Erich Bergel
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Râșnov, România Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Ruhpolding, Germania Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor
muzicolog[*]
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia de Muzică Gheorghe Dima  Modificați la Wikidata

Erich Bergel (n. 1 iunie 1930, Râșnov - d. 3 mai 1998, Ruhpolding, Germania) a fost un dirijor sas din Transilvania.

După absolvirea liceului din Sighișoara,[3] a studiat între 1950 și 1955[4] la Conservatorul din Cluj, unde i-a avut ca profesori și pe Antonin Ciolan și Liviu Comes.

A fost închis pe motive politice (propagarea muzicii religioase în biserici și cântatul unor cântece în limba germană, declarate de autorități ca fiind „fasciste”, la o cabană de munte).[5][6] între 1958 și octombrie 1962.

Între 1966 și 1971 a fost dirijor al Filarmonicii din Cluj.[7]

A fugit în Germania în 1971,[8] unde a fost susținut de către Herbert von Karajan.[9] Între 1974 și 1980 a condus Internationale Bayreuther Jugendfestspiele.[8]

Din 1979 a fost profesor pentru Orchesterleitung und –erziehung („dirijat și educație orchestrală”) la Academia de arte din Berlinul de Vest.[10]

Între 1989 și 1994 a fost dirijor principal al Orchestrei Societății Simfonice din Budapesta.

A fost fratele scriitorului Hans Bergel.

DiscografieModificare

  • Johann Sebastian Bach revisited. Cluj Philharmonic Orchestra, Erich Bergel and Gergely Vajda, Audio CD - 2005
  • Metamorphosen/Symphonie 2: Strauss und Honegger, Camerata Transylvania, Budapest Music Center, 2001
  • Chopin. Piano Concertos no 1 & 2, Budapest Symphonic Orchestra, Denon, 2003

ScrieriModificare

  • Johann Sebastian Bach. Die Kunst der Fuge. Max Brockhaus, Bonn, 1980
  • Bachs letzte Fuge, Max Brockhaus, Bonn, 1985
  • Johann Sebastian Bach. Die Kunst der Fuge. Partitur, Max Brockhaus, Bonn, 1997

Ordine și distincțiiModificare

  • Cetățean de onoare al orașului Brașov (1996)[11]

BibliografieModificare

  • Gheorghe Mușat: „Amintirile mele despre Erich Bergel“, Risoprint, Cluj, ediția a III-a, 2008
  • Gheorghe Mușat: Lumini și umbre. Din nou despre Erich Bergel. Cu documente preluate din arhiva CNSAS. Ediție revizuită și adăugită, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2014
  • Hans Bergel, „Erich Bergel. Ein Musikerleben. Persönliche Notizen zur Biographie“, Band IX, „Musikwissenschaftliche Studien“, Gehann Musikverlag, 2006
  • Cristian Mandeal, „Arta fugii, ‚un prilej unic de a ne regăsi’. Maestrul Cristian Mandeal despre Bach și Erich Bergel“, Idei în dialog, Nr.9/36, septembrie 2007, p. 11-14
  • Mihaela Bocu, articol în „Făclia“, 5 sept. 2007
  • interviu cu Cristian Mandeal despre Erich Bergel și Bach[12]

NoteModificare

  1. ^ a b „Erich Bergel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Erich Bergel, Autoritatea BnF 
  3. ^ http://www.schaessburg-net.de/sn05/absolventen.htm
  4. ^ http://www.bach-cantatas.com/Bio/Bergel-Erich.htm
  5. ^ Cornel Taranu (I): Intre Boulanger si Messiaen, 20 octombrie 2006, Radu Constantinescu, Ziarul de Duminică, accesat la 19 iunie 2013
  6. ^ http://www.ziaruldeiasi.ro/suplimentul-de-cultura/erich-bergel-in-amintiri~ni4lkp
  7. ^ http://www.filacluj.ro/symphonic-orchestra.html
  8. ^ a b http://www.siebenbuerger.de/zeitung/artikel/kultur/8588-erinnerungen-an-erich-bergel.html
  9. ^ http://www.amosnews.ro/2010/Destinul_unui_dirijor_Erich_Bergel-29-42860
  10. ^ http://forumkronstadt.ro/das-forum/kronstaedter-persoenlichkeiten/#c416
  11. ^ http://www.mytex.ro/texpert/print/personalitati-brasovul-are-437-de-cetateni-de-onoare_192985.php
  12. ^ http://ihr-acad.academia.edu/EugenCiurtin/Papers/244283/Bach_Bergel_Mandeal_Die_Kunst_der_Fuge

Legături externeModificare