Diuretic

Diuretice	Reprezentanți
de ansă	Furosemidă, Acid etacrinic, Bumetanid, Torsemid
tiazidice	Hidroclorotiazidă, Butizidă
antialdosteronice	Spironolactonă, Amilorid, Triamteren
inhibitoare ale anhidrazei carbonice	Acetazolamidă
osmotice	Manitol, Uree, Izosorbid

Diureticele sunt substanțe care stimulează procesul de formare a urinei. Aceste medicamente acționează la nivelul rinichiului. Medicamentele din acestă grupă sunt folosite pentru eliminarea excesului de apă și sare în stările edematoase prin eliminarea unei urine abundente, bogate în sare. Mecanismele de acțiune ale diureticelor se bazează pe influențarea schimburilor ionice de la nivelul membranei glomerulare și tubulare.

Istoric

În secolul XVI, se folosesc diferite substanțe pentru tratarea edemelor. Paracelsus folosește clorură de mercur (Hg₂Cl₂) ca și diuretic.
În 1902, medicul Samuel Potter include diureticele într-un compediu medical.
În secolul XX, Alfred Vogel un student la medicină, obeservă că pacienții elimină cantități mari de urină dacă le este injectată o substanță organo-mercurială.
Comisia Internațională a Comitetului Internațional Olimpic a interzis folosirea diureticelor deoarece au fost cazuri în care sportivii au utilizat diuretice pentru a masca prezența substanțelor dopante în sânge.

Clasificare

Se pot clasifica in funcție de mai multe criterii:

Mecanism de acțiune

Diuretice de ansă

Acționează la nivelul segmentului ascendent al ansei lui Henle inhibând reabsorbția de Na⁺, K⁺, Cl^-. Au un efect diuretic foarte intens crescând foarte mult eliminarea de sare și apă. Aceste diuretice sunt folosite cel mai frecvent ca tratament de urgență în edem pulmonar acut și criza hipertensivă (pe cale intravenosă) sau ca tratament cronic în insuficiența cardiacă, edeme.

Exemple: Furosemidă, Acid etacrinic, Bumetanid, Torsemid

Diuretice tiazidice

Acționează la nivelul tubului contort distal împiedicând reabsorbția de Na⁺ și Cl^- cu o creștere consecutivă a eliminării urinare de K⁺. Efectul diuretic al tiazidelor este mai puțin intens decât cel al diureticelor de ansă. Se administrează ca tratament cronic al insuficienței cardiace, hipertensiunii arteriale, edemelor cardiace, renale sau hepatice.

Exemple: Hidroclorotiazidă, Butizida, Metolazona

Diuretice antialdosteronice

Acționează prin blocarea receptorilor pentru aldosteron (Spironolactona), sau ca antagoniști ai aldosteronului(Triamteren și amilorid) ca urmare, scade reabsorbția tubulară de Na⁺ și scad eliminarea urinară de K⁺. Sunt indicate în stările de hiperaldosteronism.

Exemple: Spironolactonă, Amilorid, Triamteren

Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice

Scade formarea de acid carbonic, iar apoi scade disponibilul de ioni de hidrogen pentru schimburile Na⁺/H⁺ la nivelul tubului proximal .

Exemplu: Acetazolamidă

Diuretice osmotice

Substanțe care filtrează glomerular, rămân în urină și rețin echivalentul osmotic de apă. Provoacă eliminarea unei cantități mari de apă. Sarea eliminată este ușor crescută față de o eliminare normală. Acționează la nivelul Tubului Proximal si Ramura descendenta a Ansei Henle.

Exemplu : Manitol, Uree, Izosorbid

Efect asupra potasemiei

Diuretice care elimină potasiu

Puternic:tiazide

Mediu: diuretice de ansă, inhibitorii anhidrazei carbonice

Diuretice care rețin potasiu

antialdosteronice competitive și de efect

Intensitatea efectului diuretic

Eficacitate mare: diuretice de ansă - furosemidă
Eficacitate medie: tiazide
Eficacitate slabă: Inhibitorii anhidrazei carbonice, Antagoniștii aldosteronului

Durata acțiunii

Durata scurtă(<6h): Diuretice de ansă (2-6h)
Durată medie (6-24h):

Tiazide: hidroclorotiazida, ciclopentiazida, butizida (8-12h)

Antagonisti de efect ai aldosteronului: triamteren (6-10h), amilorid (24h)

Durată lungă (>24h)

Tiazide : ciclotiazida (24-36h)

Sulfonamide heterociclice : clortalidon, clopamid, indapamid (24-36h)

Antagoniștii competitivi ai aldosteronului : spironolactona

Farmacotoxicologie

Reactiile adeverse pot fi de tipul: efecte secundare, efecte toxice, efecte alergice, dependenta de diuretice, efect rebound.
Efecte secundare : dezechilibre electrolitice si acido-bazice si dezechilibre metabolice.
Efecte toxice : asupra maduvei hematoformatoare (cu leucopenie si trombopenie); renale si digestive
Efecte alergice : eruptii cutanate (la sulfamide)
Dependenta de diretice : la femeile de varsta mijlocie edemelor, cu edeme in ortostatism, dupa oprirea tratamentului cu diuretice de ansa, se inregistreaza agravarea edemelor; in aceste cazuri se evita diureticele foarte active si se instituie dieta hiposodata.
Efecte rebound : retentie hidrosalina si edeme la intreruperea brusca a administrarii unui timp indelungat.

Bibliografie

Ion Fulga și colab., Farmacologie, Editura Medicală București, 2004
Valentin Stroescu, Bazele farmacologice ale practicii medicale, Editura Medicală București, 1999