Dumitru Combiescu
| Dumitru Combiescu | |||
 Medicul Dumitru Combiescu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 6 ianuarie 1887 Drănic, Dolj, România | ||
| Decedat | 25 noiembrie 1961, (74 de ani) București, Republica Populară Română | ||
| Cetățenie |  România  | ||
| Ocupație | medic | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| |||
Modifică date / text  | |||
Dumitru Combiescu (n. , Drănic, Dolj, România – d. , București, România) a fost un medic militar român, specialist în microbiologie și epidemiologie. A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 30 mai 1946,[1] exclus la 9 aprilie 1948 odată cu transformarea Academiei Române în Academia Republicii Populare Române,[1][2] apoi a fost repus în drepturi și a devenit membru titular în 1955.[1][3]
Biografie modificare
A absolvit Institutul Medico-Militar din București și s-a specializat la Strasbourg, Paris, Boston, Baltimore, New York și Londra. În 1913 a participat la combaterea epidemiei de holeră, fiind decorat cu Ordinul „Virtutea Militară”, iar în perioada 1916-1918 a fost mobilizat la Spitalul de Contagioși nr. 2 al Armatei Române și a contribuit la combaterea epidemiei de tifos din Moldova. A fost șeful secției de vaccinări a Institutului de Seruri și Vaccinuri din București, încă de la înființarea acestuia. În 1937 a devenit profesor de patologie generală la Facultatea de Medicină din București. A fost elev și colaborator al lui Ioan Cantacuzino.[1][2][4][5][6][7]
Contribuții științifice modificare
A adus numeroase contribuții originale în microbiologie, epidemiologie, imunologie și medicina experimentală. Lucrările sale cele mai de seamă se referă la rickettsioze (a descris pentru prima oară la noi febra butonoasă și febra Q), infecțiile tifo-paratifice (tifosul exantematic, tifosul murin), febra mușcăturii de șobolan, infecțiile și imunitatea antistafilococică, intoxicația difterică, mecanismul infecției cărbunoase, vaccinarea profilactică împotriva tifosului, febrei butunoase, leptospirozelor etc. Este autorul primelor lucrări asupra variabilității microorganismelor și întemeietorul învățământului universitar de epidemiologie.[1][2][4][5][8][9][10][11]
Lucrări publicate modificare
A scris peste 230 de lucrări științifice. Printre lucrările publicate se numără:[1][2]
- Fixarea complimentului în sifilis (1913);
- Meningita cerebrospinală epidemică cu exantem (în colab., 1916);
- Considerații asupra vaccinării antisifice în armata română (colab., 1916);
- Sur le tirage de la toxine et du serum antidysénterique (Geneva, 1926);
- Cercetări asupra variațiilor antigenice microbiene în raport cu mediile de cultură (1928);
- Sur une épidémie de fièvre exanthématique (Paris, 1932);
- Analiza serică calitativă în diagnosticul febrei tifoide (în colab., 1935);
- Trecerea agentului patogen al tifosului pulmonar (Febra Q) prin lapte de la mamă la noul născut. Cercetări pe cobai (1950);
- Leptospirozele. Studii și cercetări (1957).
Onoruri modificare
A fost distins în 1934 și 1935 cu premiul Oroveanu al Academiei Române; Laureat al Premiului de Stat în 1952.[12] A fost membru al Academiei de Medicină, Societății de biologie, Societății Medicilor și Naturaliștilor, Societății de Chirurgie. A fost ales membru corespondent al Academiei Române la 30 mai 1946, fiind exclus la 9 aprilie 1948[13] (la propunerea lui Constantin Ion Parhon), când a avut loc transformarea Academiei Române în Academia Republicii Populare Române și au fost epurați membrii considerați neloiali față de regimul comunist,[14] apoi a fost repus în cadrul Academiei și ales membru titular în iulie 1955, la doi ani după moartea lui Stalin.[1][15]
Note modificare
- ^ a b c d e f g Leferman, Mariana, Braun, Gabriela și Năstase, Adrian (coord.): Dicționarul personalităților doljene. Restitutio. Serie/Colecție: Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”. Editura Aius, Craiova 1999
- ^ a b c d Țarălungă, Ecaterina: Enciclopedia identității românești. Personalități. Editura Litera, București, 2011
- ^ Academia Română - Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, accesat 13 iulie 2017
- ^ a b V. L. Bologa, G. Brătescu, B. Duțescu, Șt. M. Milcu (red.). Istoria medicinei Romanești. Editura Medicală, București, 1972
- ^ a b Acad. Șt. M. Milcu, prof. dr. B. Duțescu (red.). Istoria științelor în România. Medicina. Comitetul Român de Istoria și Filozofia Științei. Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1980
- ^ Maramureșul Medical.[nefuncțională] Revistă editată de Colegiul Medicilor Maramureș. Anul XIX, numărul 67, martie 2017
- ^ Maramureșul Medical.[nefuncțională] Revistă editată de Colegiul Medicilor Maramureș. Anul XVIII, numărul 66, decembrie 2016
- ^ G. Zarnea, O.V. Popescu. Dicționar de microbiologie generală și biologie moleculară. Editura Academiei Române, București, 2011
- ^ Pompiliu Manea. „Medicina românească de la începuturi, până în zilele noastre”. Arhivat în , la Wayback Machine. Revista de Economie și Administrație Sanitară. Vol. 57-58 (1-2/2011)
- ^ Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile. Sub redacția Prof. univ. dr. Aurel Ivan. Editura Polirom, Iași 2002
- ^ Marin Gh.Voiculescu. Boli infecțioase. Vol. II. Editura Medicală, București, 1990
- ^ Academicianul Dumitru Combiescu. Studii și Cercetări de Inframicrobiologie. Volumul 13, Nr.1, 1962
- ^ Păun Ion Otiman. 1948 – Anul imensei jertfe a Academiei Române. Membri ai Academiei Române cărora li s-a retras această calitate în 1948. Academos, Revista de știință, inovare, cultură și artă, Nr 4 (31). 2013
- ^ Petru Popescu Gogan. „Demolarea” Academiei Române. Memento! Memoria – revista gândirii arestate. Numărul 28, septembrie 1999
- ^ Pavel Tugui. Aprilie 1955 - "Reprimiri" și alegeri la Academie. Magazin istoric, Nr.3/febr.1997