Eugen Negrici

Date personale
Eugen Negrici

Născut	28 noiembrie 1941 (82 de ani) Râmnicu Vâlcea , România
Cetățenie	România
Ocupație	critic și istoric literar
Limbi vorbite	limba română^[1]
Studii	Universitatea din București
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	Modernism românesc
Subiecte	literatura română medievală, proletcultism
Operă de debut	1964 - în Gazeta literară
Opere semnificative	„Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin”, „Figura spiritului creator”
Influențe Tudor Vianu, George Călinescu, Eugen Lovinescu
Note
Premii	Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1998
Modifică date / text

Eugen Negrici (n. 28 noiembrie 1941, Râmnicu Vâlcea) este un critic, istoric literar, stilistician și profesor universitar român. În decembrie 2011 a fost declarat profesor emerit de Senatul Universității din București. Actualmente este profesor al Școlii Doctorale a Facultății de Litere din Universitatea din București, condusă de profesorul Ion Bogdan Lefter, unde ține cursuri și coordonează teze de doctorat. Părinții săi sunt din zona Rîmnicu Vîlcea, tatăl său a fost ofițer în Armata Regală și a luptat pe frontul de Est pînă la Cotul Donului, apoi a participat la elberarea Cehoslovaciei. Mama lui este descendentă a șapte generații de preoți, dintre care cinci au ctitorit diverse biserici în satele din Vîlcea. A fost lector în Slovacia, unde a format mai mulți universitari slovaci care se consideră discipolii săi. Inițial a fost profesor la Filologia craioveană unde a ocupat la un moment dat și funcția de decan al Facultății de Litere din Craiova, iar din 1990 în timpul decanatului profesorului Paul Cornea, la inițiativa lui Nicolae Manolescu, prietenul domniei sale s-a mutat în București, la Facultate de Litere a Universității din București. Aici, alături de profesorii Mihai Moraru și Dan Horia Mazilu, s-a ocupat de perioada veche a literaturii române - contribuind cu importante studii de specialitate - dar și de literatura română sub comunism (de la așa numitul „proletcultism” din anii 1950 până mai târziu). Una dintre cărțile sale controversate, cu un ecou în lumea intelectuală din România, se numește Iluziile literaturii române (2008), carte pe care domnia sa a renegat-o în cîteva interviuri. La împlinirea vîrstei de 70 de ani, o editură, Paralela 45, a publicat un volum de studii omagiale, intitulat Eugen Negrici, 70. Volumul a fost îngrijit de poetul Ioan Es. Pop.

Note biografice modificare

Urmează Școala Generală și Liceul Teoretic în Râmnicu Vâlcea (1948-1959), după care face studii filologice și apoi doctoratul la Universitatea din București (1959-1964). Debutează în 1964 cu un articol de critică în Gazeta literară. Introduce în literatura română conceptul de expresivitate involuntară, pe care îl va urmări atât în zona literaturii vechi, cât și în cea a poeziei sau a prozei proletcultiste, celebră pentru prefața sa Poezia unei religii politice. Conceptul semnifică faptul că, odată cu trecerea timpului, textele vechi, inițial non-literare, se încarcă cu o aură de expresivitate, care le-a transformat odată cu trecerea timpului în texte literare. În aria de studiu a literaturii vechi s-a ocupat de cercetarea nucleelor narative în operele cronicarilor moldoveni Grigore Ureche și Miron Costin și a consacrat o monografie mitropolitului Antim Ivireanu, Logos și personalitate, personalitate extrem de vie a culturii noastre medievale. Cartea aceasta a constiuit debutul domniei sale în critică și a fost scrisă la îndemnul poetului și prozatorului Mircea Ciobanu, care a fost și un inspirat editor.

Cărți publicate modificare

Antim. Logos și personalitate, Minerva, 1971; ediția a II-a revăzută, DU Style, 1997, ediția a treia Episcopia Vîlcei, 2016
Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin, Editura Minerva, 1972, Premiul Asociației Scriitorilor din București; ediția a II-a, DU Style, 1998, ediția a treia, Paralela 45, 2016
Expresivitatea involuntară, Cartea Românească, 1977
Figura spiritului creator, Cartea Românească, 1978, ediția a II-a, 2013, Premiul Uniunii Scriitorilor din România
Imanența literaturii, Cartea Românească, 1981, ediția a doua, 2014
Introducere în poezia contemporană, Cartea Românească, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1985
Sistematica poeziei, Cartea Românească, 1988; ediția a II-a, Editura Fundației Culturale Române, 1998
Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitație și propagandă, o antologie a poeziei proletcultiste cu prefață de Eugen Negrici, Editura Pro, 1995
Poezia medievală în limba română, Editura Vlad&Vlad, Craiova, 1996, ediția a doua, 2010, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Soros
Literature and propaganda in communist Romania, The Romanian Cultural Foundation Publishing House, 1999
Iluziile literaturii române, Cartea Românească, 2008 ^[2]^[3]^[4]
Imanenta literaturii, Cartea Românească, 2009, ISBN 9789732328859
Simulacrele normalității, Paralela 45, 2011
Figura spiritului creator, Cartea Românească, 2013, ISBN 9789732329931
Emanciparea privirii. Despre binefacerile infidelitatii, Cartea Românească, 2014, ISBN 9789732330906
Literatura română sub comunism. 1948-1964, ediția a doua, complet revăzută, Editura Cartea Românească, 2010
Sesiunea de toamnă, Cartea Românească, 2015, ISBN EPUB 978-973-46-5734-6; ISBN PDF 978-973-46-5735-3
Memoriile căpitanului Dumitru Pasat; editate și prefațate de Eugen Negrici; București, Humanitas, 2015

Istoria literaturii proletcultiste modificare

Este autorul singurei istorii literare a unei perioade mai puțin faste a literaturii române, perioada proletcultismului, în două volume:

Literatura română sub comunism. Proza, Editura Fundației Pro, 2002
Literatura română sub comunism. Poezia, Editura Fundației Pro, 2003

Cele două volume ale cărții Literatura română sub comunism deja publicate au fost precedate de prefața unei antologii de poezie proletcultista, Poezia unei religii politice în care Eugen Negrici reia teza substituirii religiei în statul comunist cu ideologia marxist-leninistă. Cartea a reapărut în 2010 reorganizată cronologic, etapele ei fiind 1948-1964, respectiv volumul al doilea 1964-1990, sub tipar.

Premii literare modificare

Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru „Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin”, Edit. Minerva, Buc., 1972
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru „Figura spiritului creator”, Edit. Cartea Românească, Buc.,1978
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru „Introducere în poezia contemporană”, Edit. Cartea Românească, Buc., 1985
Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Premiul Soros pentru „Poezia medievală în limba română”, Edit. Vlad&Vlad, Craiova, 1996
Premiul Asociației Scriitorilor din București, premiul revistei „Cuvântul” – 2003 și premiul „Bacovia” al revistei „Atheneum” pentru „Literatura română sub comunism. Proza” – 2002, Edit. Fundației Pro, Buc. 2002
Premiul festivalului național de literatură Tudor Arghezi, Târgu Jiu, 2004
Premiul pentru cea mai bună exegeză a romanului românesc, USR Filiala Alba Hunedoara, 2008
Premiul ”Cartea anului”, 2008; Premiul ”Observatorul Cultural” pentru critică (2008); Premiul revistei ”Convorbiri literare”, 2008; Premiul Muzeul Literaturii Române, 2008 – pentru ”Iluziile literaturii române”, Ed. Cartea Românească, 2008
Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România, 2014

Distincții modificare

Meritul Științific
Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[5]
Cetățean de onoare al municipiului Rîmnicu Vîlcea
Doctor Honoris Causa a Universității Ovidius din Constanța

Note modificare

^ IdRef, accesat în 17 mai 2020
^ CRONICA LITERARA / Demascarea miturilor, 2 septembrie 2009, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
^ Literatura română între complexe și iluzii, Carmen Mușat, Observator cultural - numărul 441, septembrie 2008, accesat la 28 ianuarie 2014
^ „Schimbarea la față“ a literaturii române, Cezar Gheorghe, Observator cultural - numărul 441, septembrie 2008, accesat la 1 februarie 2014
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, d) 20.

Legături externe modificare

Realizator al emisiunii Restanțele criticii literare la TVR Cultural Arhivat în 13 iulie 2006, la Wayback Machine.
Biobliografie pe site-ul editurii Cartea Românească, http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/autori/negrici-eugen/ Arhivat în 2 octombrie 2016, la Wayback Machine.
C.V. pe siteul Școlii Doctorale doctorat.unibuc.ro/wp-content/uploads/2016/09/CV-Eugen-Negrici.doc.

Interviuri

„Îmi pare rău că am scris această carte“, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 441, septembrie 2008

[792fa26a088ce8ea256d4fd614b76712-1] IdRef, accesat în 17 mai 2020

[ilr2013-03-25-2] CRONICA LITERARA / Demascarea miturilor, 2 septembrie 2009, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013

[ILZobservatorcultural.ro_2014-01-28-3] Literatura română între complexe și iluzii, Carmen Mușat, Observator cultural - numărul 441, septembrie 2008, accesat la 28 ianuarie 2014

[ILR2observatorcultural.ro_2014-02-01-4] „Schimbarea la față“ a literaturii române, Cezar Gheorghe, Observator cultural - numărul 441, septembrie 2008, accesat la 1 februarie 2014

[5] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, d) 20.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]