Wikipedia

Dumitru Bacu

memorialist și poet aromân
Dumitru Bacu

Scriitorul
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Ano Grammatiko, Pella⁠(d), Macedonia și Tracia⁠(d), Grecia Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie Grecia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba aromână
limba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dumitru Bacu (n. , Ano Grammatiko, Pella⁠(d), Macedonia și Tracia⁠(d), Grecia – d. , Paris, Franța) a fost un memorialist și un poet aromân (considerat ca aparținând literaturii române).[1]

S-a remarcat ca fiind primul în ordine cronologică ce a demascat în Lumea occidentală ororile reeducării din România comunistă. Carte sa Pitești - centru de reeducare studențească, publicată în Occidnt în 1963, s-a impus ca o carte de referință în domeniu.

Biografie

modificare

S-a născut la 14 februarie 1925 în localitatea Gramaticova din Reginea Vodena, Macedonia, în familia preotului aromân Constantin și a Hridei Bacu. A urmat școala primară în satul natal și apoi Liceul Românesc din Grebena, pentru a ajunge în cele din urmă la Școala Comercială Românească din Salonic. A emigrat ulterior în România,[1] luându-și bacalaureatul la Constanța în 1943[2] la Liceul „Mircea cel Bătrân”, apoi s-a înscris la Institutul Politehnic din București.[3]

Spre sfârșitul anilor 1950 a ales să activeze în rezistența anticomunistă din România,[4] astfel că în anul 1949, Dumitru Bacu a fost arestat de securitate și a trecut succesiv prin închisorile de reeducare din Timișoara, Jilava, Gherla, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Constanța, Pitești, Aiud și București.[3]

Conform lui Ion Coja a fost arestat mai înainte de a apuca să-și ia cetățenia română. Aceasta l-a făcut să beneficieze datorită faptului că era cetățean al Greciei care, aparținea blocului occidental, de eliberare din închisoare ca efect al obligației asumate de România de a elibera deținuții politici care nu erau cetățeni români, odată cu intrarea țării în Organizația Națiunilor Unite.[4] S-a căsătorit după eliberare cu Marica Pundichi și în 1958, împreună cu familia, a plecat mai întâi în Grecia, apoi în Franța, unde s-a stabilit la Paris. Aici, a găsit de lucru la imprimeria lui Ion Cușa, unde a lucrat la tipărirea materialelor care relatau despre situația din România.[3]

Critic al reeducării comuniste

modificare

S-a aflat printre personalitățile exilului românesc aflate la Paris care, au dezvăluit lumii libere calvarul torturii practicate între 1949 și 1953 la Penitenciarul Pitești.[6] Astfel, conform istoricului Mircea Stănescu, lucrarea sa Pitești, centru de reeducare studențească se înscrie printre lucrările fundamentale care au defrișat subiectul reeducării în România comunistă (alături de cele ale lui Paul Goma: Gherla și Les chiens de mort și Virgil Ierunca: Pitesti, laboratoire concentrationnaire (1949-1952) și Le phénomène concentrationnaire en Roumanie).[7]

Cronologic, a fost primul care a scris, în 1963, despre torturile asociate reeducări atât la Pitești cât și la Gherla sau la Canal, apelând pentru aceeasta la mărturisirile făcute lui în timpul perioadei petrecute în închisoare, de către victime, succesiv epocii în care acestea avuseseră loc. Impunânându-se ca material de referință pentru mai multe decenii, ulterior, lucrarea sa a servit ca material de bază pentru documentare la cartea lui Virgil Ierunca, Fenomenul Pitești.[5]

Cu toate că Bacu însuși nu a fost deținut în închisoarea de la Pitești în epoca reeducării de acolo, este de menționat că lucrarea sa a reprezentat o breșă într-un subiect considerat până atunci tabu, în spațiul românesc[8] (a fost cel care a rupt tăcerea asupra respectivului subiect).[9] Cu toate acestea lucrarea sa, care prin ea însăși nu reprezintă o mărturie autobiografică, are practic un caracter de colportaj[8] și a apărut prea devreme (în 1963) pentru a determina și alte mărturii și a sensibiliza opinia publică pe un subiect încă necunoscut la acea vreme.[10]

    Vezi și articolul:  Experimentul PiteștiVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Opera

modificare
  • „Aiud“ în 1961 și „Ofranda“ (1963) două volume de versuri publicate la Madrid în 1961 în Colecția „Dacoromania
  • Volumul „Pitești - centru de reeducare studențească“ în 1963 la Madrid; în 1971, în engleză, la editura Englewood, CO ; 1989, Cuvântul Românesc,
  • Alte volume: „Acolo șezum și plânsem" (1964),
  • „Cântiti tra niagarsiri“ - Cântece de neuitat (1996, București Editura Fundației Culturale Aromâne „Dimândarca Părintească“, îngrijit și postfațat de Hristu Cândroveanu.)

Note

modificare
  1. ^ a b Simion, Eugen (coord.); Dicționarul general al literaturii române, Volumul I A/B; Ed. Univers Enciclopedic; 2004; ISBN 9789736370717; accesat la 20 octombrie 2024
  2. ^ fr Dolbeau, Christophe; Face au bolchevisme – Petit dictionnaire des résistances nationales à l'Est de l'Europe (1917-1989); Ed. Arctic; 2006; ISBN 9782916713007; p. 177; accesat la 20 octombrie 2024
  3. ^ a b c [necesită sursă mai bună] Coja, Ion; Dumitru Bacu - scurtă biografie; ioncoja.ro, 28 mai 2014; accesat la 26 ianuarie 2024
  4. ^ a b [necesită sursă mai bună] Coja, Ion; Eu sunt român, nu grec; Art-Emis, 1 iunie 2014; accesat la 20 octombrie 2024
  5. ^ a b Găurean, Marieta; Literatura de detenție (II); Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 81 (4/2012); p. 18; accesat la 20 octombrie 2024
  6. ^ Institutul Cultural Român; Experimentul Pitești : mecanismele terorii comuniste - Conferință la ICR Paris; icr.ro, 25 ianuarie 2008; accesat la 19 octombrie 2024
  7. ^ Stănescu, Mircea & Predescu, Titică & Popa, Ilie; Procesele reeducării (1952-1960). Statul și dreptul, instrumente de represiune ale dictaturii comuniste; Fundația Culturală Memoria; 2008; ISBN: 978-973-88049-6-8; p. 37
  8. ^ a b Neagoe, George; Pitesti (1949-1951). Fenomen, experiment, web, BD; Cultura, Nr. 10-11 (452)/2014; accesat la 19 octombrie 2024
  9. ^ en Ibsch, Elrud & Douwe, Fokkema & von der Thüsen, Joachim; The Conscience of Humankind: Literature and Traumatic Experiences, Volume 3 of the Proceedings of the XVth Congress of the International Comparative Literature Association „Literature as Cultural Memory”; Amsterdam – Atalanta, GA; 2000; p. 230; accesat la 19 octombrie 2024
  10. ^ Manolescu, Nicolae; Literatura română postbelică: Proza ; Teatru; Editura Aula; SIBN 9789738206236; p.321; accesat la 20 octombrie 2024

Lectură suplimentară

modificare
  • Georgescu, Gabriela; Convertiri expresive ale suferinței în memorialistica ,,Fenomenului Pitești”; Teză de Doctorat, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu – Facultatea de Litere și Arte, conducător științific: Prof. Univ. Dr. Victor Grecu, Sibiu, 2012
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dumitru_Bacu&oldid=16575397