Emilian Birdaș
| Emilian Birdaș | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Rohia, România |
| Decedat | (74 de ani) Caransebeș, Caraș-Severin, România |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Biserica Ortodoxă Română |
| Ocupație | preot |
| Limbi vorbite | limba română[1] |
| Funcția episcopală | |
Modifică date / text  | |
Emilian Birdaș (n. 23 noiembrie 1921, Rohia, județul Someș; d. 5 aprilie 1996, Caransebeș) a fost un episcop ortodox român, membru de onoare al Academiei Române. A condus Eparhia de Alba Iulia (1975-1990) și Eparhia Caransebeșului (1994-1996).
 Membru de onoare al Academiei Române |
|---|
Biografie modificare
Ioan Birdaș s-a născut la data de 23 noiembrie 1921 în satul Rohia, aflat pe atunci în plasa Lăpuș din județul Someș. A intrat de tânăr ca frate în Mănăstirea Rohia (1935), fiind tuns în monahism tot acolo sub numele Emilian și hirotonit îndată ierodiacon și ieromonah (1941). Și-a început studiile la seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica în anul 1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupației Transilvaniei de Nord. A slujit o perioadă ca administrator parohial în unele parohii din jurul Rohiei și în jurul Mănăstirii „Sf. Ilie” din Toplița (1942-1944).
Și-a reluat apoi studiile la Seminariile "Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea și "Nifon mitropolitul" din București (1944-1948) și la Institutul Teologic Universitar din București (1948-1952). În timpul studiilor a fost hirotesit protosinghel (1947), funcționând un timp ca preot la Mănăstirea Călugăra – Oravița, stareț al Mănăstirii “Martirii Neamului" din Baia de Arieș, apoi ca responsabil al internatului școlii de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Radu Vodă din București.
După absolvirea Facultății protosinghelul Emilian Birdaș este numit ca preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București (1953-1957), apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului și Hușilor (1957-1963). În anul 1958 a fost hirotesit arhimandrit. Ulterior devine preot-paroh al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia (1963-1973), unde la acel moment nu era o episcopie.
La 11 iunie 1973 arhimandritul Emilian Birdaș a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul „Rășinăreanul”, fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12 septembrie 1973. Ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului s-a preocupat de soluționarea problemelor pastoral-misionare din Harghita, Covasna și Mureș, contribuind la apropierea dintre confesiuni și etnii.
Episcop la Alba Iulia, Arad și Caransebeș modificare
În anul 1975 a fost reînființată Episcopia Ortodoxă de Alba Iulia. Episcopul Emilian a fost ales la 14 decembrie 1975 ca episcop al noii structuri bisericești. A fost instalat ca episcop în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia la 25 ianuarie 1976, unde a păstorit până în ianuarie 1990. Ca episcop s-a ocupat de organizarea noii eparhii, de restaurarea unor monumente istorice, de ridicarea a numeroase biserici și pictarea lor. În timp ce în alte eparhii se demolau bisericile, acesta s-a opus cu vehemență distrugerii acestora, pilduitoare în acest sens fiind salvarea bisericii Sfântul Nicolae din Miercurea Ciuc.
A restaurat vechea biserică a Mănăstirii Râmeț, alături de care a construit o biserică nouă, a cărei zidire a durat până în anul 1986. A renovat și construit Mănăstirea ”Sf. Ilie” din Toplița, județul Harghita. A contribuit la reconstruirea din temelii a unui număr de 72 de biserici ortodoxe și la repararea altor sute de lăcașuri de cult.
Fără precedent în istoria recentă a bisericii, la 18 ianuarie 1990, episcopul Emilian Birdaș a fost obligat să demisioneze din scaunul de episcop de Alba Iulia într-un mod controversat, prin încălcarea canoanelor bisericești, nedreptate care i-a cauzat și un atac cerebral. Locul său la Alba Iulia a fost luat de Andrei Andreicuț, cel care a condus mișcarea de înlăturare din scaunul eparhial a episcopului Emilian.
În data de 4 aprilie 1990 episcopul Emilian Birdaș a fost reintegrat în Sinod, în calitate de arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, cu titlul „Arădeanul”. La 12 iulie 1994 a fost ales episcop al reînființatei Episcopii a Caransebeșului.
La Caransebeș a început construcția unei catedrale episcopale și a reluat tipărirea Foii Diecezane și a Calendarului Românului.
Episcopul Emilian Birdaș a trecut la cele veșnice la 5 aprilie 1996, în orașul Caransebeș.
Operă literară modificare
Episcopul Emilian Birdaș a publicat studii de teologie și istorie, dintre care amintim:
- Originea istorică a voturilor monahale // Glasul Bisericii, an. XIII, 1954, nr. 9-10, p. 511—523;
- Stavropighia în dreptul bisericesc // Glasul Bisericii, an. XIV, 1955, nr. 34, p. 186—199;
- Alba Iulia, oraș bimilenar, Sibiu, 1975, 101 p.
- Satul Rohia și Mănăstirea Sf. Ana-Rohia // «Indrumatorul bisericesc de la Cluj», 1980, p. 169—201;
- Mănăstirea Râmeț, vatră de spiritualitate ortodoxă // «Indrumatorul pastoral», Alba Iulia, V, 1981, p. 116—136;
- Pagini din istoria scaunului vlădicesc ortodox român din Alba Iulia // «Indrumatorul pastoral», VI, 1982, p. 180—236,
- Satul și Mănăstirea Rohia din Țara Lăpușului județul Maramureș: studiu monografic, Bucuresti, 1994. — 268 p.
De asemenea, a publicat predici și articole în revistele: “Glasul Bisericii", “Mitropolia Ardealului", ”Telegraful Român", ”Îndrumătorul bisericesc de la Sibiu" și "Îndrumătorul pastoral de la Alba Iulia", pe care l-a inițiat, începând cu anul 1977 ș.a.
A editat volumul "Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei" (1987). În anul 1988 a reeditat Noul Testament de la Bălgrad din 1648. În anul 1989 a reeditat "Bucoavna de la Alba Iulia din 1699".
La 10 noiembrie 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Bibliografie modificare
- Înscăunarea prea sfinției sale Emilian Birdaș: episcop al episcopiei ortodoxe de Alba Iulia, 1976
- Mircea Păcurariu - Dicționarul Teologilor Români (Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996)