Dridif, Brașov

Coordonate: 45°49′19″N 24°53′6″E ({{PAGENAME}}) / 45.82194°N 24.88500°E
Dridif
— sat —
Dridif Dridif (România) Localizarea satului pe harta României
Dridif Dridif (Județul Brașov) Localizarea satului pe harta județului Brașov

Țară	România
Județ	Brașov
Comună	Voila

SIRUTA	42334

Altitudine^[2]	430 m.d.m.

Populație (2021)
- Total	467 locuitori

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	507262
Prefix telefonic	+40 x68 ^[1]

Prezență online
GeoNames
Modifică date / text

Dridif este un sat în comuna Voila din județul Brașov, Transilvania, România.

Așezare

Dridiful este situat pe drumul național DN1, care leagă Făgărașul de Sibiu, fiind la distanță egală față de Brașov și Sibiu, pe malul drept al râului Văiuga, mic afluent al Oltului. La est de sat, la circa 1,1 km, curg apele râului Netot^[3], afluent al Oltului.

Localitatea este formată ca așezare dintr-o stradă principală din care se mai poresc alte trei străduțe.

Monumente

În centrul satului, la intersecția a două străzi, există, de o parte și de alta a străzii principale, două biserici:
- Biserica ortodoxă, cu hramul Sf. Gheorghe^[4], construită în anul 1868^[5],^[6] (situată spre apus), mai mare;
- Biserica greco-catolică, cu hramul Sf. Paraschiva, construită în anul 1888^[4], neretrocedată, (situată spre răsărit), mai mică. Lângă fiecare din cele două biserici este amplasat câte un cimitir, cel din partea apuseană fiind mai vast.

Monumentul Eroilor din Dridif

În cimitirul de lângă biserica mai mică, cu hramul Sf. Paraschiva, chiar lângă gardul de la stradă, în anul 1985 a fost ridicat un monument în onoarea eroilor din Dridif, căzuți în Primul și în al Doilea Război Mondial. Monumentul, construit din beton mozaicat, are 4 metri înălțime, inclusiv piedestalul, și este un obelisc sub forma unui trunchi de piramidă, cu latura bazei mari de vreo 65 de centimetri și cu latura bazei mici de vreo 45 de centimetri. Piedestalul este o prismă pătrată de beton mozaicat, având latura de 140 de centimetri și înălțimea de 45 de centimetri. Peste această prismă, este așezată o altă prismă pătrată executată din același material, de 25 de centimetri înălțime, având latura de câte un metru, deasupra căreia este așezat obeliscul de beton mozaicat. Deasupra bazei mici a obeliscului, este așezat un cub din marmură albă având latura de 20 de centimetri, peste a cărei față dinspre stradă este aplicată o cruce realizată din tablă de metal inoxidabil, cu luciu-oglindă. Pe cubul din marmură, este așezat un vultur cu aripile desfășurate și cu ciocul îndreptat spre stânga privitorului. Sub crucea din metal inoxidabil, se află gravată efigia din profil (stânga) a unui ostaș, purtând o cască de protecție. Sub efigie, pe plăci din marmură albă, putem citi inscripția: „În memoria eroilor din satul Dridif 1914 - 1918”, iar mai jos, urmează înșiruite, unul sub altul, prenumele și numele celor 24 de eroi din Dridif, căzuți în Primul Război Mondial, precum și numerele de casă ale ultimelor lor domicilii.^[7] Dedesupt, este așezată inscripția: „1941 - 1945”, precum și prenumele și numele celor 12 eroi din Dridif, căzuți în al Doilea Război Mondial, ca și numerele de casă ale ultimelor lor domicilii. Pe piedestal, se află inscripția: „Recunoștința noastră, 1985”, fără alte detalii.^[8]

Istorie

Dridif în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

La conscripțiunea^[9] organizată la cererea episcopului unit Inocențiu Micu-Klein în anul 1733, la Dridif au fost recenzate 80 de familii, adică vreo 400 de locuitori. Din registrul acestei conscripțiuni, aflăm că la Dridif funcționa un preot greco-catolic, Algye [Aldea] și exista o biserică greco-catolică^[10]. Numele preotului, Algye, precum și denumirea satului, Dridiff, erau redate cu ortografie maghiară, deoarece rezultatele conscripțiunii erau destinate unei comisii formare din neromâni, în majoritate unguri^[11].

În 1765, satul a fost parțial militarizat și a făcut parte din Compania a IX-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat.

Demografie

Majoritatea locuitorilor sunt de etnie română. Ca și confesiune religioasă majoritatea sunt ortodocși.

Personalități

Leonte Opriș (n. 1889, Dridif - d. 1968) - preot greco-catolic, notar, profesor, custode al Muzeului Unirii din Alba Iulia^[12].
Virgil Mateias (n. 1909 - d. 1995) - Avocat, Prefect al judetului Fagaras.
Nicolae Ciora (n. 1915, Dridif - d. 2002, București), inginer constructor stabilit la București.

Note

^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
^ Google Earth
^ Pe DN1, pe plăcile albastre (indicatoare rutiere) de la capetele podului peste râu, denumirea indicată este Bungetu
^ ^a ^b Îndrumător bisericesc misionar și patriotic pe anul de la Hristos 1985, p. 112
^ C. Stan, Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave, Vol. I, Făgărașul, p. 242.
^ 1873, cf. Îndrumător bisericesc misionar și patriotic pe anul de la Hristos 1985, p. 112.
^ Desigur, pentru evitarea oricărei confuzii.
^ Deși, din modestie, proiectantul, constructorul și, în același timp, finanțatorul monumentului a dorit să rămână anonim, se cunoaște că Monumentul a fost realizat de inginerul constructor Nicolae Ciora (1915 - 2002), la vârsta de 70 de ani, fiu al satului Dridif, stabilit la București.
^ Recensământul
^ Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), p. 369.
^ Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), p. 303.
^ D. Radu, Muzeul regional Alba Iulia, in „Apulum”, VI, 1967, p. 562 - 563. Pentru celelate date privind activitatea sa în Arhiva familiei Florianu, passim.

Bibliografie

Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), Anul Domnului 1900. Dela s. Unire 200, Blaș [Blaj], Tipografia Seminariului Archidiecesan gr.-cat.
C. Stan, Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave, Vol. I, Făgărașul, [s. l.], [s. d.] (1927? - 1930?)
D. Radu, Muzeul regional Alba Iulia, in „Apulum”, VI, 1967, pp. 562 – 563.
Îndrumător bisericesc misionar și patriotic pe anul de la Hristos 1985, Anul 133, Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu

Legături externe

Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii, Anuarul „Socec” al României Mari, 1924-1926.

[1] x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă

[8b1c7373e30f74daab31a85c478ae3f8-2] Google Earth

[3] Pe DN1, pe plăcile albastre (indicatoare rutiere) de la capetele podului peste râu, denumirea indicată este Bungetu

[Luc-4] Îndrumător bisericesc misionar și patriotic pe anul de la Hristos 1985, p. 112

[5] C. Stan, Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave, Vol. I, Făgărașul, p. 242.

[6] 1873, cf. Îndrumător bisericesc misionar și patriotic pe anul de la Hristos 1985, p. 112.

[7] Desigur, pentru evitarea oricărei confuzii.

[8] Deși, din modestie, proiectantul, constructorul și, în același timp, finanțatorul monumentului a dorit să rămână anonim, se cunoaște că Monumentul a fost realizat de inginerul constructor Nicolae Ciora (1915 - 2002), la vârsta de 70 de ani, fiu al satului Dridif, stabilit la București.

[9] Recensământul

[10] Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), p. 369.

[11] Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), p. 303.

[12] D. Radu, Muzeul regional Alba Iulia, in „Apulum”, VI, 1967, p. 562 - 563. Pentru celelate date privind activitatea sa în Arhiva familiei Florianu, passim.

[2]

[1]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]