Duleu, Caraș-Severin
Duleu este un sat în comuna Fârliug din județul Caraș-Severin, Banat, România.
Duleu | |
— sat — | |
Localizarea satului pe harta României. | |
Localizarea satului pe harta județului. | |
Coordonate: 45°30′41″N 21°46′47″E / 45.51139°N 21.77972°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Caraș-Severin |
Comună | Fârliug |
SIRUTA | 52810 |
Prima atestare | 1690 |
Populație (2021)[1] | |
- Total | 188 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 327202 |
Prezență online | |
GeoNames | |
Poziția localității Duleu | |
Modifică date / text |
Se situează în nordul județului Caraș-Severin, la granița cu Timiș, într-o zonă relativ izolată. Este traversată de drumul județean DJ585.
Se învecinează cu: Valeapai, Valea Mare, Bărbosu, Fârliug și Visag. Termenul popular dat de localnici pentru Duleu e „Dulău”.
Date geografice
modificareDuleu este aflat între dealurile Pogănișului și munții Areniș. Dealurile din Duleu au o cultură bogată de prune. Cel mai înalt vârf din munții Arenișului are 547 m și se numește Cula Arenișului
Populație
modificareLa recensământul din 2002, localitatea Duleu avea 247 locuitori, din care 240 români și 7 de alte naționalități.
Bibliografie
modificare- Ilieșiu, Nicolae, Monografia istorică a Banatului: Județul Caraș, Editura Mica Valahie, București, 2011 ISBN 606-8304-39-7
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Țara”, Timișoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, jud. Caraș-Severin 1880 - 2002, [1]
- Filip, Traian, Bulgăr, Norica, Bulgăr, Petru, et comp. Monografia satului Duleu, Editura TIM Reșița, 2016, ISBN 978-973--696-348-3, Consultant științific: istoric prof. Ovidiu Bozu.
Istoric
modificareLângă satul Duleu s-au găsit obiecte, morminte, fundații de case, de pe vremea dacilor.
Din epoca preromana au fost găsite topoare din piatră șlefuită cu mâner de lemn, vase ceramice, dar și un cuptor de prelucrare a fierului în zona Arineș.Denumirile cetăților din jurul localității, înainte de cucerirea romană, înscrise pe hărți, au fost Azizis, Aisis, Azisis. Vezi și hartile. Prima menționare documentară a satului o constituie un defter turcesc¹ (conscriptie otomană) din anul 1579 care mentionează Duleul cu 15 locuitori, făcând parte din vilayetul de Timișoara. Prima atestare documentară este făcută în anul 1690 iar în 1776 este consemnată existența școlii din Duleu, cu învățătorul Martin Petrovici (1776 – 1785) , sat cu 180 de case și o populație de aproximativ 520 de locuitori². Localitatea s-a dezvoltat foarte mult începând cu anul 1801 când Domeniile Duleu-Valea Mare au fost cumpărate de timișoreanul Pavel Ioanovici nobil de Duleu-Valea Mare și administrate după moartea lui de fiul Gheorghe Ioanovici nobil de Duleu-Valea Mare. Vezi Monografia satului Duleu.[2]
Numele localității a fost schimbat prin Decretul 799 din 1964, din Dulău în Duleul.
Vezi și
modificareNote
modificare¹ Dumitru Teicu, Banatul in Evul Mediu, pag. 405;
²Informații din Petru Radu, Dimitrie Onciulescu, Contribuții la istoria dezvoltării invățământului in Banat pag 35-36 ,Inv. Dorel Teodorescu, Document de atestare bicentenară, Manuscris, 1976 , in colectia fam. Bulgăr ;
- ^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ FILIP, TRAIAN (). MONOGRAFIA SATULUI DULEU. TIM REȘIȚA. p. 82-86.