Discuție:Petre Stoenac

Pagina Petre Stoenac a fost propusă anterior pentru ștergere, dar discuția a dus la păstrarea ei. Puteți consulta discuția respectivă pentru eventualele comentarii relevante.

Unele fișiere de la Commons folosite pe această pagină au fost propuse pentru ștergere

Următoarele fișiere de la Wikimedia Commons folosite pe această pagină au fost propuse pentru ștergere:

• Pr. Petre Stoenac 1983.jpg
• Pr. Petre Stoenac.jpg

Participați la discuția de ștergere din pagina propunerii. —Community Tech bot (discuție) 18 februarie 2021 06:36 (EET)

Bibliografie

Nu găsesc mare lucru despre preotul "Stoenac" dar presupun că e posibil să fie unu și același cu Petre Stoinac menționat de Biliuță și Schmitt. --Plinul cel tanar (discuție) 24 iunie 2021 17:29 (EEST)

E același.--Accipiter Gentilis _Q.^(D) 24 iunie 2021 18:43 (EEST)

Deci:

• candidat la alegeri pe lista inițială depusă de legionarii din Vâlcea, în 1933
• părtaș la instrumentalizarea ritualurilor religioase de către legionari (episodul cu taberiștii de la Arnota, unde acești împreună cu Stoineac și cu fostul lui șef, Doară, din Vîlcea au luat-o la vale: "Când voi veni la putere, îi voi tăia cu sabia de foc” și “Jos jidanii și străinii!”)
• participant la Rebeliunea legionară, în ciuda a ceea ce scrie în articol (Stoinac, ce era preot confesor și cu Doară, care era șeful seminarului, s-au baricadat împreună cu cursanți ai seminarului din Râmnicu-Vâlcea în timpul Rebeliunii și au amenințat că aruncă totul în aer, când a venit armata)
• ca și preot misionar ce era, pleacă în Transnistria în timpul regimului Antonescu, împreună cu Doară și se spală de păcatele sale față de regim, acolo--Accipiter Gentilis _Q.^(D) 24 iunie 2021 22:08 (EEST)

Referitor la cele semnalate de Accipiter Gentilis: - candidat la alegeri pe lista inițială depusă de legionarii din Vâlcea, în 1933. Scoaterea formațiunii legionare în afară legii a dus la anularea acestei liste.

Da, dar a fost pe listă, cu sau fără anularea ei. Este un fapt care trebuie luat ca atare.--Accipiter Gentilis _Q.^(D) 7 iulie 2021 12:06 (EEST)

- părtaș la instrumentalizarea ritualurilor religioase de către legionari (episodul cu taberiștii de la Arnota, unde acești împreună cu Stoineac și cu fostul lui șef, Doară, din Vîlcea au luat-o la vale: "Când voi veni la putere, îi voi tăia cu sabia de foc” și “Jos jidanii și străinii!”) Nu era vorba de ritualuri religioase ci de o slujbă religioasă. Iată textul sursei: În același an (1935), preoții Doară, fost șef de județ în Vâlcea, și Stoinac din Tomșani, împreună cu legionari din tabăra de muncă Arnota, au luat parte la o slujbă religioasă și au spus țăranilor prezenți că național-țărăniștii și liberalii ar fi hoți, amenințând: “când voi veni la putere, îi voi tăia cu sabia de foc”; legionarii au mărșăluit apoi la casa preotului Doară și au strigat: “Jos jidanii și străinii!” Sursa nu specifică cine dintre cei doi ar fi amenințat. Cât despre amenințări în acele vremuri făceau toate partidele. Expresia „îi voi tăia cu sabia de foc” nu reprezintă decât o expresie biblică și nu există nicio dovadă că preotul Petre Stoenac ar fi agresat fizic pe cineva. Îndemnuri la anihilarea adversarilor politici prin acțiuni violente sunt și în politica postdecembristă. Exemplu Ludovic Orban: „Luați parul și dați în liderii PSD!” sau „Cine nu sare ia condamnare!”.

Or fi făcut amenințări toate partidele, dar numai reprezentanții unuia singur au agățat oameni în cârlige de măcelărie și s-au jucat de-a împușcatul prin toată România. Iarăși vorbim de facts.--Accipiter Gentilis _Q.^(D) 7 iulie 2021 12:06 (EEST)

- participant la Rebeliunea legionară, în ciuda a ceea ce scrie în articol (Stoinac, ce era preot confesor și cu Doară, care era șeful seminarului, s-au baricadat împreună cu cursanți ai seminarului din Râmnicu-Vâlcea în timpul Rebeliunii și au amenințat că aruncă totul în aer, când a venit armata) Nu am găsit sursa informației dvs. cum că preotul Petre Stoenac ar fi participat la rebeliunea legionară. Sursa găsită de mine, https://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/1900-jude%C8%9Bul-v%C3%A2lcea-%C3%AEn-timpul-dicaturii-antonesciene-legionare.html spune altceva: La Vâlcea, semnalul rebeliunii l-a dat Seminarul „Sf. Nicolae”, condus de preotul legionar Gheorghe Doară. Un alt lider legionar a fost preotul „spiritual” Rădulescu. Dar, în afara faptului că au încercat instituirea stării de asediu și au pus megafoanele să urle lozinci legionare, alte incidente nu au mai fost. Așa cum este specificat în articol preotul Petre Stoenac nu a participat la rebeliunea legionară. Chiar s-a încercat asocierea lui cu acel eveniment de către autoritățile de atunci, folosindu-se de denunțul unui „binevoitor”, a fost anchetat de justiția militară, iar în instanță achitat.

Vedeți mai jos.--Accipiter Gentilis _Q.^(D) 7 iulie 2021 12:06 (EEST)

- ca și preot misionar ce era, pleacă în Transnistria în timpul regimului Antonescu, împreună cu Doară și se spală de păcatele sale față de regim, acolo. Preotul Petre Stoenac nu a plecat în Transnistria ca misionar, ci ca preot militar, din spusele unui unchi al meu, în cadrul Diviziei 14 Infanterie. Este posibil să fi fost și preot misionar însă nu cunosc nicio legătură în acea perioadă cu preotul Gheorghe Doară, iar motivația a fost să contribuie la renașterea vieții spirituale afectate de ateismul comunist și în niciun caz să „se spele de păcatele sale față de regim”. --Lucian Mircea Stoenac (discuție) 6 iulie 2021 23:50 (EEST)

Este o afirmație dintr-o sursă. Nu context faptul că au fost vremuri tulburi și că interpretările pot fi părtinitoare. Deocamdată este ce am găsit în surse, problema urmând, cel mai probabil, să fie cercetată de istorici. Până la aniversarea a 100 de ani de la participarea României în WW2, mai e. --Accipiter Gentilis _Q.^(D) 7 iulie 2021 12:06 (EEST)

Vă citez eu articolul lui Biliuță, cred că dacă vă faceți cont la academia.edu îl puteți descărca. The director of the St.Nicholas Seminary was Fr. Gheorghe Doară, Legionary leader of Vâlcea county and a vocal antisemite. During the Uprising, Doară, Fr. Stoinac (spiritual father, or confessor, of the seminary), and armed students barricaded the seminary against the Army and threatened to blow it up rather than surrender.29 The government, now led by Antonescu alone, decided to close the school and exile staff and students to other seminaries and monasteries. Asta scrie Ionuț Biliuță. Pentru contextul destul de aparte al fascizării județului Vâlcea de către preoțime exista o referință recentă: Approaching the Social History of Romanian Fascism. The Legionaries of Vâlcea County in the Interwar Period Oliver Jens Schmitt. Pentru ceea ce a însemnat cu adevărat "misiunea" în Transnistria referința este Biliuță, contextul general fiind disponibil la Diana Dumitru. Înainte de a rescrie articolul trebuie decis dacă nu va fi șters. Preotul Stoenac/Stoinac în momentul acesta nu pare să întrunească crteriile de notabilitate. Scopul wikipediei nu este cercetarea originală, toate informațiile de aici trebuie să fi fost publicate altundeva, de preferință în reviste de specialitate cu comitet de lectură sub pana unor istorici. --Plinul cel tanar (discuție) 7 iulie 2021 08:51 (EEST)

@Lucian Mircea Stoenac: vedeți și cele scrise la Wikipedia:Pagini de șters/Petre Stoenac.--Accipiter Gentilis _Q.^(D) 7 iulie 2021 13:59 (EEST)

Unele fișiere de la Commons folosite pe această pagină au fost propuse pentru ștergere

Următoarele fișiere de la Wikimedia Commons folosite pe această pagină au fost propuse pentru ștergere:

• Pr. Petre Stoenac 1983.jpg
• Pr. Petre Stoenac.jpg

Participați la discuția de ștergere din pagina propunerii. —Community Tech bot (discuție) 14 octombrie 2021 07:33 (EEST)

Refacere articol

@Plinul cel tanar: am refăcut articolul cu ce am avut la dispoziție.--Accipiter Gentilis _Q.^(D) 13 decembrie 2021 03:23 (EET)

Mă rog, chiar și după păstrare nu am fost prea convins de notabilitatea persoanei în cauză, dar ca urmare a refacerii, am ajuns la concluzia că este totuși notabil, într-un fel oarecum mai la limită. Pe de altă parte, un segment al informațiilor cunoscute despe Stoeneac nu aș zice că este format din date prea relevante (e.g. faptul că a zis aia și ailaltă unor țărani, etc...). Stau și mă întreb în ce măsură unele informații stoarse ca lămâia din contextul epocii nu sunt cumva expresia unei tendințe de contra-înfierare în stil proletar, ca efect al faptului că omul a fost scos de la naftalină de unii, care, dorind să reabiliteze curentul legionar, în timp ce scormoneau după diverse persoane pretabile pentru a fi furnizate ca victime, l-au identificat și pe acesta ca fiind la îndemână și cât de cât prezentabil. Tehnic vorbind a fost un reprezentant oarecum minor al curentului, care, s-a spălat de păcate probabil prășind prin Transnistria și lipăind prin închisorile comuniste.

Mă simt un pic vinovat, deoarece pare că am contribuit la readucerea în prim plan a „încondeierii” postume a unui om, a cărui reabilitare faptică a început per ansamblu în contextul celor petrecute în timpul războiului și a fost completată probabil, de catharzisul furnizat de universului concetraționar comunist. Per total însă așa, evaluând global problema, articolul este totuși util prezentării contextului istoric generaților actuale, cărora le este este greu să înțeleagă problematica epocii respective și relația actuală a acesteia, cu tendințele patologice din prezent de resuscitare a extremei drepte.

Deși m-am implicat în a-i reface omului articolul (nefiind eu cel moralmente și faptic responsabil pentru „dezgroparea” sa informațională și aducerea lui în atenție la ro.wiki), rămân totuși prin excelență partizan, în cel privește, a faptului că ar trebui să i se aplice lui Stoeneac ceea ce de altfel recomandă locuțiunea Requiescat in pace... Sper, pe de altă parte, printre altele, că vor apărea și alte informații, de această dată relevante și susținute de surse de încredere, despre lucruri bune și utile pe care probabil totuși le-a realizat, până la urmă. --Accipiter Gentilis _Q.^(D) 13 decembrie 2021 10:52 (EET)

Nu am găsit surse pentru afirmațiile din varianta originală a articolului:

• faptul că a fost al cincilea copil al lui Constantin (Dinu) și al Ancăi Stoenac și că cei 4 frați se numeau Ion (mort pe front în 1916), Ilie, Ștefan și Antonie
• faptul că a fost un bun elev și că a fost remarcat de către Ion Lungulescu, soțul Mariei, sora Luciei Irmei Teodorescu și că I. Lungulescu l-a convins pe Dinu Stoenac să își lase fiul să urmeze seminarul teologic din Râmnicu Vâlcea, de acesta a ajuns în casa lui Aron și Irma Lucia Teodorescu din Râmnicu Vâlcea, devenind ca și un membru al familiei și copilărind împreună cu Lola (Aurelia Teodorescu), cea care-i va deveni soție
• faptul că în 1926 s-a căsătorit cu Aurelia Teodorescu și că până la terminarea casei parohiale familia Stoeneac a locuit în casa Stelianei Armășescu, soția preotului al cărui succesor a devenit Petre Stoenac.
• faptul că a făcut demersurile necesare amenajării unei vechi moari aflată pe râul Bistrița de la marginea satului, transformând-o într-o microcentrală electrică ce asigura în sat curent electric de 110 volți.
• faptul că în timpul studenției de la Cernăuți a început să fie convins de ideile ortodoxismului naționalist și anticomuniste
• faptul (edulcorant) că a mobilizat tinerii la muncă patriotică și în două veri reabilitând drumul care urcă la Mănăstirea Arnota, ce devenise impracticabil (Nota Bene: am găsit tangențial un text, care sugerează în mod foarte probabil, prin corelație cu contextul, faptul că a fost comandant al taberei legionare de muncă de la Arnota, împreună cu Doară, dar textul astfel cum e formulat nu permite stabilirea certă a relației cu Stoeneac)
• faptul că a plecat în Transnistria ca preot militar, la Râbnița și că a revenit în România în toamna lui 1944
• faptul că după arestarea preotului Petre Stoenac, ruda sa mai îndepărtată Marioara Georgescu, s-a oferit să intervină pentru a-i obține eliberarea, bazându-se pe faptul că în august 1944 l-a ascuns în subsolul casei de strada Mihai Bravu nr. 3 (actuala stradă Pătrașcu Vodă) din Râmnicu Vâlcea pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, evadat din lagărul de la Târgu Jiu și devenit ulterior lider al Partidului Muncitoresc Român.
• faptul că Stoeneac ar fi refuzat însă orice intervenție afirmând că nu a greșit cu nimic și nu își va abandona ideile în care credea pentru a obține clemența
• faptul că la Tomșani casa parohială a fost naționalizată iar cărțile din biblioteca parohială au fost încărcate în două căruțe și au fost arse în curtea primăriei, alături de faptul că Aurelia Stoenac și copiii au fost reprimiți să locuiască în casa Stelianei Armășescu.
• faptul că după eliberarea din 16.02.1953 activitatea sa în anii ce au urmat s-a limitat la îndeplinirea îndatoririlor bisericești cât și la activități gospodărești curente
• faptul că, după pensionare, împreună cu soția sa Aurelia au locuit la fiica lor Felicia Dorobanțu, la Turnu Severin, până când a reușit să răscumpere casa din Râmnicu Vâlcea, de pe strada Gabriel Stoianovici, casă ce fusese construită de bunicul Aureliei Stoenac și că find pensionat a mai slujit trei ani în parohia Boișoara și voluntar la Biserica Mănăstirii Jgheaburi. De asemena, lispesc surse că ocazional preotul Petre Stoenac a mai slujit la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul și în restul timpului s-a dedicat cercetărilor istorice începute cu ani în urmă. De asemenea, lipsesc surse precum că după moartea soției sale Aurelia, în 1977, a vândut casa din str. Stoianovici, aceasta răscolindu-i amintirile și și-a cumpărat un apartament cu două camere, retrăgându-se în lumea cărților, precum și că documentele cu valoare istorică, strânse de-a lungul anilor, le-a donat filialei Arhivelor Naționale din Râmnicu Vâlcea, sau că în ultimul an de viață și-a pierdut vederea și că murit în anul 1996, la vârsta de 95 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Sfântul Ioan din Râmnicu Vâlcea.--Accipiter Gentilis _Q.^(D) 13 decembrie 2021 11:44 (EET)

Am consemnat info de mai sus, pe care le-am scos din articol, poate se vor găsi pentru cele care sunt relevante surse, ulterior. Nu sunt partizanul includerii lor în articol fără o referențiere adecvată, dat fiind contextul.--Accipiter Gentilis _Q.^(D) 13 decembrie 2021 11:57 (EET)

@Accipiter Gentilis Q.: Articolul este mult mai bun în forma actuală. Vă propun o singură modificare, eliminarea acestui pasaj din introducere: care, în timpul prigoanei comuniste și a persecuțiilor asupra Bisericii Ortodoxe Române, din epocă,. Relația complexă a BOR cu regimul comunist face obiectul unei discuții aparte care nu își are locul în acest articol și nu poate fi expediată prin eticheta "persecuție". Părerea mea. --Plinul cel tanar (discuție) 4 ianuarie 2022 12:45 (EET)

@Plinul cel tanar: oferiți o formulare alternativă regăsibilă în surse și discutăm. În principiu formularea mă cam zgârie pe creier, dar nu am găsit una mai bună, deocamdată. Ca mod de abordare însă, nu cred că se poate spune că instituția bisericii ortodoxe nu ar fi fost totuși pusă în dificultate, într-un fel, în perioada respectivă. Mă rog, relația dintre biserică și stat e una complexă, vezi cazul secularizării din perioada lui Cuza, sau "aducerea la ordine" a capilor bisericii de către stat, cu alte ocazii.--Accipiter Gentilis _Q.^(D) 4 ianuarie 2022 16:59 (EET) P.S. Pentru mine a fost inițial o surpriză că articolul nu a fost șters, dar consider acum, după ce m-am documentat mai bine și am refăcut textul, că decizia de păstrare a fost cea corectă.