Farman HF.20

Farman HF.20
- Farman HF.20 -
Tip	Avion de recunoaștere/antrenament (școală)
Țară de origine	Franța
Constructor	Fabrica de avioane Farman
Zbor inaugural	1913
Introdus	1913
Stare	Retras din serviciul activ
Beneficiar principal	- Aéronautique Militaire
Alți beneficiari	România - Corpul Aerian
Bucăți fabricate
Modifică date / text

Farman HF.20 a fost un avion militar francez construit de către Fabrica de avioane Henri Farman. A fost folosit ca avion de recunoaștere (observare) și bombardament ușor în prima parte Primului Război Mondial, ulterior fiind folosit ca avion de școală.

Avionul Farman HF.20 s-a aflat în înzestrarea escadrilelor din organica Corpului Aerian din Armata României, la începutul campaniei din anul 1916 fiind în evidență un număr de 5 bucăți, din care 2 în stare operațională. ^[1]^{: Anexa 10} ^[2]^{:pp. 85-125}

Principii constructive

Farman HF.20 a fost proiectat într-o configurație biplan cu aripi cu anvergură diferită, având elice propulsivă (dispusă în spatele motorului). Motorul era de tip Gnome Lambda, răcit cu aer, de 80 CP. Avionul avea ampenaje clasice, cu un stabilizator dispus în partea posterioară, la nivelul aripii superioare, sub care era montată o direcție. Carlinga, care conținea motorul și spațiul pentru echipaj era amplasată între aripa superioară și cea inferioară. Trenul de aterizare era compus dintr-o pereche de roți duble în față, cu o patină montată între roți și patină în spate. Avionul era destinat pentru misiuni de recunoaștere, dar putea fi dotat și cu o mitralieră. ^[2]^{:pp. 89-92}

Dezvoltarea

Primul Război Mondial

Operatori

Note

^ ***, România în războiul mondial 1916-1919. Volumul I. Documente-Anexe, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934-1940
^ ^a ^b Nicolae Balotescu, Dumitru Burlacu, Dumitru N. Crăciun, Jean Dăscălescu, Dumitru Dediu, Constantin Gheorghiu, Corneliu Ionescu, Vasile Mocanu, Constantin Nicolau, Ion Popescu-Rosetti, Dumitru Prunariu, Stelian Tudose, Constantin Ucrain, Gheorghe Zărnescu, Istoria Aviației Române, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1984