Emil Isac
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Emil Isac | |||
Poetul Emil Isac, 1912 | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 17 mai 1886 Cluj, Comitatul Cluj Regatul Ungariei, Austro-Ungaria | ||
Decedat | 25 martie 1954, (68 de ani) Cluj, Regiunea Cluj Republica Populară Română | ||
Înmormântat | Cimitirul Hajongard din Cluj | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | poet | ||
Limbi vorbite | limba română[1] limba maghiară | ||
Activitate | |||
Alte nume | Emisac | ||
Educație | Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj | ||
Alma mater | Universitatea Franz Joseph din Cluj | ||
| |||
Semnătură | |||
Modifică date / text |
Emil Isac (n. , Cluj, Austro-Ungaria – d. , Cluj, România) a fost un poet român, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române.
Biografie
modificareEmil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) și al soției sale, profesoara de desen, Eliza născută Roșescu (1854–1922).
A studiat la Liceul Piarist din Cluj și Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viața sa, în orașul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece.
Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare.
După moartea sa, în 1954 a fost înființat un muzeu în casa sa din oraș, Muzeul „Emil Isac”, format din trei mari camere, dedicate vieții poetului, tatălui său și lucrărilor sale.
Opere
modificare- Poezii, impresii și senzații moderne, 1908
- Ardealule, Ardealule bătrân, 1916
- Poeme în proză, 1923
- Cartea unui om, 1925
- Poezii, 1936
- Opere, 1946
- Poezii alese, Biblioteca pentru toti, E.S.P.L.A., 1954
- Poezii alese, 1956
- Scrieri alese, 1960
- Versuri, Editura Tineretului, 1964
- Poezii, Editura Minerva, 1975
- Emil Isac, 110 poezii, Editura Dacia, 1981
Traduceri ale cărților sale în alte limbi
modificare- Őszi ének (Cântec de toamnă), traducere în limba maghiară de Erik Majtényi, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1962.[2]
Note
modificare- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 528.
Bibliografie
modificare- Dicționar enciclopedic român, Editura Politică, București, 1962-1964
- Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999 ISBN 973-27-06967
- Ion Brad, Emil Isac, un tribun al ideilor noi, Cluj, Dacia, 1972
- Ion Brad, Emil Isac, Uj eszmek szoszoloja, Dacia konyvkiado, Kolozsvar, 1975
Legături externe
modificare- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – I
- Biobibliografie selectivă expusă la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” din Cluj-Napoca Arhivat în , la Wayback Machine.