Eugen Taru

artist român
Eugen Taru

Eugen Taru
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat1991 (77 de ani)[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecaricaturist
pictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[6] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiColegiul Național Carol I din Craiova  Modificați la Wikidata

Eugen Taru (nume la naștere Eugeniu Starck) (n. 22 aprilie 1913, Craiova – d. 1991, București) a fost un artist grafic, cunoscut mai ales prin desene, caricaturi, benzi desenate și ilustrații de carte.

Se trage dintr-o familie de evrei sefarzi otomani, stabilită la Craiova.[7]

A absolvit Institutul de arhitectură București, promoția 1936.[8]

Începând din anul 1930, a colaborat la principalele publicații ale vremii cu desene, caricaturi, portrete șarjă.[8]

După instaurarea regimului comunist în România, a publicat desene în ziarele „Tânărul muncitor”, Scînteia tineretului, Scânteia, România Liberă și a avut o colaborare permanentă cu revista de satiră și umor Urzica.[8]

În 1951 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și a renunțat la activitatea de arhitect, dedicându-se exclusiv activității de grafician.[8] A fost un activist politic comunist în domeniul cultural, fiind cunoscut ca propagandist al realismului socialist.

În anii 1950 a creat benzi desenate cu piticul Barbăcot. Între 1960 și 1972 a contribuit cu desene și benzi desenate în revistele pentru copii Arici Pogonici, Luminița și „Cravata Roșie”.[9]

Expoziții modificare

A participat începând din 1949 la toate Expozițiile anuale de stat, iar din 1968 la Saloanele umoriștilor. A participat la principalele Saloane internaționale de carte ilustrată (Moscova, Leipzig, Bratislava, Bologna) și la numeroase Saloane de caricatură (Bordighera, Tolentino, Gabrovo, Akșehir, Skopje, Moscova, Marostice, Knokke-Heist, Marostica, Montreal, Atena).

Premii modificare

Laureat al Premiului de Stat și Ordinului Muncii clasa a III-a (1952). Meritul Cultural clasa a IV-a (1968). Medalie de Argint la Expoziția internațională de carte (Leipzig, 1959). Premiul colectiv pentru grupul caricaturișilor români (Bordighera, 1967 – prima participare românească la un Salon internațional de caricatură !!!), Medalia de Aur (Tolentino – 1969, 1971, 1977),  Premiul Special al revistei « Krokodil » (Moscova, 1973),  Premiul I (Tolentino, 1979).

Lucrări de ilustrare de carte modificare

  • Anton Pann, Povestea vorbii, Editura de stat pentru literatură și artă, 1958
  • Viața nemaipomenită a marelui Gargantua tatăl lui Pantagruel ticluită odinioară de François Rabelais povestită pentru copii de Romulus Vulpescu și ilustrată de Eugen Taru, Editura Tineretului, București, 1963
  • Anton Bacalbașa, Moș Teacă, Editura pentru literatură, 1965
  • Ilustrații coperți și vignete la ciclul „Paravanul de aur”, autor Isac Ludo format din romanele: „Domnul general guvernează” (1953), „Starea de asediu” (1956), „Regele Palaelibus” (1957), „Salvatorul” (1959) și „Ultimul batalion” (1960), care reprezintă o cronică satirică a vieții politice din România Mare de după Primul Război Mondial. Sunt prezentate în aceste cărți afacerismul, corupția generalizată, activitatea de spionaj desfășurată de către puterile străine, încercările de fascizare a țării și pregătirile pentru cel de-Al Doilea Război Mondial.
  • Gottfried August Bürger: Uimitoarele aventuri ale baronului Münchhausen, Editura Tineretului, București, 1967
  • Ion Luca Caragiale, l. Goe... și alții, Editura Ion Creangă, București, 1983

Note modificare

  1. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  2. ^ Eugen Taru, Artnet, accesat în  
  3. ^ Eugen Taru, Artsy, accesat în  
  4. ^ Eugen Taru, NUKAT 
  5. ^ Eugen Taru, MAK 
  6. ^ IdRef, accesat în  
  7. ^ „Sefarzii otomani la Craiova”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b c d Julian Pena-Pai, Clasici români: Eugen Taru
  9. ^ Eugen Taru (22 April 1913 - 1991, Romania)

Lectură suplimentară modificare

Legături externe modificare

Vezi și modificare