Uree

compus chimic
Uree
Harnstoff.svg
Urea-3D-balls.png
Urea 3D spacefill.png
Identificare
Număr CAS57-13-6
ChEMBLCHEMBL985
PubChem CID1176
Formulă chimicăCH₄N₂O[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară60,032 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Punct de topire132,7 °C  Modificați la Wikidata
Structură cristalinăSistem cristalin tetragonal  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Ureea (denumită și carbamidă, cu denumirea sistematică carbonil diamidă)[3] este un compus organic cu formula chimică CO(NH2)2. Ureea este, de fapt, diamida acidului carbonic, deci o amidă. Se numește așa deoarece se obține din acidul carbonic (sifon), printr-o dublă reacție a acidului cu amoniacul.

Ureea prezintă un rol important în metabolismul compușilor azotați în organismul animalelor, fiind principalul compus azotat din urina mamiferelor. Este un solid incolor, cristalin, foarte solubil în apă și practic lipsit de toxicitate (LD50 este 15 g/kg pentru șobolani).[4] La nivelul organismului, ureea este utilizată în mai multe procese biochimice, cel mai important fiind excreția azotului. Se formează la nivelul ficatului în urma reacției dintre amoniac (NH3) și dioxid de carbon (CO2) ca parte e ciclului ureei.[5] Compusul mai este utilizat ca îngrășământ, ca sursă de azot, și este un precursor foarte important în industria chimică.

ProprietățiModificare

  , monoamidă a acidului carbonic (acid carbamic);

Structura rezultată este instabilă, deci reacția se repetă la produs.

 

Ureea este prima substanță de tip organic obținută artificial, în laborator, din substanțe anorganice (cianatul de amoniu - NH4NCO), creatorul ei fiind Friedrich Wöhler, în 1828. Ecuația reacției lui Wöhler este:

 , la temperatură și presiune înalte.

Din punct de vedere industrial, ureea se obține conform următoarei ecuații:

 , la o temperatură de 190 °C și presiune 200 bar.

Ureea este o substanță solidă, cristalizată, solubilă în H2O. Chimic vorbind, ea se comportă ca amidele. Se folosește, de obicei, ca îngrășământ agricol, datorită conținutului ridicat de N, în industria medicamentelor și la obținerea de produși macromoleculari de policondensare cu aldehida formică.

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b „Uree”, urea (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Uree”, urea (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ Nomenclature of Organic Chemistry : IUPAC Recommendations and Preferred Names 2013 (Blue Book). Cambridge: The Royal Society of Chemistry. . pp. 416, 860–861. doi:10.1039/9781849733069-FP001. ISBN 978-0-85404-182-4. The compound H2N-CO-NH2 has the retained named ‘urea’, which is the preferred IUPAC name, (…). The systematic name is ‘carbonyl diamide’. 
  4. ^ „Urea - Registration Dossier - ECHA”. echa.europa.eu. 
  5. ^ M., Cox, Michael (). Lehninger principles of biochemistry. Freeman. ISBN 9781429234146. OCLC 901647690. 

Legături externeModificare