasii o ramura a mocanilor sau nu? Poate vreun cunoscator mai profund al maghiarei m-ar putea ajuta cu o traducere (fie si una sumara). Mersi! Ugo 31 mai 2007 11:48 (EEST)

vezi definitie 1 Pallas Nagylexikon

Kalibások, Romániából bevándorolt oláh lakosok Erdélyben, kik a törcsvári szoros körül (Fogaras vármegye) körülbelül 80 km2 területen laknak.

Colibasi. Populatie valaha imigrata din Romania in Ardeal care locuieste in culoarul Bran (jud. Fagaras) pe o suprafata de aproximativ 80 km2.

definitie 2

A törcsvári kalibások még most is valódi nomád életet folytatnak, állandó lakhelyük ugyan van, de ők maguk nyájaikkal folyton vándorolnak egy helyről a másikra, egyik országból a másikba; itt egy darab középkort látunk átültetve a XIX. századba. A váron alól lakók ha ritkán is, de érintkeznek a térség és a városok műveltebb népével, miért ezek némileg szelidültek; a váron felül lakók azonban teljes elszigeteltségben csak nyájaikkal élnek, s szétszórtságuk miatt egymás közt is ritkán érintkeznek; igy ezek az Oceania távol szigeteinek vad népeitől nem sokban különböznek; az emberi társadalom, az állami lét czéljairól, jog- és kötelességről mi fogalommal sem birnak, iskola, népnevelés ismeretlen fogalom előttük; alig tudják, hogy van ember, ki irni tud, alig sejtik, hogy az embert műveltség teszi emberré; ők nem gondolják, hogy az embernek lehet más létczélja, minthogy 5 éves korától vénségeig nyájakat őrizzen; de különben békés nép, a havas lakók jellemző becsületességével s butaságuknak nem ők okai, hanem rút önzéstől áthatott papsága, mely e népet készakarva kiskoruságban tartja, hogy könnyebben zsarolhassa. Foglalkozásuk csaknem kizárólag a marhatenyésztés és csempészet, a legujabb időben a földmíveléshez is némi hajlamot kezdenek mutatni, a mennyiben tanyáik bekeritett kerteiben egy kevés kukoriczát itt-ott vetnek. 1848 előtt szinlett szegénységet mutattak, mert ha az inspectorok gyarapodásukat észrevették, ahoz képest emelték a bért; most azonban, miután a koldusmez ürügyére nincsen szükségük, kezdenek csinosodni lakhely- és öltözékben is. Öltözetük inkább az oláhországiakéhoz huz; a nők turbánt kötnek, oldalt gombolódó hosszú irha mellényt s bocskort viselnek; nők és férfiak kevéssé gondozott hosszú hajukat a szemöld felett egyenesen keresztül nyirják, miáltal mogorva sötét arczuknak sajátságos vad és visszataszitó kifejezést adnak; különben is arczra rútak, termetre kicsinyek, vaskosak, nehézkesek. Nő és férfi mindig zömök havasi lovon jár, a szekeret nem igen ösmerik, legfölebb kétkerekű taligát lehet nagyon ritkán látni; minek oka az útak teljes hiányában a városokkal való ritka érintkezésükben keresendő; mert kevés igényeik otthon leginkább juhaik által kielégithetők, annak teje adja csaknem kizárólagos eledelüket, gyapja, bőre ruhájukat; különben ezen ömagukra útaltatásuk korábbi elzártságuktól is származik, mert 1840-ig a pestis ellen huzott cordonon kivül esvén, Erdélylyel csak a veszteglés (contumacia) kiálltával közlekedhettek volna, mely körülmény távol tartotta hazánktól, mig az oláhországi részen közelben semmiféle város nem levén, oda sem mentek. 1840-ben a védvonal (cordon) a határszélhez tétetvén ki, a veszteglő-intézetek Oláhországtól zárták el rögtön, miért az államtól némi kárpótlást nyertek*Lásd Bl. für Geist 1842. évfolyam 152. és köv. lapjain..

definitie 3

A brassómegyei románságnak a havasokban lakó részét mokányoknak nevezik, a lapályon megtelepűlt részét pedig kalibásoknak. Amazok főképen juhászattal, emezek – kik mint zsellérek telepedtek meg a szász községek lapályosabb birtokain – részben földmíveléssel, részben pedig állattenyésztéssel foglalkoznak. Ezeknek a jobbára csak lóháton megjárható tanyacsoportoknak csupa görög-keleti vallású oláh lakói, az egykor úgy nevezett „kalibások”, régebben Brassó város cselédei és jobbágyai voltak. Viseletök a hétfalusi csángókéhoz hasonlit. Foglalkozásuk állat-, leginkább juhtenyésztés; földjük egy része nagyon kevés tavaszgabona mellett téli takarmányt terem; a többi legelőűl szolgál. Gyümölcsöt is termesztenek, kivált sok szilvát. Nyájaikkal ellátogatnak Romániában bérelt legelőkre. Hegyeiken a sok kipusztított erdő, a lézengő fehér nyirfa feltűnése az útasra lehangoló hatású. A lakosok azonban barátságosabbak a bentebb lakó oláhoknál; ezt talán a társaságra vágyás teszi, mert néhol a szomszédba is csak hegyen le, hegyen föl, órányi útakon juthatnak. Ugo 31 mai 2007 18:17 (EEST)

Redau pe româneşte ce-i relevant din textele ungureşti de mai sus:

(1) Colibaşi, locuitori valahi imigraţi din România în Ardeal, concentraţi în jurul pasului Bran (din jud. Făgăraş), întrun tinut de circa 80 km pătraţi.

(2) Colibaşii brãneni continuă o viaţă nomadă veritabilă. Au şi locuinţe permanente, dar se deplasează cu turmele dintr'un loc în altul, dintr'o ţară în alta. Vedem aici un aspect viaţă transpusă în sec. XIX. Locuitorii de sub cetate, intră în contact, chiar dacă rar, cu populaţia mai civilizată din regiune şi oraşe. Cei ce se află mai sus de cetate, într'o izolare totală, sălăşluiesc numai cu turmele şi, din cauza răsfirării, au contacte rare până şi unii cu alţii - încât nu se prea deosebesc de popoarele sălbatice de pe îndepărtatele insule ale Oceaniei.

Colibaşii nu pot suporta, în sensul nostru, societatea, viaţa statală cu ţelurile sale şi îndatoririle juridice. Şcoala şi educarea poporului le sunt noţiuni necunoscute. Abia dacă ştiu că există oameni cu ştiinţă de carte, de abia realizează că la umanizare se ajunge prin civilizaţie/cultură. Nu se gândesc că omul îşi poate rostui viaţa şi în alte moduri decât păzind turma ori cireada din copilărie, de la cinci ani, până la bătrâneţe. Însă e o populaţie paşnică. Aceşti locuitori munteni, cu onestitatea lor tipică, e victima unei preoţimi pătrunse de egoism. Aceasta îi menţine dinadins la nivel infantil (în inapoiere) ca să-i poată extorca/şantaja mai uşor. Ocupaţiile le sunt aproape fără excepţie creşterea animalelor şi contrabanda. De puţin timp încoace începură să aibă oarece dispoziţie şi pentru agricultură, în măsura în care însămânţează porumb ici-colo, prin grădinile lor împrejmuite cu garduri. Înainte de 1848 căutau să se arate săraci, întrucât, dacă inspectorii (fiscali) constatau spor (economic), le măreau birul. Între timp, de când n'au nevoie de tertipul cerşetoriei [?], încep să vădească mai multă îngrijire, în vestimentaţie şi la case. Portul se aseamănă mai curând cu cel al (locuitorilor) Valahiei. Femeile îşi leagă turban, se încalţă cu opinci şi poartă cojoc (bundiţă?) lung(ă) cu nasturi. Atât femeile cât şi bărbaţii îşi taie părul puţin îngrijit în stil breton până deasupra sprâncenelor, ceea ce dă feţelor mohorît (morocănos) întunecate o mina stranie, salbatică şi respingătoare. De altfel, feţele le sunt urîte. Sunt scunzi, îndesaţi, greoi. Femeile şi bărbaţii umblă mereu călare pe cai bondoci de munte, nu prea ştiu ce e căruţa, cel mult folosesc cotiga cu două roţi - vehicul văzut arareori. Cauza - lipsa totală a drumurilor: nu prea caută să aiba contact cu oraşele. Întrucât se mulţumesc cu puţin, le ajunge ce pot exploata din oierit (lapte, carne, lână, piei, straie). [În ult. paragr., ceva irelevant despre "cordoanele" antiepidemice ante- şi post-1840 (exinse pe graniţă), cu oarece rol în putinţa de deplasare a "colibaşilor".]

(3) Muntenii români din jud. Braşov se cheamă "mocani", iar partea de românime colonizată la şes "colibaşi". Primii se ocupă cu oieritul, ceilalţi în parte cu agricultura, în parte cu creşterea animalelor. Colibaşii s'au înfipt ca o pană, pe proprietaţile săseşti, între localităţile dinspre şes. Aşezările la care ajungi călare sunt locuite numai de Valahi de confesiune greco-ortodoxă. Odinioară, aceşti aşa zişi "colibaşi" au fost argaţi şi iobagi ai oraşului Braşov.

Portul le e similar cu al ceangăilor din Şapte Sate (ceangăii bârseni). Ocupaţia: preponderent creşterea oilor şi vitelor. Agricultura: ceva cereale de toamnă şi nutreţ pt. iarnă. In rest, păşunat. De asemeni culturi de pomi fructiferi, în special prunul. Trec în România, ducându-şi turmele pe păşuni închiriate. Valahii din zone mai îndepărtate, interioare, sunt mai puţin prietenoşi. --Geneastorga 1 iunie 2007 20:34 (EEST)

Mersi mult! Ugo 5 iunie 2007 11:12 (EEST)

Alexandru Vlahuta despre satele de mocani

În Munţii Bacăului

De pe larga tăietură a şuşiţii, o luăm pe la Câmpuri în sus, pe pârăul Negru, urcăm spre miazănoapte, pe sub coastele Tihăraielor, prin păduri brăcuite, prin meleaguri pustii, scrijelate de rovine, şi ieşim, după două ceasuri de suiş, pe culmea Tempei, de unde ne lăsăm, ţiind matca Haloşului, la mânăstirea Caşin. De-aici începe lanţul frumoaselor sate de mocani, înşirate pe spintecătura Caşinului, până-n Trotuş

...Adjud catre Valea Trotusului iti apare un fata ochilor Magua Berzuntiului ce separa cele doua Vai:a Trotusului si cea a Tazlaului. Satele din jurul Onestilor ca : Racauti, Bucium, Casin, Manastirea Casin, sunt sate de mocani, urmasi de ai lui Gheorghe Stefan, domnitor al Moldovei (1653 - 1658), care a zidit si manastirea, iar cele ce coboara spre Adjud formand comuna Stefan cel Mare si comuna Caiuti, sunt sate de tarani numiti cojani, iar mai jos de caiuti urmeaza iarasi trei sate de mocani si anume:Balca, Borsani si Cotofanesti. Satul Caiuti, cu denumirea veche de posercani, are o vechime destul de mare pana la primul razboi mondial, se mai gaseau razesi de-ai lui Stefan Voda si anume Ion Costache Durlan si Tachita Durlan care poseau cate o fasie de pamant, incepand dun malul Trotusului intinzandu-se pana departe, in padurea de deasupra satului Caiuti. link

Wiki turcă despre mocani, mucani etc.

Avdan Dinar

Avdan Köyü Mican (mocan,mucan,macanoğulları,micanoğulları) yörüklerinden olup, mocan așiretide Danișment boyuna bağlıdır. Daniștmend beyliğinin 1178 yılında Selçuklular tarafından yıkılması sonucu 22 oymaktan oluștuğu sanılan Danișmend boyları dağılmaya bașlamıșlardır.Daha sonra özellikle anadolunun batısına yerleștirilmeleri için Fermanlar yayınlanmıștır.(1659,1691 ve 1695 fermanları.) Bu hususta verilen ferman 18 Nisan 1691 tarihini tașımaktadır. İskân memuriyetine evvelâ Karaman Valisi ve Anadolu Beyler-beyisi memur edilmiști. Fakat Bağdat valisi Vezir Ahmet Pașaya verildi. Danișmentli ulusundan iskânları ferman olunan oymaklar șunlardı: Büyük Sermayeli, Küçük Sermayeli, Karalu, Cevanșir, KAȘIKÇI, Gölegir, Mihmandlı, Kürdü, Büyük Süleyman, Gördün göre, Karamanlı Mocan oymakları. "Rum (Sivas) vilâyetindeki Danișmentli Türkmenleri: Karaca-Kürd, Herekli, Boynu-lncelü, Sarıçalı, Kürtili, Kebir ve Sagir San dıklı, Büyük Salarlu, Küçük Salarlu, Șerefli, Durdu-Hüseyinlü, Veliler ve diğer bir Kașıkçı oymağı olmak üzere 22 oymaktan iba retti. Ugo 20 noiembrie 2007 19:02 (EET)

[1]

• Atat negustorii cat si oierii din fostele scaune secuiesti s-au stabilit in decursul anilor in tarile romanesti de peste munti si chiar mai departe. In comuna Casimcea (Babadag) aproape toti locuitorii sunt mocani din Marginimea Sibiului si din satele Vama si Intorsura Buzaului, Sita Buzaului, Covasna, Poiana Sarata, Bretcu. In anii 1860, acestia traiau si prin satele Ischi Baba si Deria (din Dobrogea). La sfarsitul secolului trecut si inceputul acestui secol, pe barsanii din "secuime" ii gasim in Transnistria, Crimeea si Caucaz intre cei 5000 de romani oieri, emigrati acolo, proprietari a peste un milion de oi. Din roiurile de populatie pornite din satele barsanesti s-au constituit satele Cosnea (desprins de Covasna), Ciughiesul si Poiana Sarata. Chiojdul Mic, judetul Buzau, dupa traditie, a fost intemeiat de ardeleni din regiunea izvoarelor raului Buzau.

• În Dunavățul de Sus se află și urmași ai păstorilor transilvăneni, așa-numiții mocani, veniți aici în secolul trecut cu turmele de oi. Căsătorindu-se cu fete dobrogene, ei au rămas definitiv pe aceste meleaguri. Dealtfel, numele de Mocanu este des întîlnit la Dunavăț.

Mocani "aurari"

[2] link

Despre patrunderea ciobanilor români în sudul Rusiei, iata ce spune Nicolae M.Popp:”…în Transnistria –în a doua categorie –în ordinea importantei numerice vin colonistii ardeleni, majoritatea oieri din regiunea Sibiului (margineni) sau Sacelele Brasovului (mocani). Atrase de nesfârsitul stepelor pontice dintre Nistru si Nipru, siruri nesfârsite de oi , îndrumate de ciobanii lor se îndreptau spre acel Eldorado pastoral, care a fost Jedisanul tatarasc”. Stim ca în aceste drumuri lungi, turmele sunt însotite de “câni talapagosi”. Locurile unde s-au asezat acesti oieri cu turmele lor, au fost: Crimeea, pe hotarele oraselor Eupatoria, Carassubasar, Simferopol, Ialta, Livadia si Sevastpol pe malul Marii Negre, apoi în tinutul Molojna, la Ecaterinodar, Melitopol si Mariopol, pe malul Marii de Azov, pe valea râurilor Kuma si Manici care duc la Marea Caspica si în numeroase sate ale tinutului în sus si în jos, pâna la Baku si Tbilisi. Îi gasim si la Taganrog si la Rostov, pe Don,apoi pe Volga si Taritîn, Astrahan si Zmonovnik, oras în care oierul Oprea Lupas din Cacova Sibiului, era propietar a doua rânduri de case. În gubernia Surman, traia un mare propietar, care fusese pe la 1777 oier, în orasul Bugurusslan: Petru Smoala din Salistea Sibiului si exemplele pot continua cu sutele (Pentru cei interesati exista o bogata bibliografie).

Sate de mocani în Moldova

Mănăstirea Cașin, Bacău este menționat a fi sat de mocani (citându-l pe Vlahuță). Parțial adevărat. Cândva fusese locuit de ceangăi peste care s-au suprapus mocani iar la construcția mănăstirii au fost aduși robi țigani folosiți la muncile grele, în timp ce biserica a fost zidită de meșteri pietrari ceangăi din sat. Vlahuță nu a făcut prea multe cercetări în teren, ori avea alte scopuri pentru care afirma treaba cu mocanii. Spre exemplu tot el în trecere spre Slănic zice că primul sat care îi iese în cale este Cerdac, dovadă că a omis cu intenție satul Cireșoaia locuit pe atunci de coloniști secui, germani și ceangăi, descris de consulul Rusiei Wilhelm de Kotzebue în 1851, deci cu 50 de ani înainte. Articolul acesta ar merita să fie mai bine citat, nu să se limiteze la un singur autor, și acela un călător.--Kunok Kipcsak (discuție) 24 martie 2019 20:08 (EET)