Evhenia Iaroșînska
| Evhenia Iaroșînska | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Cincău, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria |
| Decedată | (36 de ani) Cernăuți, Austro-Ungaria |
| Cetățenie |  Austro-Ungaria |
| Ocupație | traducătoare scriitoare |
| Limbi vorbite | limba germană limba ucraineană |
Modifică date / text  | |
Evhenia Ivanivna Iaroșînska (în ucraineană Євгенія Іванівна Ярошинська; n. , Cincău, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – d. , Cernăuți, Austro-Ungaria) a fost o scriitoare, traducătoare, pedagogă, folcloristă și etnografă ucraineană.[1]
Biografie modificare
Evhenia Iaroșînska s-a născut în satul Cincău din nordul Bucovinei,[2] care făcea parte atunci din Austro-Ungaria, iar astăzi este inclus în regiunea Cernăuți a statului modern Ucraina.[1] Nu a putut obține o educație înaltă, deoarece tatăl ei, care era profesor în mediul rural, credea că responsabilitatea lui principală era să asigure viitorul celor doi fii ai săi.[1] Evhenia a absolvit șase clase la Gimnaziul din Cernăuți[2] în 1882,[3] după care a continuat să-și dezvolte propria educație printr-un program sistematic și prin lectură intensă.[1] A citit scrierile autorilor clasici vest-europeni, mai ales a celor germani.[3]
S-a implicat activ, încă din tinerețe, în mișcarea feministă ucraineană, dorind să lupte pentru îmbunătățirea vieții femeilor. A participat la întrunirile asociației „Comunitatea femeilor” (în ucraineană Жіноча громада, transliterat: Jinocea hromada) și a organizat mai târziu filialele asociației din satele Vadul Nistrului și Rarancea.[2] A înființat cluburi de lectură în care citea ziare țăranilor pentru a-i informa cu privire la situația politică și culturală contemporană.[1] În 1887 a devenit membră a asociației pedagogice ucrainene „Școala Ruteană” (în ucraineană Руська школа, transliterat: Ruska șkola), care se ocupa cu publicarea manualelor și literaturii extrașcolare pentru școlari, și a luat parte la numeroase activități ale acesteia.[2]
Încurajată de Natalia Kobrînska și Olga Kobyleanska, ea a scris numeroase articole și a ținut discursuri despre rolul femeilor în societate. A participat la publicarea almanahului pentru femei intitulat Nașa dolea (în ucraineană Наша доля, în traducere „Soarta noastră”), editat de Kobrînska, care a militat pentru obținerea unor drepturi egale pentru femei în ceea ce privește educația și locurile de muncă. Iaroșînska a depus, de asemenea, eforturi pentru îmbunătățirea calificării profesionale a femeilor ucrainene. Astfel, ea a absolvit în 1889 un curs de țesătoare și a început să le învețe acest meșteșug pe țărăncile ucrainene, pentru a le ajuta să obțină o sursă suplimentară de venit în gospodărie.[1]
Începând din 1892 a urmat studii pedagogice și, după ce a promovat examenul de calificare, a obținut în 1896 atestatul de învătoare.[1] A predat apoi timp de mai mulți ani în satele din Bucovina: mai întâi la școala elementară din satul Vadul Nistrului și mai târziu la o școală din satul Rarancea, la care tatăl ei era director.[2] În această perioadă a alcătuit noi programe pentru școlile rurale, a publicat articole cu privire la educația fetelor bucovinene în revista pedagogică de limbă germană Bukovînska Șkola și a susținut ideea înființării unei asociații a învățătorilor.[1]
În anul 1904 a participat împreună cu tatăl ei la o ședință a învățătorilor ucraineni, care a avut loc la Cernăuți, și a prezentat acolo o variantă inovatoare de programă pentru școlile publice. Participanții au fost entuziasmați de propunerea ei și i-au cerut să o transmită Consiliului pentru Educație al Ducatului Bucovina. Acest obiectiv nu a mai fost realizat, din cauza morții premature a învățătoarei.[1]
Evhenia Iaroșînska a murit de peritonită la 21 octombrie 1904 într-un spital din Cernăuți, la vârsta de 36 de ani, și a fost înmormântată la Cernăuți.[2]
Activitatea literară modificare
Deoarece limba oficială vorbită în Bucovina era la acea vreme limba germană, Evhenia Iaroșînska s-a format ca scriitoare într-un mediu germanic.[1] Ea și-a început cariera literară în limba germană, la fel ca majoritatea scriitorilor ucraineni contemporani din Bucovina (Iuri Fedkovîci, Isidor Vorobchievici și Olga Kobyleanska).[2] A debutat ca scriitoare în anul 1886 cu niște povestiri care au fost publicate în ziarul vienez[1] Das interessante Blatt.[3] Acolo au apărut romanul Inima femeilor (în ucraineană Жіноче серце, 1886) și nuvela „Vărul Fritz” (în ucraineană Кузен Фріц, 1887).[3] Scriitoarea s-a confruntat cu perspectiva de a deveni un autor german într-o provincie germanizată a imperiului.[3]
Trecerea Evheniei Iaroșînska la literatura ucraineană a fost influențată în primul rând de ziarul Bukovîna (Буковина), primul ziar în limba ucraineană din Bucovina, care fusese fondat în 1885 de Iuri Fedkovîci, a reunit mai multe personalități culturale ucrainene ale vremii și a exercitat o influență asupra multor scriitori ucraineni.[2] Articolele publicate în acel ziar erau proucrainene și militau pentru unirea Bucovinei cu restul Ucrainei, iar, sub influența lor, Evhenia Iaroșînska a început să citească scrierile autorilor ucraineni din alte părți ale Ucrainei și să studieze folclorul bucovinean.[1] Ea a devenit astfel conștientă de bogăția patrimoniului cultural ucrainean și a început să scrie articole despre folclorul bucovinean (ritualuri de nuntă, broderii, modele de ouă de Paște) pentru publicațiile germane, cehe și ucrainene.[1]
Sub influența lui Iuri Fedkovîci, Iaroșînska a început să adune și să înregistreze cântece populare, care au fost publicate în 1972 într-un volum intitulat „Cântece populare de la nord de Nistru” (în ucraineană Народні пісні з-над Дністра, transliterat: Narodni pisni z-nad Dnistra).[2] A cules 450 de cântece populare bucovinene, fiind distinsă pentru această colecție în 1889 cu o medalie de argint și un premiu monetar considerabil (500 de carbovaneți) de secțiunea etnografică a Societății Geografice Ruse.[1][3]
În 1890 a început să scrie în limba ucraineană și a publicat povestiri, povești pentru copii și traduceri literare în ziarele regionale din Bucovina.[1] Ea este considerată o succesoare a lui Iuri Fedkovîci, care a impulsionat-o să scrie povestirea „Dragostea credincioasă” (în ucraineană Вірна люба) despre un recrut care își abandonează iubita pentru a se căsători cu o altă femeie.[3]
În cele peste trei duzini[3] de opere literare, ea a prezentat scene realiste din viața populației locale, precum și povești de viață ale femeilor. Ea a scris, de asemenea, nuvele, eseuri pe teme contemporane și povești educative pentru copii, care au fost publicate, printre altele, în revista literar-științifică ilustrată Zoria din Liov, în ziarul Ruska Pravda din Viena, în revista Dzvinok și în ziarele Bukovîna, Narod și Batkivșcîna.[2] Scrierile Evheniei Iaroșînska oferă o imagine realistă a vieții din regiunea Bucovinei la începutul secolului al XX-lea.[1] În lucrările sale, scriitoarea și-a exprimat opinia că intelectualitatea ucraineană trebuie să îndeplinească un rol important în educarea maselor și îmbunătățirea calității vieții lor.[1] Scrierile autoarei sunt caracterizate prin lirism și printr-o influență vizibilă a folclorului, iar valoarea estetică a unora dintre ele este subminată de un didacticism pronunțat.[3]
Scrieri (selecție) modificare
- Peste Nistru (Понад Дністром, 1895) - nuvelă
- Trandafiri și spini (Рожі а терне, 1901) - nuvelă
- Perekînciîkî (Перекинчики, 1902) - nuvelă
Note modificare
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q „Yevheniya Yaroshynska (1868-1904). Biographical Sketch”. Women's Voices in Ukrainian Literature. Language Lanterns Publications. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j „Ярошинська Євгенія Іванівна. Біографія”. Бібліотека української літератури УкрЛіб. Accesat în – via ukrlib.com.ua.
- ^ a b c d e f g h i В. Погребенник. „Ярошинська Євгенія”. Довідник з української літератури. Arhivat din original la . Accesat în – via ukrlit.vn.ua.
Legături externe modificare
- uc Moștenirea folclorică a Evheniei Iaroșînska
- uc Biografia Evheniei Iaroșînska Arhivat în , la Wayback Machine. pe portalul educațional în limba ucraineană Український Центр