Donativum
| Armata romană EXERCITUS•ROMANORUM | |||
| |||
Un donativum (în latină donativum, la plural: donativa), în Imperiul Roman, reprezintă o recompensă excepțională acordată soldaților, în general echivalentă cu solda pentru mai mulți ani. Pretorienii (garda personală a împăratului) primesc în mod frecvent un donativum: la urcarea pe tron a împăratului, la aniversarea sa, la nașterea sau la căsătoria unui membru al familiei imperiale...[1]
Celelalte corpuri de trupă (legiuni, trupe auxiliare) primesc donativum mult mai rar, uneori deloc.
Exemple modificare
Câteva exemple de donativa raportate de istorici romani:
- În 41, Claudius, temându-se că își va pierde viața, după asasinarea lui Caligula, oferă 15.000 de sesterți fiecărui pretorian care l-au dus în tabăra lor. A fost primul împărat care și-a asigurat astfel fidelitatea gărzii sale.
- În 68, Galba refuză să dea pretorienilor o gratificație mai consistentă decât în mod obișnuit, spunându-le că „el avea obiceiul să înroleze soldați nu să-i cumpere”. Pretorienii corupți de Otho l-au asasinat puțin timp după aceea.[2].
- În 69, Vitellius „simțea amenințarea donativum-ului asupra sa, iar cum nu avea bani, a acordat restul soldaților”[3].
- În 69, Vespasian a lucrat cu mai multă eficacitate: „cât despre trupele care au participat la victoria sa, departe de a le acorda vreo favoare extraordinară, i-a făcut să aștepte mult timp recompensele legitime.”[4]
- În 193, senatorul Pertinax, temându-se și el că-și va pierde viața, promite 3000 de drahme pretorienilor care-l înconjurau, și care l-au proclamat împărat. Le-a vărsat jumătate din suma promisă, dar a fost curând după aceea asasinat de pretorieni.
- Succesorul său, Didius Julianus, cumpără proclamarea sa ca împărat cu promisiuni fabuloase, 6250 de drahme pentru fiecare pretorian. A pierit, înainte de a le remite banii promiși.
Listă completă a donativa imperiale modificare
| Listă a donativa imperiale către Garda pretoriană de la 14 la 193 d.Hr. | |||
| Anul | Împăratul | Cauza | Suma în Denari |
| 14 | Augustus | ultima dorință | 250 |
| 31 | Tiberiu | Loialitate | 1000 |
| 37 | Caligula | urcare pe tron | 500 |
| 41 | Claudiu | urcare pe tron | 3750 |
| Anual | Aniversarea urcării pe tron | 25 | |
| 54 | Nero | Urcare pe tron | 3750 |
| Asasinate | 500 sau mai puțin | ||
| 69 | Galba | Promis de Nymphidius Sabinus (neplătit) | 7500 |
| 69 | Otho | Promisiune | 1250 |
| 69 | Vitellius | Promisiune | 1250 |
| 69 | Vespasian | donativum obișnuit | necunoscută |
| 79 | Titus | donativum obișnuit | necunoscută |
| 81 | Domițian | idem | necunoscută |
| 96 | Nerva | idem | necunoscută |
| 98 | Traian | donativum obișnuit | necunoscută |
| 117 | Hadrian | dublarea sumei normale | necunoscută |
| 138 | Antonin | donativum obișnuit și în plus, la căsătoria fiicei sale |
necunoscută |
| 161 | Marcus Aurelius | asociere la domnie cu Verus | 5000 |
| 180 | Commodus | donativum obișnuit; al doilea promis, însă neplătit | necunoscută |
| 193 | Pertinax | donativum lui Commodus | 3000 |
| 193 | Didius Julianus | înlăturat de la tron | 7250 |
| 193 | Septimius Severus | Promisă, dar plătită mai puțin | 250 |
Bibliografie modificare
- Suetonius, Caesarum XII vitae (în română: Viețile celor doisprezece cezari, Traducere de David Popescu și G.V. Georoc, Editura Gramar, București, 2005, ISBN 973-591-472-7);
- G. Guțu, Dicționar latin – român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983;
- Paul Petit, Histoire générale de l’Empire romain, Éditions du Seuil, Paris, 1974.